Cînd ne căsătorim totuşi, dragă… ?

Cîntarea Cîntărilor 8:4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea.

Nepotul meu mi-a adus aminte de o problemă care apare deja şi în bisericile noastre: cupluri de „prieteni” (girlfrendă şi boufriend – în conformitate cu antropozoologia proverbelor).

Doi cai (un cal şi-o iapă) vorbeau între ei.
Ea-l întreabă:
„Când ne căsătorim?”.
El răspunde: „La Paşte!” 🙂

Un comentariu scurt la postarea lui pe facebook este lămuritor: La Paştele cailor?

Problema este delicată rău. Mi-am adus aminte de vorba lui Daniel Brânzei de la Congresul din septembrie. Cred că cineva a pus problema acestor relaţii cu amînare sine die a căsătoriei dintre cei doi tineri sănătoşi, frumoşi, avuţi, gata de a începe o viaţă de familie: ea devine disperată, întreabă, el se face că plouă…Daniel Brânzei şi-a adus aminte de un proverb din bătrîni şi l-a servit repede şi fără anestezie:

Dacă laptele ţi se dă pe gratis, de ce să cumperi vaca?

Există vreo două articolaşe pe care nu le găsesc acum despre această problemă în Statele Unite: amînarea căsătoriei. O consecinţă este conceperea copiilor foarte tîrziu, după vîrsta de 35 de ani, fapt care generează un număr crescut de sarcini cu risc în privinţa sindromului Down. Cauza? Nici pe departe prima cauză nu este dorinţa tinerilor de a termina studiile sau de a face carieră, prima cauză pentru amînarea căsătoriei pare a fi disponibilitatea tinerelor de a se dărui tinerilor cu mare generozitate.

Bunicii noştri şi noi, ca „fraierii”, ne-am căsătorit devreme. Multe cauze (eu orfan, fără zestre, soţia dintr-o familie de 10 copii), dar un rol l-a jucat şi presiunea sexuală, binecuvîntată pricină. Acum? Ce rost are?

Nu-i convenabil să trăim separat? Cont separat, mîncat separat, transport separat, bătăi de cap separat… dormit împreună.

Da, nu am subliniat degeaba trăim separat. Expresia pe care o foloseau părinţii noştri pentru chestiune era … „trăiesc împreună”, „au trăit împreună”, dacă vreo nefericită rămînea gravidă înainte de nuntă.

Nu, generaţia noastră nu mai „trăieşte împreună”, trăieşte separat, vorba unui autor, sîntem „disconnected generation”, generaţia noastră face doar sex împreună şi acum sînt mult mai isteţi decît era generaţia noastră, nefericitele nu mai rămîn gravide şi nu mai sînt obligaţi armăsarii să le ia de neveste numai că au trăit împreună, acum rămîn singure, dar cu amintiri fierbinţi, foste viitoare soţii ale unor soţi care deja au devenit bărbaţii altora.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Cîntarea cîntărilor, Fabrica de barbati, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

87 de răspunsuri la Cînd ne căsătorim totuşi, dragă… ?

  1. Procentul divorţilor în Europa este cu mult mai scăzut decât la americani. Europenii se laudă cu aceasta şi-i acuză pe americani. De ce e scăzut? Pentru că mai nimeni nu se mai căsătoreşte în Europa. În America se căsătoresc, dar divorţează pe bandă rulantă.
    În ce priveşte presiunea sexuală, rabinii spuneau că este foarte bună şi reprezintă un factor motivator pentru bărbat. Tot ei spuneau că dacă aceasta nu ar fi existat, „bărbatul nu ar mai construi o casă, nu şi-ar mai lua o soţie, nu şi-ar mai dori copii.”

    • Marius David zice:

      da, interesantă perspectivă, uite că sînt bune şi statisticile la ceva…
      Presiunea sexuală care apare în aşa numita adolescenţă ne comunică doar… pregăteşte-te să te transformi în bărbat! E timpul! Apoi lucrurile devin din ce în ce mai abrupte pînă cînd you re falling in love 🙂

      • alex zice:

        Presiunea sexuala s-a diluat pana la considerarea abstinentei, chiar de catre crestini practicanti, ca fiind un apanaj al blegilor. Ilustrativ:

        Doi tineri la o cina romantica intr-un restaurant cu atmosfera intima, mana in mana, ochi in ochi…iar ea, „Sa stii ca nu ma voi culca cu tine inainte de casatorie”. El: „Bine draga, atunci suna-ma dupa ce te casatoresti”.

  2. naomi zice:

    In centru in care am lucrat eu, fetele erau incurajate sa-si gaseasca partener ca sa-si descarce „presiunea adolescentei”. Erau incurajate sa foloseasca tot felul de metode pentru a nu ramane insarcinate. Totusi multe dintre ele au sfarsit ramanand gravide si li s-e facea avort.

    Trist este ca in comunitatile noastre crestine sunt tineri care stau impreuna(departe de vazul lumii; ceea ce este mai grav) inainte de casatorie – cunosc cazuri concrete.
    Daca parintii accepta sau nu pot face nimic in aceste cazuri, ma interb, pastorii, conducerea bisericii nu pot sa intervina? Daca da de ce nu o fac? De ce sunt pusi la predica, la cantare?

    Nasterea de copii este si ea o problema; am auzit un parinte care zicea despre un frate care avea multi copii: „Dumnezeu iti da si minte sa sti cand sa te opresti.” Unde scrie asta in Biblie? Acolo scrie ca femeia va fi mantuita prin nastere de copii. Cine isi uraste atat de mult nevasta ca sa nu-si doreasca sa fie mantuita?

    • Ciprian Simut zice:

      atentie la textul pe care il citezi.

      • naomi zice:

        Erte vorba de 1Timotei 2:15 ?
        Poate ma „luminati” dv. Multumesc!

        • Marius David zice:

          draga Naomi, am un întreg curs pe chestia asta la un curs moştenit de la fratele Bunaciu sr,: Exegeza textelor controversate. Aşa se numeşte.
          Este un curs întreg care porneşte de la analiza în limba greacă a pasajului amintit de tine.

          acest gen de texte pot fi singure motive (dacă nu altele) pentru care un student la teologie ar trebui să înveţe limba greacă, limbile originale ale Scripturilor, ca să fiu mai larg.

          E prea tîrziu acum să încep o dezvoltare a unei explicaţii şi nu este rostul aici, în dreptul unui biet comentariu pentru un text atît de abuzat.
          Merită o postare separată. Poate că voi pune cursul parolat pentru cei interesaţi. Timp să găsim, că uite numai seara îmi rămîne timp de blog 🙂
          Dar de ce nu? Ciprian? Încerci? Văd că şi Tibi Pop a început discuţia foarte bine.

    • R. zice:

      Naomi draga, tu pricepi gresit anumite chestiuni din Biblie. Daca o femeia naste copii nu inseamna ca acest lucru o va mantui. Mantuirea nu o da nasterea de copii, ci Cristos. Poti sa ai 10 copii si sa te duci in iad.
      Apoi nu vad cum ar putea interveni pastorii in aceste situatii. Ce sa faca? Sa-i ia la ei acasa si sa-i educe in locul parintilor?
      PS Tu la ce le-ai incurajat pe fetele din centru (despre care nu comentez ce ajung, pt ca nu e de mirare si nici usor sa cresti fara parinti si in acele conditii)?

      • naomi zice:

        Inteleg, dar vreau o explicatie pentru acest verset 1Timotei 2:15.

      • naomi zice:

        Pe fetele din centru le-am incurajat si indrumat spre Dumnezeu si pot sa spun ca am avut si rezultate(nu asa cum am vrut eu, dar …) si esecuri. Nu este usor sa te lupti pe doua fronturi si nu ai de unde sa sti daca nu ai lucrat cu asemenea copii.

      • amatorul zice:

        Intrebarea pentru Naomi mi-a amintit un episod al vietii mele, cand faceam un proiect de educatie pentru sanatate „Mai usor sa previi decat sa-ti revii!”. Proiectul cuprindea si tema „pregatirea tinerilor pentru viata de familie”. Tradus rece si de necunoscatori, suna a educatie sexuala, din acest motiv, sotia mea era dezaprobatoare la munca mea de voluntariat (si am renuntat). In realitate, tema era construita pe importanta pastrarii sanatatii fizice, psihice si sociale a viitorilor adulti. Dupa ce ii consientizam cu exemple ale consecintelor „cunoasterii premature”, ii implicam in jocuri aplicative sa le demonstrez cat este de usor sa devi din favorita, victima. Cred ca tinerii trebuie ajutati sa constientizeze situatia in care intra (despartirea de Dumnezeu) si pe langa tineri, cred ca trebuie muncit si cu parintii acestora. Si daca tot veni vorba, mi-amintesc de o discutie pe care am purtat-o cu un unchi (despre verisori), care sustinea ca mai pot astepta inca un an (ca sa se casatoreasca), iar eu am parafrazat o afirmatie a fratelui Marius Cruceru. Da sigur, mai pot astepta, daca ei ii plac fetele iar lui baietii.
        Nu isi dau seama, cei care asteapta, de cate binecuvantari se priveaza, de aceea cred ca trebuie ajutati.

  3. Lumea-mi spunea să mai copilăresc, dar şi eu am ales să fiu la fel de „fraier”. E tare bună „fraierirea” asta 🙂

  4. sia zice:

    ….ups naomi…ce facem cu fetele necasatorite ajunse la 70ani 🙂 si cu familiile ce nu pot avea copii? nu sunt mantuite?

    sa nu uitam versetul: …pentruca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Ioan3:16

  5. Cristi zice:

    Draga Naomi, cu tot respectul, chiar nu ai de facut nimic mai bun decta sa comentezi la fiecare articol M.C.? Sincer diferenta de nivel de gandire dintre articole si comentariile tale… Cred ca dumnezeul tau e inchis in o cutiuta foarte mica… Hai si predica ce ziceai tu in Africa sa vezi ce dezastru iese…
    De data asta chiar nu m-am mai abtinut sa raspund la ”scrierile” tale

    • naomi zice:

      Daca stiam ca starnesc atata indignare, ma abtineam. Scuze ca am indraznit sa comentez unde a comentat si domnia voastara. 😦

    • Marius David zice:

      Draga Cristi, îngăduinţă, te rog, îngăduinţă.
      Naomi a avut un traseu foarte interesant în ultimele luni. Are multe defecte, ca mulţi dintre noi, sare repede, greşeşte la gramatică, spelluieşte groaznic, dar este fără vicleşug şi cu o curiozitate sănătoasă, cu un entuziasm în privinţa vieţii pe care aş vrea să îl împrumut din cînd în cînd. Este fără vicleşug şi resentiment şi senină. Este gata să recunoască că a greşit şi a învăţat să caute informaţiile corecte.
      DAcă eu nu am umilit-o şi dacă eu nu am pus-o la colţ nu ştiu cine a mai făcut-o.
      Am pus-o pe coji de nucă la colţ şi cu mîinile ridicate pentru atitudini virulente, acid, ocoşag şi greşeli gramaticale.
      S-a întors de fiecare dată, şi-a cerut iertare, a încercat să corecteze… şi … coolmea… după ce am avut discuţii cu Ioana şi Dorin despre muzica clasică… a început să asculte muzică clasică. O adevărată convertire.
      ESte singura care şi-a cerut iertare şi mie şi lui Alin pentru că a dat cu tifla şi unuia şi altuia.
      Poate că pentru aceste lucruri merită respect.
      Prefer o croitoreasă cinstită, o frizeriţă cu o sănătoasă curiozitate, un lăcătuş mecanic cu bun simţ şi un strungar fără fiţe unui grupuscul de intelectălăi care „se ridică la nivel”.
      Stai să vezi pe parcurs cum se dumireşte Naomi!
      Dacă aş avea studenţi ca ea… m-aş duce la şcoală fără să mai iau salar, numai de plăcere.

  6. R. zice:

    Cu tot respectul, dar poate chiar nu are. Asa cum nici eu n-am acum. Sincer, nivelul de gandire al cuiva nu trebuie sa te satisfaca pe tine. Sau da?

  7. tibi pop zice:

    1 Timotei 2:15 poate avea cel putin o explicatie care sa nu contrazica mesajul central al Evangheliei, si anume ca omul este mantuit prin har si prin credinta, pe baza sacrificiului lui Cristos. Daca consultati NTR, acolo apare o nota de subsol care incearca niste alternative de interpretare:
    „Un verset foarte dificil de tradus si de interpretat; in primul rand trebuie exclusa o interpretare strict literala, ‘cum ca femeia va fi mantuita numai daca naste copii’, deoarece aceasta ar veni in contradictie cu invatatura lui Isus si a apostolului Pavel, conform careia mantuirea este prin har si prin credinta; dintre cele mai plauzibile interpretari amintim: (1) ‘Totusi ea va fi mantuita chiar si daca naste copii’, in ideea de a completa vs. 13-14 si intelegand prepozitia ca introducand o concesiva (in sensul ca, in ciuda neascultarii Evei, neascultare care se perpetueaza in oameni prin nastere, si femeia va fi mantuita); (2) Sau: ‘Totusi ea va fi mantuita acceptandu-si rolul de sotie si mama’, intelegand ‘nastere de copii’ ca o sinecdoca care implica pe deplin rolul femeii; prin urmare, aceasta acceptare ar fi ‘evidenta’, nu ‘conditia’ mantuirii.”

    • Marius David zice:

      Da, cam acolo merge ideea, Tibi.
      Eu prefer să mergem direct la greacă şi la contextul celor două epistole. Sînt cîteva chei prin care putem rezolva textul destul de simplu.
      Ia gîndiţi-vă la următoarea întrebare: de ce discută atît de mult despre femei doi burlaci, Pavel şi Timotei? Poate că aici poate fi un început de răspuns.

  8. tibi pop zice:

    Apropo, citeam astazi in presa belgiana – care acum e plina de scandaluri cu preoti pedofili, cel mai celebru caz fiind cel al fostului episcop de Brugge, RogerVangheluwe – ca se discuta despre renuntarea la celibat, unii vazand in celibat principala cauza sau una dintre cauzele pedofiliei in randul preotilor. Parerile sunt impartite, in special partea clerului catolic sustine ca nu se poate arunca toata vina asupra celibatului. Oricum, fiind o marca atat de pregnanta a traditiei catolice, nu cred ca se va renunta usor la celibat, daca se va renunta. Ar fi o discutie interesanta aceasta despre celibat, si cred ca ar avea legatura cu subiectul postarii.

    • Marius David zice:

      draga Tibi, nu cred că celibatul este problema… presiunea sexuală asupra TUTUROR bărbaţilor a crescut în ultimii 30 de ani, cînd s-au înmulţit aceste probleme peste tot… avem şi noi între pastorii baptişti problemele noastre şi noi nu cu celibatul avem treabă… cu păcatul, cu mintea spurcată de tembelizor şi internet.
      Ce anume poate determina un pastor căsătorit, un presbiter cu soţie acasă să se lege de fete şi femeile altora? Celibatul? Nicicum!

  9. andreea31 zice:

    ….salutare!referitor la textul din Timotei…personal,cred urmatoarele!In vs.13 si 14,ni se relateaza despre Adam si Eva,despre amagirea Evei,care a dus la alungarea lor din Eden…la caderea in pacat si la golul imens lasat in sufletele celor doi…cred ca nasterea de fii pentru eva,a fost lucrul cel mai frumos,daruit de Dumnezeu pentru a-i umple golul din inima…la nasterea primului ei copil,Cain,a declarat:”am capatat un om cu ajutorul lui Dumnezeu”…cred ca textul se refera doar la femeia Eva,in contextul ei ,de atunci si acolo….cred ca nasterea de copii te implineste si aduce bucurie si semnificatie in viata ta… doar face parte din planul lui Dumnezeu…dar nu cred ca te mantuieste,ca te salveaza …planul a fost deja implinit!ce-am mai putea noi crea cu mintile noastre sau corpurile noastre finite pentru a mai adauga ceva planului?!….

    …este doar ceea ce eu cred ,daca este gresit,cu bucurie vreau sa dau delete la aceasta parere din mintea mea:D

    • Marius David zice:

      draga Andreea31, ma bucur pentru reflexul tau de a te uita si in context!
      Excelent. Aşa se poate rezolva un text delicat si dificil ca acesta, prin context. Incearca si contextul mai larg, al intregii carti, al ambelor epistole catre Timotei, include apoi si Tit, te va suprinde descoperirea.

  10. tibi pop zice:

    Referitor la textul din Timotei, si eu consider ca intotdeauna trebuie sa tinem cont de contextul epistolei, si nu doar de cel textual, ci, in masura in care dispunem de informatii, si de cel istoric si cultural.
    Referitor la celibat, as spune ca nu putem da vina in intregime pe celibat, insa consider ca si acesta are o anumita responsabilitate. Tocmai pentru ca vorbim despre acea presiune sexuala asupra barbatilor, si nu numai asupra lor.

    • Marius David zice:

      corect, şi nu numai, trebuie studiată întreaga teoogie paulină pentru a da de capat unui anumit lucru, într-un context particular.
      Nu-i chiar aşa de greu, trebuie numai să citim biblia 🙂
      Corect din nou, nu-i doar celibatul vinovat..

  11. mariusmioc zice:

    Interdicţia legală de căsătorie înainte de 18 ani nu este de fapt o măsură anticreştină, care îndeamnă tinerii să înceapă relaţii intime în afara căsătoriei? Care este vîrsta minimă de căsătorie conform credinţei creştine? Este normal ca biserica să se supună Statului în problema căsătoriei şi să nu se celebreze căsătorii religioase decît pentru cei care s-au căsătorit întîi la starea civilă?

    • amatorul zice:

      Aceasta lege nu poate indemna pe nimeni la nimic, cel mult poate favoriza o relatie in afara casatoiei. Dar are si avantajele ei. De exemplu, ca sa ai anumite drepturi, in Romania, trebuie sa treci de 18 ani, iar cea care se casatorea inainte de 18 ani, era lipsita de acele drepturi.
      Tinerii, nu sunt obstructionati de aceasta lege, ei nici nu se gandesc la casatorie, daca „laptele-i gratis”.

      • mariusmioc zice:

        Ai dreptate amatorule, legea nu îndeamnă ci doar favorizează un comportament necreştinesc.
        Dar o lege care favorizează un comportament necreştinesc este sau nu anticreştină?

        • amatorul zice:

          Destul de sensibila afirmatia, pentru ca n-am auzit, de trei ani de cand s-a promulgat legea, sa protesteze cineva in asteptatarea celor 18 ani necesari pentru incheierea casatoriei, dar am auzit de multe cazuri de tineri crestini, majori deja, care au pacatuit si apoi s-au luat. Scolile si „idealurile” ii impiedica sa „impleteasca funia in trei”, nu o amarata de lege facuta sa protejeze tinerele in anumite cazuri.
          Faceti un sondaj intre tinerii bisericii unde va inchinati. Intrebati-i, care asteapta cu nerabdare 18 ani ca dupa o zi sa se casatoreasca?
          Am facut comentariul, fara a incerca sa conving pe cineva ca am dreptate, dar asta este parerea mea. Multumesc.

        • amatorul zice:

          Multumesc pentru link domnule Marius, am citit atat articolul cat si comentariile. Da aveti dreptate, am gresit cand am spus ca nu protesteaza nimeni, impotriva acelei legi, dar eu am facut o specificatie, nu protesteaza asteptand sa implineasca 18 ani.
          Apreciez lupta dumneavoastra anti pacat si ma alatur si eu acestor actiuni, dar un astfel de articol ii atata pe cititori, ii gadila pe legiuitori, dar nu cred sa reduca pacatul.
          Cu respect, Daniel.
          P.S. Am lasat un comentariu acolo.

    • Marius David zice:

      nu-i adevărat ca este interdicţie la căsătorie înainte de 18 ani, dacă o fată de 16 ani vrea să se căsătorească, dacă ştiu eu bine, trebuie acordul părinţilor. Înainte de 16 ani cred că este interzis, dar nu sînt jurist, nu ştiu… Cînd m-am confruntat cu un astfel de caz a fost cu mai mulţi ani în urmă şi a fost necesar acordul părinţilor fetei cu declaraţie la notar.

      • amatorul zice:

        De 3 ani s-a promulgat o lege care stabileste varsta minima pentru casatorie – 18 ani, fara posibilitatea de a te casatorii inainte de majorat, cu dispensa de la parinti. Aceasta lege este justificata de care doamna Cleveti (propunator), ca o metoda de a da drepturi tinerelor doamne care nu le-ar avea daca s-ar casatori minore.
        Raspunsul dumneavoastra mi-a confirmat ca nu se mai inghesuie tinerele , inainte de majorat, la „usa altarului”.

  12. Rodica Botan zice:

    La subiectul acestui post am ceva de spus.
    Un factor major cred eu in aminarea casatoriilor unor tineri din zilele noastre …este si starea de fapt a …casniciei parintilor lor.

    Nu…nu cum se vede dinafara…Copiii ajung maturi si vrind nevrind casatoria parintilor lor este ceea ce stiu- si daca parintii nu s-au inteles niciodata…ma intreb cita indrazneala au copiii sa intre ei insisi intr-un contract pe viata. Nu fac reclama la divort. Stiu din experienta ca nu este o solutie…dar tot la fel de bine am auzit multe cupluri care dupa cum spun ei stau impreuna de dragul copiilor – dar fara sa incerce sa repare relatia ce o au cu partenerul lor de viata …fara sa inteleaga ca zilnic modeleaza si ca formeaza (sau deformeaza) imaginea celei mai importante institutii create de Dumnezeu insusi – familia .

    Am auzit acu’ citeva zile un sfat fantastic dat pentru un cuplu…sa citeasca in fiecare zi , cite un capitol din Proverbe si sa-si ia fiecare pentru el de acolo ce i se potriveste, ce are de modificat. Sint sigura ca , copiii crescuti in familii unde Christos este Stapin si unde exista respect si bucurie si dragoste…vor fi mult mai dornici si mai plini de indrazneala sa intre in casatorie, decit cei care vin din familii unde parintii s-au …tolerat.

    • naomi zice:

      Sunt deacord cu ceea ce spuneti, dar asta se intampla in familiile unde Dumnezeu nu isi are locul. In familiile crestine asta este relativ. Cunosc familii in care nu s-a ridicat poate niciodata tonul si totusi copii lor au probleme in casnicie (si-au ales gresit persoana de langa ei). Si dealtfel copil crescut intr-o familie dezastruoasa dar familia lui este binecuvantata (si-a ales persoana potrivita).
      Eu cred ca daca ascultarea de Dumnezeu este in inima tinerilor sadita din timpul frajezimii lor, nu vor da gres.
      Totul este ascultarea de Dumnezeu si intaietatea pe care o dam lui Dumnezeu.
      Nu se poate sa fie o viata extraconjugala daca ascultarea lui Dumnezeu este prioritara in viata individului.
      Iar intr-o viata de casnicie, nu se poate sa fie violenta atata timp cat Dumnezeu este pus in loc de cinste, este intietate in toate.

      O sotie sau un sot, nu poate sa-si paraseasca partenerul numai in caz de curvie si nici atunci; o cere Biblia. Atunci va intreb: Dumnezeu nu stie ce cere? Dumnezeu ar vrea ca acesti copii crescuti intr-o familie mixta sa sufere si acum si in viitor? Nu, eu nu cred asa ceva. Eu cred mai degraba ca Dumnezeu ii va sensibiliza si vor privi spre parintele credincios si-i vor urma exemplu.
      Cu respect
      Naomi

    • Multe cupluri mai în vârstă (şi uneori chiar şi tinere) au divorţat deja emoţional. Aveţi dreptate. Stau împreună fie pentru copii, fie pentru Dacia aia veche ce îi cară pe amândoi la servici, fie pentru căţelul pe care-l îndrăgesc şi ar divorţa ei, dar nu pot să-l taie-n două. Cel mai trist este că îşi caută un alt partener de care se leagă emoţional (pe româneşte amant), dar legal sunt căsătoriţi cu altcineva.
      Toate acestea se întâmplă pentru că poporul şi cultura noastră „învesticită” nu mai cunoaşte valoarea unei promisiuni. În căsătorie se intră numai cu sacrificiu. Dacă nu eşti dispus să accepţi şi durerea, nu numai plăcerea, bon voyage. Eşti gata să-ţi respecţi legământul. Cum spuneau o carte pentru copii :): „I meant what I said and I said what I meant: An elephant faithful one hundred percent.”
      Singurul ce poate repara o căsătorie ruptă emoţional este Dumnezeu. Totodată, El se poate folosi de un părinte sau un prieten înţelept pentru a reconcilia căsătoria.

    • Marius David zice:

      ai dreptate mare, da, în unele cazuri aşa este, căsnicia părinţilor este dezamăgitoare.
      Sfatul cu Proberbe… 31 de capitole în fiecare zi cîte unul pentru toată luna de miere a fost dat şi de pastorul Hnatiuc la o nuntă, acolo l-am auzit prima dată.
      Bun sfat, se poate continua, eu şi soţia şi acum sîntem în luna de miere.
      Dimineaţa citim cîte un capitol din proverbe şi cam 5 psalmi, dacă azi este în 25, citim psalmul 25, plus 31 de psalmi , psalmul 56, apoi psalmul 87, psalmul 118, psalmul 149,
      seara citim cu familia cîte trei capitole, toată Biblia într-un an.

      • elioR. zice:

        Ce fain! Si faceti asta in fiecare an?

        • Marius David zice:

          Absolut în fiecare an de 10 ani încoace.
          Acum sîntem în faza în care copiii noştri ne citesc. Îi punem numai pe ei,
          pe 28 septembrie fiica noastră va împlini 18 ani, dacă ne urmează exemplul, mai putem citi biblia cu ea numai 2 ani… Scurt…
          nu există melodie mai frumoasă, sunet mai dulce decît glasul iubitei citindu-ţi Scripturile şi glasul copiilor citind Cuvîntul.
          Nu există… şi îmi place muzica.

          • eLioR. zice:

            10 ani??? Wow! Mar rar voi auzi despre o familie asa ceva. Si sa va traiasca fiica si familia! N-o maritati asa de repede. : D

            • Marius David zice:

              da, de ce? De ce să n-o mărităm repede! De ce să-i amîn fericirea?
              1. O iubesc mult pe fiica noastră
              2. Vreau să fie fericită! Foarte fericită
              3. Cel mai fericit am fost după ce m-am însurat.
              4. Deci, dacă vreausă fie cea mai fericită… trebuie să o căsătorim cu iubirea vieţii ei.
              Cu noi a stat puţin de la naştere… cu el va sta cea mai mare parte a vieţii, pînă la moarte.
              Numai să i-l dăruiască Domnul.

  13. creativepurple zice:

    E vina părinţilor americani că-şi ţin odraslele acasă, în puf până la vârste înaintate.

    • Marius David zice:

      Greşeşti, Creativepurple, Statele Unite este locul din lume unde copiii sînt împinşi cel mai devreme spre viaţă, aproape fugăriţi de acasă. este locul în care ajung rapid în piaţa muncii tinerii, numai în statlee în care este copiii sînt abuzaţi prin muncă şi tranformaţi în sclavi ajung mai devreme în locuri de muncă decît în SUa.

  14. Rodica Botan zice:

    Am spus…”un factor major”…considerind ca alaturi de celelalte motive serioase – pe care nu le dau la o parte dar pe care n-avea rost sa le mai amintesc din moment ce erau dezbatute deja… si acesta este un motiv de luat in consideratie. Naomi, tu ai dreptul sa crezi ce vrei…adevarul, oricare ar fi el , exista si fara interventia mea si fara aprobarea ta. Ce spun eu este …din experienta, din cunostinta de cauza…din intelegerea vietii de la capatul alalalt de unde nu mai poti face schimbari in viata personala dar poti trage concluzii si ai putea sa sfatuiesti pe cele mai tinere. In Biblie este si o astfel de ocupatie pentru femeile mai in virsta…

    Trist este ca uneori uitindu-ma in jur la acreala unor cupluri unde copiii au plecat de acasa si s-au casatorit, este atit de evidenta nemultumirea si nefericirea „babacilor” care s-au suportat si tolerat de dragul copiilor toata viata si acuma au ramas sa-si chinuie restul zilelor… si aproape ca gasesc ca situatia mea (singura) este o situatie fericita (si n-ar trebui sa fie asa).

    Ceea ce spuneam eu acolo era un indemn la familiile care au asemenea situatii sa caute sa repare relatia cu Christos si cu cei mai apropiati, dat fiind ca relatia lor nu le apartine numai lor, si nu este numai durera lor ci este durerea copiilor si durerea bisericii sa nu mai spun ca este durerea Lui Dumnezeu…

    Surpriza cea mai mare a fost sa aud odata o predica sau o lectura, nu-mi mai amintesc, in care vorbitorul spunea ca nu este neaparat nevoie sa te potrivesti in mod natural (lucru pe care noi il cautam cu tot dinadinsul intr-o casatorie si pe care il folosim atunci cind vrem sa renuntam la ea). Spunea individul asta ca daca cei doi au o relatie buna cu Dumnezeu, vor invata de la El unde si ce trebuie sa ajusteze…ca este un act permanent de pocainta, cind se vor raporta amindoi permanent la cerintele Lui Dumnezeu si in proces vor ajunge in final sa fie compatibili si ei unul cu altul. De aia probabil singura cerinta este ca cei doi sa nu fie inhamati la un jug nepotrivit…sa aiba aceeasi directie si acelasi Stapin. Pentruca vor servi aceleasi scopuri, indrumati de aceeasi Mina Binecuvintata, invatind din aceasi Scriptura…
    Asta ar trebui sa dea speranta multor familii. Si probabil ca nu degeaba Proverbele erau recomandate individului ca oglinda. Proverbele pot fi un atelier de slefuire…Proverbele ne trimit la furnica daca problema noastra este lenea, ne spun ce se intimpla cu lacomul…cu omul mindru…si tot felul de metehne pe care le avem si care deranjeaza , jignesc, afecteaza in tot felul familia noastra…Cam asta vroiam sa spun…si probabil n-am reusit prima data…

  15. Da, totul tine de educatie. Si cu toate astea, omul de azi traieste intr-o societate „evoluata”. Degeaba l-au invatat mamica si taticul, pe Gigel, sa-si ia nevasta tanara, frumoasa si gospodina. El se simte bine cu Marioara lui care, in ciuda faptului ca nu vrea copii „ca sa nu se lateasca in solduri”, e frumoasa si are o cariera in domeniul marketingului. Deci, la naiba cu toate asta si traiasca puterea exemplului!

    • R. zice:

      Eu inca nu am intalnit niciun cuplu care sa nu isi doreasca copii. Iar cei care nu au, cel mai probabil e ca nu pot avea. Deci ce spui tu este rarisimo. Pe ce lume traiesti?

      • Marius David zice:

        Draga R. din păcate … nu, sînt cupluri destul de multe care nu îşi doresc copii, este rîndul meu să întreb: în ce ţară trăieşti?

        • eu am întâlnit un singur cuplu care nu-şi doreşte copii (pocăiţi) şi încă unul care n-au vrut să aibă pentru că au vrut să viziteze lumea şi şi-au dedicat viaţa „creşterii” acestui scop înălţător (nepocăiţi-englezi). Alţii l-ar da prin două dacă ar putea avea o jumătate de ţânc: să-i fie ei mai uşor şi să nu mănânce dacă se poate.

    • Marius David zice:

      uti, exemplul cui? Aici n-ai fost clară? Exemplul părinţilor, bunicilor, colegilor, congenerilor, vedetucilor, exemplul lui Bote, Andreea Marin-Bănică?

  16. Vasile zice:

    Unul din articolele pe care le cautati este cumva acesta? http://www.albertmohler.com/2009/08/03/the-case-for-early-marriage/

    Cei care dau invatatura in biserica trebuie sa invete si acest lucru: casatoria timpurie. Dar poate ca nici nu cei care dau invatatura, ci intai si intai parintii. Eu identific cel putin trei cauze ale amanrii casatoriei: 1. presiunea sociala si culturala care nu incurajeaza asa ceva 2. standarde inalte pe care si le impune baiatul pentru a fi gata de primit fata 3. maturizarea intarziata – la acest punct vezi tot un comentariu al lui Mohler: Why Aren’t ‘Emerging Adults’ Emerging as Adults?

    • Andrei zice:

      Thumbs up, Vasile.

      La punctul 2. standardele nu sunt impuse neapărat de băiat, ci tot de societate și cultură, dar într-un mod indirect, cred eu. Păi nu așa se zice? Întîi termini facultatea, masterul, lucrezi, strîngi ceva bani, eventual pleci 3 ani în străinătăți să-ți faci bani de nuntă, casă (opțional mașină), că în RO n-ai cum să le faci pe toate în timp util la mizeriile astea de salarii, apoi te căsătorești. Doar că îți mai trebe ceva timp pînă găsești fata că n-ai voie să începi o relație decît dacă vrei să te căsătorești nu? Și relația asta nu decurge oricum. Trebuie întîi să bifezi o listă cu ce ai voie și cu ce nu ai voie să faci în ea. Asta tot la cursurile de consiliere la care nu mă mai duc niciodată ni se spune. Eventual învățăm din cărți care deprimă tinerii și tinerile, cărți ca „Când povestea de dragoste ți-o scrie Dumnezeu”. Abia apoi ne căsătorim și facem copii handicapați că suntem prea bătrîni deja.

      Și-uite așa se nenorocește tineretul ăsta… din care fac parte.

      Părerea mea…

      • Marius David zice:

        TE-ai dus la cursuri de consiliere, Andrei???? Ce-ai căutat acolo?
        Ah… ai citit maculatură?
        Dragule, eu nu ard cărţi, dar din multe cărţi scrise de evanghelici pe tema relaţiunilor dintre băieţi şi fete s-ar face un focşor bunicel. Ale mele cărţi din colecţia asta sînt pe rafturile de sus în bibliotecă şi mă ştii, sînt mic de statură.
        Nu mai citi prostii!

        • romuluss zice:

          Exista intre evanghelici tone de teorii(sau si mai rau lipsa acestora) utopice. Fiecare din noi si-a scris in modul sau personal „povestea de dragoste” apoi venim si dam tone de sfaturi. Daca ne-am construit familia relativ repede si usor atunci venim cu sfaturi gen „Domnul iti da totul ca prin somn” , daca a fost un drum lung si anevoios atunci dam sfaturi complexe.

          Cei carora le-a iesit totul usor nu au capacitate de a-si imagina ca lucrurile pot merge si foarte greu, dar se lanseaza in sfaturi ultraspirituale asupra „harului care lucreaza ca prin somn”, ceilalti vad totul prea complex si eventual exagereaza.

          Cred ca nici unul nici altul nu au dreptate, ci trebuie vazuta calea de mijloc corecta si justa.

          Ca sa generalizez putin – aberatiile sunt prezente si in alte domenii ale vietii, unii care s-au realizat material usor vin si dau sfaturi pe acelasi principiu „Domnul da totul ca prin somn”, cei care au fost si ei foarte credinciosi, dar drumul a fost lung si anevoios dau sfaturi prin care reiese ca „Dumnezeu lasa greutati cu un scop”.

          Partea cea mai ciudata este legata de faptul ca cei care au primit ca prin vis au tupeul sa judece aspru si sa se vada „mari sfatuitori” si desconsidera pe cei care obtin cele greu.

          Pare ciudat nu? Eu cred ca noi evenghelici sarim sa dam sfaturi prea repede pornind fie din extrema evangheliei prosperitatii fie din evanghelia suferintei – prea multe sfaturi si „toate extrem de competente” – dar cam utopice si toate au ca baza propriul exemplu al vorbitorului. Nu este asta cumva de generare de doctrina pornind de la propriul exemplu? Mi mi se pare ca da.

          Atunci unde este exegeza si obiectivismul in toata teoria asta?

          • Marius David zice:

            draga Romuluss, eh, nu este chiar aşa ca în somn, vorba cuiva, în somn vin şi alte chestiuni …
            Vin sub autoritate, ascultare de părinţi, biserică, etc.
            În cadrul sesiunilor Iris de anul trecut am detaliat un pic. Nu mă poţi acuza, date fiind datele de acolo de generare de doctrina de la propriul exemplu.

        • Andrei zice:

          Am fost la la aceste „cursuri” din obligație. Erau mai mult cursuri din astea…generale, cu tot tineretul, știți dv., acolo unde pastorul își prezintă sfințenia înaintea de căsătorie și impune ca model de relație premaritală propria relație.

          N-am citit nici maculatură, doar am răsfoit-o. Și am auzit numele cărții mai sus amintite de mine pe buzele tuturor tinerelor fete care visează la povestea de dragoste perfectă și care se nenorocesc și cad în depresie cînd își dau seama că nu e ceea ce au visat și cînd realizează că Dumnezeu nu scrie povești de dragoste cu prinți pe cai albi.

          Această literatură mi-am propus s-o citesc, sau s-o scanez doar după căsătorie.

          • Marius David zice:

            Ah, ce păcat, acest fel de „curse” distrug aşteptările normale şi naturale de la căsnicie.
            Da, Dumnezeu nu scrie poveşti de dragoste … ne lasă pe noi să dăm extemporal.
            Acest fel de literatură nu este nici măcar de survolat, nici înainte şi nici după.
            Recomand Cîntarea Cîntărilor în săptăluna de miere.

    • Marius David zice:

      draga Vasile,
      1. multumesc pentru link. Da, asta cred că am căutat.
      2. ai mare dreptate, cu părinţii. Este responsabilitatea lor.
      3. Ai din nou dreptate cu cele trei cauze enumerate.
      4. Azi m-a contactat un băiat interesat de o socitate de apologetică. Care este asociaţia în care sînteţi voi implicaţi?

  17. 5yryu5 zice:

    Sau poate sa aleaga sa o schimbe pe Marioara lui. Multi tineri din ziua de azi spun ca „trebuie sa ma iubesti asa cum sunt”. Si Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, asta nu inseamna ca nu vrea sa e schimbam in bine si sa lasam ce e rau deoparte.
    Personal cred ca daca iubirea dintre doi tineri e ceva destul de puternic incat sa il intoarca pe unul din ei catre Dumnezeu, parintii n-ar trebui sa fie impotriva. Daca nu se poate, nu se poate, nu poti iubi un om mai mult decat pe Dumnezeu, dar pentru un suflet merita sa incerci, nu?

  18. elisa zice:

    Uti,
    „pe ce lume traiestI?”
    ai dreptate, in lumea in care traim sunt cupluri care NU DORESC sa aiba copii.
    Unii abia s-au desmeticit la viata si stiu ca nu exista asa ceva.Ba bine ca nu.
    Am o prietena care nu a vrut sa se uriteasca cum zici..nu s-a ingrasat dar s-a ofilit
    si s-a uritit.
    Altii nu vor sa aiba probleme, se simt mai bine doar in doi.
    Oricum nu are nicio legatura cu mantuirea; doar ca femeia mintuita isi va creste copiii
    in frica de Dumnezeu, aducind si prin aceasta slava Domnului.

    • Marius David zice:

      Elisa, după cum ştii, copiii aduc într-adevăr „urîţirea”
      Soţia mea a rămas cu pete definitive pe faţă după a doua naştere. A avut un chip impecabil, o faţă netedă ca o foaie de hîrtie, dar…
      nu există pete mai frumoase în toată lumea.

  19. Phileo zice:

    Mie mi se pare din contra, ca tinerii evanghelici se casatoresc mult prea devreme. Sunt foarte multi nici nu termina doi ani de facultate si se casatoresc, nu au nici servici… Si atunci te intrebi care e motivatia. Singura cu logica e cea sexuala.

    Si observi ca au trecut 5 ani si copii nicaieri. Si te intrebi de ce s-au casatorit? Si cand se trazesc ca ar vrea copii nu prea mai pot.

    • Marius David zice:

      şi ce-i rău în logica sexuală? Dacă există o „logică sexuală” devin foarte optimist că de obicei cu partea de jos a corpului nu se poate face doctorat. Asta-i una!
      În rest… e adevărat ce spui tu: controlul naşterilor poate crea situaţii tragi-comice. Unii „se abţin” vreo 5 ani, iau anticoncepţionale forte, chestii, socoteli, iar socoteli, reuşesc… ca să îşi dea seama că din pricina unei simple metroanexite agravate nu ar fi putut avea copii oricum şi între timp lucrurile s-au agravat la amîndoi.
      Complicat!
      Deci, să tragem confuziile, că tot vorbeam de logică: căsătoriţi-vă cît mai devreme posibil, ÎN DOMNUL (trei condiţii, acum cu intrarea în Europa chiar patru pentru o căsnicie reuşită, le voi spune, dacă ese necesar) şi faceţi copii. Se pot creşte şi dacă faceţi master şi doctorat apoi… şi studii postdoctorale. Nişte studii postdoctorale merg ca unse pe situaţia cu copiii adolescenţi.

    • amatorul zice:

      Parere personala.
      Cei care se casatoresc repede si-au facut bine temele si au citit „PSI-ul” (pacatul arde). Apreciez mai mult un necopt (curat) in frac decat un copt care nu se poate uita in ochii pastorului cand acesta ii pune anumite intrebari.
      Pentru mine, nu cred ca exista o varianta mai binecuvantata decat sa ma casatoresc de tanar, cu iubita inimii mele. Daca mi-ar da cineva posibilitatea sa ma intorc inapoi la acele vremuri, n-as schimba nimic in afara de costum, ca-i demodat.

    • romuluss zice:

      Ca sa faci fata unei familii cu copii, ai nevoie de un grad de maturitate, spirit pedagogic. Multi sar intr-o casnicie, nu sunt rodati din punct de vedere al functionalitatii relatiei lor, nu au ajuns sa se descopera pe ei, se lupta pe de alta parte cu probleme de natura financiara in aceasta tara in care doar profitorii pot face ceva. Rezultatul? Depresii, neimpliniri. Sfatul batranilor? Sunteti pacatosi de aceea nu sunteti fericiti! Adevar sau fictiune in aceste sfaturi?

      Intr-un astfel de cadru dupa un an apare si un copil, ce se va intampla cu el? Din lipsa de cunoastere reciproca a parintilor apar multe desincronizari care duc la o familie partial fericita, apoi probabil pe un fundal dezechilibrat financiar nasterea unui copil vine ca un nou test dur.

      @Si observi ca au trecut 5 ani si copii nicaieri. Si te intrebi de ce s-au casatorit?

      Din aceasta fraza as deduce un singur lucru ca obiectivul casatoriei este nasterea de copii. Mi se pare conceptul patetic din foarte multe puncte de vedere.

      • Marius David zice:

        nu, conceperea de copii nu este SINGURUL obiectiv al căsniciei…
        Aşa cum am precizat deja într-o conferinţă, scopul celor doi este să dea VIAŢA, să semene VIAŢĂ, să izvorască VIAŢĂ (în ambele sensuri zoe şi bios.)

  20. Adi zice:

    Eu unul de-abia am așteptat să mă căsătoresc – mulți dintre prietenii mei au avut aceeași atitudine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.