Astăzi a fost zi de post. Am vrut să văd din nou cum stau cu hipoglicemiile. Planificasem un Paleu mic. A început să plouă mărunt. Primul gînd a fost să mă întorc înapoi acasă. Pe cînd înfruntam picurii arzător-reci pe față am hotărît. Voi face peste 30 de km, un Paleu lung-Cetariu.
Astăzi, avînd în vedere că mîine este zi de post, astăzi am avut din nou un shake de fructe dimineață (mere, banane, portocală), apoi, la prînz, un suc din varză, sfeclă, varză creață, tije de țelină, castravete, salată romană, morcov.
Spre seară am mîncat o salată (ceapă, salată, germeni de ridichi – se găsesc la Kaufland foarte ieftin în cursul serii, o roșie, castravete, mărar). Da, de mestecat.
Azi a fost zi de alint. Fructe. Dimineață mix de fructe. La prînz două sucuri de fructe plus două espresso făcute ca la carte.
De ce am încălcat regula? Pentru că aveam în plan efort fizic.
La prînz o jumătate de rodie și o jumătate de Pomelo.
Seara? Semințe de floarea soarelui ca să recuperăm puțin sarea.
Excelent articol! Cu dedicație pentru soția mea … Un monogam! 🙂
Monogamous marriages are unnatural. On this, I agree with the emailer below.
Now, behold these enlightening thoughts that I found in my inbox this morning:
Greetings Mr. Walsh,
I am a college professor, author, and researcher. It was obvious to me before you ever stated it that you are a man of little education and limited intelligence. Still, I commend your newfound fame and congratulate you on the enormous amounts of money you must be making.
[Five more sentences of insults and pretentious self-aggrandizement]
…You have become a hot topic in some of my classes and this very much worries me. It wasn’t until your name came up for a fifth time that I decided to investigate you. Your prose are rife with fallacies and Neanderthalic musings, so I could easily disembowel and discredit any part of it. But I’d like to concentrate on what seems to be your most common themes:…
Vezi articolul original 1.201 cuvinte mai mult
Altă idee …
Now that you have two prop cannons and a pirate skeleton, why not a Medieval Doorway to accent your home, provide a bit of mystery and leave your guests wondering, „what’s in that room?”
Vezi articolul original 337 de cuvinte mai mult
Cura de dezintoxicare. Scoatem porcul din noi. Probabil pentru ultima dată. Gata! Mi-a ajuns! Am prea mulți prieteni cu crize de fiere și suferințe de pe urma grăsanului care doarme în propriile excremente, porcul. Se prea poate că ieri am mîncat ultima dată porc. Era de la tata. Tata s-a dus acolo unde nu mai există colesterol și s-a terminat și cu porcii.
Dar nu este numai asta. Am primit această provocare pe facebook și … se apropie 28 ianuarie. Trebuie să dau cu onor raportul mamei. Mi-a poruncit să slăbesc în urmă cu un an. Am dat jos 15 kg, trebuie să continuăm.
Dincolo de această joacă de-a hrănitul este un exercițiu spiritual de înfrînare și dincolo de scoaterea porcilor din venă este lupta cu un soi de draci care nu ies decît cu post și rugăciune.
Dimineața am avut un shake de fructe. Energie cît cuprinde! La prînz un suc din sfeclă roșie, varză, castravete, gulie, salată romană.
Am luat și nuci intre mese pentru proteine de bună calitate.
A propos de lecturi. Nu mai aveti nicio scuza, dragi teologi amatori!
1. Jean Calvin – Învățătura religiei creștine (traducere din engleză, opțiune explicată în introducerea semnată de dr. Iosif Țon), trad. Daniel Tomuleț și Elena Jorj, Oradea, Cartea Creștină, 2003.
2. Jean Calvin – Evanghelia după Ioan. Comentarii, trad. Ștefan Gugura, Cluj, Logos, 2011.
3. John (!?) Calvin – Creștinism biblic, trad. Dinu Moga, Oradea, Făclia, 1997. (Cartea reprezintă, potrivit site-ului editurii: O versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării calsice Instituţiile Religiei Creştine.)
1. Martin Luther – Scrieri, vol. 1 (conține: Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană), trad. Petru Forna, Cluj, Logos, 2003.
2. Martin Luther – Scrieri, vol. 2 (conține: O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către…
Vezi articolul original 437 de cuvinte mai mult
Se ştie că avem anual misiuni în Albania. Primul scop al misiunilor în Albania a fost găsirea comunităţilor de aromâni.
Atunci cînd am iniţiat acest gen de misiune, în 1998, prima echipă a plecat direct spre acele sate unde locuiau aromânii. Surpriza? Studenţii noştri, după puţină obişnuinţă, s-au putut înţelege fără prea mult ajutor din partea traducătorilor. Cum? Iată, vă veţi convinge imediat!
Tatã a nostru
cai eshci pi tser,
s-ayisascã numa a Ta,
s-yinã Amirãrilja a Ta,
s-facã vreare-a Ta,
cum pi tserlu,
ashi sh-pisti loc.
Pãne-a nostrã atsea di cathi dzuã dã-nã-u sh-azã
shi ljartã-nã amãrtiile-a noastre
ashi cum lji-ljirtãm sh-a amãrtoshlor a noshci.
Shi nu nã-du la pirazmo,
ala aveaglji-nã di atsel arãulu.
Cã a Ta easte Amirãrilja shi puteare
a Tatãlui shi Hiljlui shi a Ayului Spirit,
torã, totãna shi tu eta-a etilor.
Amen.
via Leo Butnaru
Să ne rugăm astăzi pentru comunităţile de aromâni din Albania!
Raritate: o piesă interpretată chiar de Lauro, unul dintre favoriții mei în ce privește compozitorii pentru chitară. Ascultați. O piesă la care ori oftezi ori plîngi.
Acum întreg articolul. Reiau acest text publicat în trei episoade în urmă cu ceva timp. Cred că este necesar să medităm acum la început de an, cînd ne rugăm pentru Biserică, așa cum procedează baptiștii de ani de zile în fosta și prea-generos numita săptămînă mondială de rugăciune.
***
sursa http://www.jackrice.org
Biserica poate fi demolată cu răbdarea timpului, dar şi violent. Nepăsarea şi negrija, igrasia şi vechimea, cutremurele, ploile şi soarele. Nu mă refer la zidurile din cărămidă, acestea vor arde cu troznet, dacă vor mai rămîne în picioare pînă în înfricoşătoarea zi.
Nepăsarea şi grija păstorilor, igrasia tradiţionalismului, învechirea în rele, cutremurele conflictelor, igrasia păcatelor ascunse, ploile de învăţături eretice şi soarele arzător al secetei de Bun Cuvînt.
Anul trecut am studiat a doua oară cartea Efeseni cu Biserica din Aleşd.
Am trecut amîndoi de 40 de ani. La 40 de ani încep pierderile. Eu am început mult mai devreme. Prima mea pierdere? Tata! La 5 ani! Ne pierdem de obicei mai întîi bunicii. Am pierdut-o pe mamaie, pe tataie, pe bunicuțu, pe mămăica, pe mama … acum recent … pe Nelu, pe tata. Pe fiecare i-am salutat ultima oară ca și cum nu ar fi fost ultima oară. Și acum îl țin minte pe tata cu săpunul în brațe…
Ne-am bucurat că am petrecut ultimele zile ale tatălui nostru împreună. Am discutat din cele obișnuite, dar puțin. Despre meri și altoi, despre stupi și albine, despre găini și porci, despre diabet și inimă, despre stenturi și proteze. M-am grăbit să ajung la nenea Florea (93 de ani), pe care sper de fiecare dată să îl mai prind lucid și în viață, fără să îmi dea prin gînd că acea sîmbătă va fi fost penultima zi din viața lui Tata Ștefănescu, nea Gheorghiță. Acum …. acum îmi pare rău că nu am stat mai mult de vorbă cu el și nu am discutat mai în adînc.
Oftînd Natalia a spus astăzi:
Cît de puțin discutăm unii cu ceilalți și atunci cînd discutăm cîte lucruri minore împărtășim! Atît de scurt sîntem unii lîngă ceilalți, atît de puține ore adunăm împreună…
Ne putem imagina cum vor suna versurile in 10 ani de aici inainte?
What is happening to worship music in the last 1o years?
Many modern worship songs are no longer about bringing praise and glory to God.
Many modern worship songs are no longer about theological truth taken off the pages of Scripture.
Unfortunately, much of modern worship music is a copy-cat of the tunes and cliché phrases in current pop music. Thanks to Gabe Bogdan, check out the worship song below:
„I can feel your presence here with me
Suddenly I’m lost within your beauty
Caught up in the wonder of your touch
Here in this moment, I surrender to your love”
That is a far cry from theologically correct worship as in the song „Lord I Lift Your Name on High” from just 25 years ago:
„You came from heaven to earth
To show the way
From the earth to the cross
My debt to pay
From the cross to…
Vezi articolul original 240 de cuvinte mai mult
Am ajuns cu toții acasă de la înmormîntare. În ciuda durerii, în contra celor două cocarde de doliu pe care le purtăm la rever, o adîncă pace ne-a cuprins. Este pacea venită prin Cuvîntul lui Dumnezeu și pacea care întrece orice pricepere.
Da, chiar avem nevoie de rugăciune în aceste zile.
Vă rugăm să ne purtați pe brațe de rugăciune, dar să îi aduceți înaintea Feței lui Dumnezeu în mod special pe Adiel, băiatul cel mai mic al fratelui Gheorghiță Ștefănescu și pe Gabriela Maior, fiica cea mai mare a fratelui Gheorghe, care doar în urmă cu ceva săptămîni și-a pierdut soțul. Alăturați-i pe Iosua și Ioana-Cristina și Ana-Ruth.
Ieri mi-a arătat cît îl iubesc găinile. Cum se duc după el să le dea grăunțe. Se plimba prin curte ca un copil … găinile după el. Era fericit! Rîdea cu rîsul său inconfundabil. Un om cu adevărat fericit și … un om finit, desăvîrșit, în sensul lui Giovani Papini.
Îi era drag să ne vadă împreună, că ne iubim, că ne înțelegem. Ne-a umplut de daruri: praz (un sac întreg, se poate pleca din Oltenia fără praz?), cîrnați, ouă, șuncă (tăiase porcul) și i-am cerut săpun.
Mi l-a dat cu bucurie pe tot. Îi plăcea să dăruiască. L-au moștenit fetele și nepoatele. Tuturor le place să dăruiască.
Era un om frumos! Parcă era fratele geamăn al lui Harrison Ford. Glumea... „Sînt frumos și mă mai fac…. „. Acum a terminat. S-a dus după trupul ăl nou, de slavă. A terminat cu înfrumusețarea. Este desăvîrșit de frumos, mai frumos decît va fi fost vreodată și niciodată n-a fost urît. Va fi cu El și ca El, așa cum ne promite Evanghelistul și Apostolul Ioan.
Ieri am luat ultima masă cu el la prînz. Seara, la biserică, a spus o poezie despre plecare.
Deja cred că devin sătul de modul în care se întrerup discuțiile foarte abrupt cu unii dintre cei mai calviniști dintre pămînteni în momentul în care îi întreb dacă l-au citit pe Calvin de la sursă sau au ascultat numai Piper pe Youtube.
Sînt deja sătul de teologi de pripas (și de o parte și de cealaltă), buni de gură, slabi de carte, care sînt vocali precum suporterii de fotbal, huiduie și strigă (și dintr-o parte și din alta și … uneori la propriu), fără să fi avut acces la textele fundamentale.
Mi se întîmplă la fel cînd discutăm despre muzică și întreb care este diferența dintre gen muzical și specie muzicală. După ce trecem peste acest moment penibil, de obicei discuția se încheie ex abrupto.
Iată de unde se poate începe, dacă doriți:
Vezi AICI și AICI și AICI și AICI.
Așa cum spune autorul indicat în ultimul link: Insitutele s-ar putea să fie mai ușor de citit decît crezi! E vacanță! Tolle lege!
Lectură plăcută înainte de a mai consuma energiile în discuții care se opresc în punctele esențiale, la momentul … homework!
Ah, era să uit! Să nu uităm BIBLIA!
După aceea discutăm… la oră!
Iată trei bijuterii video, Clavecinul bine temperat și Variațiile goldberg, dar cu partitura „pieptănată video”
şi colinde din Spania, spaţiul german sau anglofon
Verbum caro factum est
Preţul întrupării trebuie să ne şteargă zîmbetele de pe faţă. Sărbătorile creştine sînt sărbători în care cu un ochi rîzi şi unul plîngi.
Cînd Logos-ul a luat carne şi sînge, carnea a fost spintecată şi sînge a fost vărsat. Cînd Măicuţa plîngea încetişor ca în colinda românească, de lipsă şi prigoană, mamele strigau şi îşi boceau pruncii sfîrtecaţi de săbiile şi suliţele soldaţilor. 14.000 sau 64.000? Ce contează?
Piepturi mici au fost străpunse, gîturi din care nu ieşiseră încă vocale şi consoane au fost retezate.
Cum să nu boceşti odată cu Rama?
Cunoscuta piesă de Crăciun, care a suportat atît de multe interpretări, acum în interpretarea lui Jordi Savall
Tatăl nostru, dă-ne Pîinea cea din Cer, cea Vie şi vătămată, acum nevătămată la dreapta-Ţi încă este, cu noi fiind în toate zilele.
Şi ne-a dat-o!
Mîine dimineaţă va fi fost gata coaptă şi bine înfăşată!
În cîteva ore este încheierea Postului! Cred că acum se potrivește mai bine ca niciodată un articol despre înfrînare, cumpătare și cure de slăbire (doamne dragi, mai ales dacă doriți să vă vină bine rochia de Revelion!).
Cred că acum, după un an de zile aproape, după ce am pus jos 15 kg (adică o bicicletă întreagă), după ce mi-am stabilizat greutatea și după ce am trecut peste efectul yo-yo, acum pot vorbi liniștit de curele de slăbire. Înainte era ca și cînd aș fi cărat tot timpul în spate, ba nu, în burtă, o bicicletă ca asta. Fix 15 kg.
sursa ciclosfera facebook
Am experimentat mai multe pe pielea mea: regimul disociat, înfometarea, pastile, regimul hipocaloric etc. Nu merge! Curele de slăbire de prin reviste sînt o minciună. Merg, dar numai pentru trei săptămîni. Aceste cure sînt pentru cucoane care vor să slăbească pentru cîte o cumetrie sau nuntă. Slăbesc să le vină rochiile și gata, apoi se îngrașă la loc.
Nu merge dacă nu înțelegem cauzele în primul rînd. Vezi AICI. La mine nu merge fără efort fizic. Eu nu cred că merge la cineva fără efort fizic. De aici toată povestea asta cu bicicleta.
Dar nu doar atît. Postul! Nu înfometarea! Postul și rugăciunile. Acum am motive adînci și apăsătoare mai mult ca niciodată să fac postiri îndelungi.
Pentru cei care iubesc lectura recentissime am descoperit două cărți de mare interes pentru amatorii de amator.
Iată una dintre cele mai interesante biografii intelectuale ale lui Augustin.
Miles Hollingworth. Saint Augustine of Hippo: An Intellectual Biography. New York: Oxford University Press, 312 pp. $29.95.
There is nobody in the ancient world we know better than Augustine, the author of a famous spiritual autobiography and a number of other classics that continue to form part of the canon of Western literature. But do we really know him? This is the question Miles Hollingworth asks in his new book, and he gives a qualified answer. At one level, he admits we know Augustine very well, as numerous biographies and other studies of his writings show. But at another level, Hollingworth claims we hardly know him at all. What made him tick as a man and as a thinker? What factors shaped his mental and spiritual outlook that aren’t easily accessible, even from his voluminous and apparently self-revealing writings?
Rîsul-plînsul, dulce-amar. Cu un zîmbet pe buze, dar nu este zîmbetul nostru.
Mama mi-a spus… Pîinea de pastor este foarte amară… ai grijă.
I-am promis că nu mă voi face două lucruri: pastor și/sau profesor. Nu m-am ținut de Cuvînt sau, mai bine zis, Dumnezeu a avut un simț al umorului mai dezvoltat decît simțul meu în ale vieții. Chemarea este irezistibilă, răsplata este … dincolo.
Am cunoscut pastori disperați, pastori bolnavi, pastori epuizați. Uneori din … prea mare vina lor, de cele mai multe ori pentru că aceasta este natura lucrării.
Iată acest cîntecel de ascultat cu un zîmbet amar pe buze și de luat aminte. Familia este cel mai important lucru, mai important decît lucrarea Domnului și chiar decît Biserica Sa.
via C. Chiriluță
Se pot asculta și de către predicator. Trec emoțiile, se liniștește sufletul și poate că vor fi evitate expresiile mediocre. Este o infracțiune spirituală și intelectuală să asculți așa ceva și să scoți apoi bufnițe pe gură în amvon.
Se pot asculta și de către …. ascultător. Dacă predica va fi fost proastă, atunci veți fi rămas cu ceva bun.
Știu că uneori înainte de predică ascultăm un „solo de duet” și alte contribuții muzicale și poetice. Dacă ascultați aceasta înainte de a pleca de acasă, sigur veți avea un minim cîștig toată ziua, dacă se întîmplă cumva să se încurce lucrurile liturgice și să fie împletite cu „program”.
Deci… Weiss!
sursa facebook
Am revăzut ieri cu Natalia și Neriah filmul Lista lui Schindler. Acest film nu poate fi vizionat mai mult de o dată în 10 ani. L-am văzut prima dată la apariție. Neriah era mică, avea vreo 2 ani cred. Acum l-am revăzut.
Puternic film. M-a motivat și mai mult să îmi pun în aplicare o hotărîre mai veche, și anume să merg cu bicicleta pînă la Auschwitz și înapoi. O voi face împreună cu doi sau trei studenți și cu cine mai dorește. Lista este încă deschisă. Nu-i greu! Sînt doar 500 de km pînă acolo.
Iată traseul:
Semnalez trei recenzii la a doua ediție a comentariului meu la Predica de pe Munte. Cartea, publicată inițial de Editura Risoprint, este reluată de Editura Ratio et Revelatio.
Alexander Baumgarten scrie despre Podul de Piatră AICI. Îi mulțumesc lui Alex pentru prietenia sa, pentru observațiile de o ironie și de un simț al detaliului pe care o carte despre ironie le merita din plin 🙂 .
De meditat înainte de Crăciun!
Care-i deosebirea între Cristos şi … celălalt? Dacă se poate sau nu discuta despre asta, altă problemă.
În urmă cu un an am publicat un text mic într-o carte, era un fel de pauză de gîndire.. 🙂
Iată-l AICI.
Diavolul este un maestru al aparenţelor. El se preface tot timpul. Îşi schimbă suprafeţele. Se făţăreşte. Se arată ce nu este.
Cristos nu se preface, El se face Om. Cristos devine. Schimbarea Sa la faţă arată cine este de fapt, cum are de la Tatăl Slava.
Cristos este Întrupatul, El se face sarx kai aima.
Diavolul este numai împieliţat.
Din această pricină cu împieliţatul vom pierde întotdeauna la suprafeţe.
Cu Întrupatul vom cîştiga întotdeauna lăuntrul.
Marea provocare a Crăciunului este tocmai lupta cu aparenţele.
Vezi articolul original 677 de cuvinte mai mult
Astăzi îmi amintesc de acele întîmplări …
Cineva m-a întrebat în urmă cu cîţiva ani cu o superioritate greu de ascuns dacă am făcut armata! Dacă ştiu ce-i aia viaţă! Dacă sînt „bărbat”! Am pufnit în rîs! Scuze, de fapt i-am rîs în nas, că era foarte aproape!
Da, am făcut, şi încă foarte grea. De ce? Că puteam să scap. Eram întreţinător de familie şi altele…
M-am dus la tata socru, pe atunci, viitor tată socru, un om extraordinar, şi i-am spus că m-am îndrăgostit de fata lui.
M-a întrebat de care dintre ele, că avea şapte.
I-am spus.
Mi-a spus: „Te duci, faci armata şi mai vorbim!”
De-asta am făcut armata. Din dragoste. Nu de armată.
Ce-am găsit acolo şi ce-a făcut armata cu mine? Oricum, nu-mi pare rău, a meritat. Dar ce-a fost acolo?
Poate că şi asta m-a-nrăit aşa. 🙂 Nu? Totul are o explicaţie!
Uite cum am fost!
şi uite cum…
Vezi articolul original 1.312 cuvinte mai mult
Dacă tot am vorbit despre diz-locările de Crăciun. Iată unde au ales să petreacă Crăciunul uni dintre studenții noștri, Bulgaria, tulburata Ucraină, urmează Oltenia pentru unii dintre noi.
Ieri am primit de la firma Leofex încălțăminte de sezon pentru românii din Poroșcovo, Ucraina.
Slavă Domnului pentru o inimă largă!
Dacă în urmă cu 2 ani copiii volohi din Poroșcovo umblau cu șlapi prin zăpadă, în acest an volohii vor avea parte de un cadou deosebit pe lângă mesajul Evangheliei. Ne rugăm ca și prin acest dar volohii să cunoască darul fară plată al lui Dumnezeu: viața veșnică în Isus Hristos.
Dimineață am fost cu ei la rugăciune înainte de a pleca. Am încercat să ascund o lacrimă de invidie, de emoție, de îngrijorare pentru ei.
Astăzi echipa de misiune formată din 12 studenți și absolvenți ai Universității Emanuel din Oradea au pornit spre Bulgaria.
În săptămâna următoare echipa va sluji în mai multe localități din centrul țării învecinate și vor duce vestea mântuirii. Este pentru prima dată în ultimii 4 ani când se reia misiunea din preajma sărbătorii nașterii Domnului Isus Cristos.
Această bucată a reprezentat una dintre obsesiile auditive ale copilăriei mele. Mama o avea înregistrată pe o bandă magnetică, o casetă AGFA. Cred că fusese înregistrată de tatăl meu. Astăzi se împlinesc 38 de ani de la moartea sa.
Vă mai amintiți?
O punea să ruleze din cînd în cînd în timp ce noi ne jucam sau făceam lecțiile. Mi-a rămas împlîntată în minte pînă în ziua de azi. Am găsit-o zilele trecute cu ajutorul lui Alex Marian.
Ascultați acutele din minutele 1.47-2.06 și 4.03-4.10 și 6.20-6.25 și 8.35-8.40, 10.50-11.00 precum și ornamentația care urmează. Eu rămîn fără respirație în acele momente.
Ideea de a plasa interpreții în diferite colțuri ale sălii este extraordinară în vederea intepretării responsoriale.
Miserere … Ai milă de noi, Doamne!
Am văzut ieri niște reproduceri. Unele aveau un element în comun. Poziționarea pruncului. Cu totul anormală și nenaturală, pruncul era situat jos, culcat pe pămîntul reavăn, în paie sau chiar pe țărînă, înconjurat sau nu de strălucire, dar cu totul îndepărtat de mamă. În unele imagini nici măcar nu reprezintă centrul de atenție solicitat.
Ieri am reîntîlnit doi oameni dragi: pictorul Iurie Cojocaru și sculptorul Liviu Mocan. Voi reveni la Liviu, pe care l-am mai revăzut în ultima perioadă. Cu Iurie nu m-am văzut de vreo 13 ani. E la fel! Senin! Seninătatea lui pătrunde sau explodează în toate picturile lui. Același lucru se întîmplă în arta vizuală a Marianei Sain-Morar, despre care am mai scris.
Ieri i-a făcut Nataliei, pentru că eu știam deja, o surpriză nemaipomenită. A venit împreună cu soția sa, Lucreția, și ne-au adus împreună Șarpele. Aflasem deja de duminica trecută că ni l-au dăruit și au dorit neapărat să ni-l aducă personal. Este bine că Beni Pop mi-a spus acest lucru după conferențiere. Dacă mi-ar fi spus înainte n-aș fi putut spune un cuvînt din pricina emoției.
M-am prins sufletește de șarpele acesta de la prima vedere.
Am adunat cîteva postări din anii trecuți despre sărbătoare și sărbătoriri.
Deuteronom 26
Dacă dorim să sondăm în mentalul colectiv al unui popor trebuie să îi urmărim legendele, dacă dorim să înțelegem care sînt stîlpii pe care se sprijină cultura acelui popor, trebuie să îi studiem sărbătorile.
Din păcate, asistăm la o devalorizare a sărbătorilor la români, lucru repetat de nenumărate ori. Îngrijorător pentru noi, ca baptiști, este că asistăm la o păgînizare a sărbătorilor creștine și la invazia de nesemnificativ în dauna esențialului.
Pe foarte scurt, datorită spațiului și tipului de scriere, am dori să trecem în revistă cîteva chestiuni care ne-ar putea restaura o parte din esența sărbătorilor.
În acest fel era uitată această Ukraina cînd I., fost student, știindu-mă pasionat de biciclete, m-a întrebat dacă îmi trebuie sau o aruncă la fier vechi. Îmi doream demult, din pricina nostalgiilor mele și o Ukraina în colecția de biciclete vintage, alături de Tohanul 1957. De ce? Voi explica imediat!
Am ajuns, am luat-o. Prăpăd bicicleta, dar oțelul din ea, gură de tun. I. mi-a dat bicicleta și o cafea bună pe deasupra. Am plecat la Oradea și am căutat anul de fabricație. 1986, anul în care m-am îndrăgostit iremediabil și dintr-o dată, la prima vedere, în următoarea milisecundă de cum o văzusem, de Natalia.
Vezi articolul original 478 de cuvinte mai mult
Aseară am trăit o seară minunată mulțumită invitației domnului Dr. Dorin Fradeș. Joia este concert la Filarmonica din Oradea. Programul presant din ultimul timp m-a ținut departe de sala din catifea roșie. Am răpit totuși seara de ieri, mi-am răpit soția spre oraș și ne-am bucurat împreună de două descoperiri.
A fost prima întîlnire consistentă cu Eduard Caudella, un compozitor ieșean de care știam doar prin numele unei străzi, iertați-mi incultura, și prima ascultare pe viu a unui violonist de care auzisem, dar pe care nu l-am ascultat niciodată pe scenă, un fel de Radu Beligan al filarmonicilor, unul dintre cei mai în vîrstă violoniști concertiști din lume, cel mai în vîrstă din România, domnul Daniel Podlovski, tot ieșean.
Mare fericire mare in seara asta la capela!!!
Este mai bine să mori așa decît altfel…
via Godvine.com
Voddie Baucham on Youth Ministry from NCFIC on Vimeo.
Merită să regîndim sau să distrugem cu mîinile noastre lucrarea de tineret? Voi ce credeţi?
Iată programul:
Introducere şi Rugăciune
Cor copii – A venit iarna din depărtări
Solo pian – Once upon a december – Salomeea Gliţia, an II
Cor pitici – Iarăşi e Crăciun
– Veniţi prunci cu toţii – J. P. A. Schultz
Solo pian – O, Betleem, oraş micuţ – Keira Pendea, an II
Solo orgă – O noapte preasfinţită – Raisa Dejeu, an II
Solo chitară – Zi de iarnă, Leo Brouwer – Onisim Bogoşel, prof. chitară
Cor copii – Afară ninge cu fulgi mari
Solo pian – Deck the Halls – Nicholas Ţiplea, an II
Duet pian 4 mâini – He is born – Paula Oprea, an II
– Larisa Berinde, an II
Cor tineri – Sing we now of Christmas – Colind vechi francez
Solo pian – Ring Christmas Bells – Emilia Horga, an II
Duet pian şi voce – O noapte sfântă, bincuvântată
– Solistă – Alexa Bercea, an I
– Pian – Oana Cifor, an I
Solo chitară – Suită de Crăciun – Marius Cruceru, membru fondator Logos
Solo nai – O, ce veste minunată, Departe-ntr-o iesle – Estera Forogău
Solo pian – Stelian Aioanei, Membru fondator Logos
Cor reunit – Veniţi cu credinţă – arr. Ernie Rettino, Debby Kerner
via Cezar Derevlean
