Cea mai frumoasă moarte… (P)

Am văzut multe morţi şi mulţi morţi. Ca pastor Dumnezeu mi-a făcut dar să văd vii murind, dar şi morţi murind. De unii îţi este greu să te apropii. Lîngă alţii e senin.

Sînt paroh şi am stat lîngă o mulţime de paturi de muribunzi şi lîngă multe sicrie, închise sau deschise.

În iulie 2006 am văzut cea mai frumoasă moarte.

Era 12.20. Cald. Linişte. Suspinurile înfrînate se împleteau cu zgomotele din curte, rare şi unele şi altele. Un lighean scăpat pe jos, o găină care a ouat, scîrţitul porţii, mugetul vacii, azi nedusă la păscut, apa vărsată dintr-o căldare şi un geamăt.

Toate s-au împletit în urechile unui bărbat încovoiat de suferinţă, sprijinit de sobă, pămîntiu la faţă, soţul; în inimile celor fete şi gineri, şi în auzul parohului care a căsătorit-o pe muribundă, i-a botezat copiii, pe unii i-a căsătorit mai apoi. N-am mai auzit aşa ceva. La patul morţii să-ţi fie pastorul care te-a botezat, care te-a căsătorit, care ţi-a botezat copiii, care ţi-a căsătorit copii. Mare hatîr!

O moarte este ca un travaliu. Trebuie să ţii pumnii, să iei pulsul, să te rogi, să încurajezi, să strîngi pumnii, să aştepţi pe hol, plimbîndu-te cu paşi repezi, timpul trece greu, dar soseşte şi momentul ieşirii în lumină…

De vreo 12 ore nu mai deschisese ochii, doar gemete….Nu mai mişcase mîinile.

La 12.33 a deschis ochii larg…. S-a uitat dincolo de noi. Parcă nici nu şi-ar fi văzut apropiaţii. Pentru ea erau deja departe…. A întins mîna în sus, fata cea mai mare a sărit să o prindă. A strîns pumnul uşor, aşa cum fac femeile cînd le spui „săru’ mîna”, a expirat adînc, a suspinat frumos, şi a lăsat mîna încet pe cearceaful curat….

Una din fete, asistentă medicală, îi lua pulsul. Exact în momentul în care a dat mîna cu El pentru a ieşi în lumină, s-a oprit inima.

„Gata” a spus cineva.

Nuuu… pentru ea abia a început. Tocmai se terminase travaliul. S-a născut. A treia oară. S-a născut, s-a născut din nou şi acum s-a născut ca să nu mai moară.

Cea mai frumoasă moarte a fost cînd cineva de aici a dat mîna cu Cineva de-acolo. Sub ochii mei, sub ochii noştri.

Nici unul dintre noi n-am ştiut ce să facem, să rîdem, să plîngem? Nimeni n-a urlat, nimeni n-a bocit. Ne-am dat cu toţii seama că am asistat la ceva foarte rar, o moarte neobişnuit de frumoasă.

După o oră am găsit în casa de curind părăsită de suflet acest tablou

sa-nu-ramina-in-intuneric.jpg

„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi…”

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Oameni, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Cea mai frumoasă moarte… (P)

  1. A.N.T zice:

    Şi dacă a murit fizic trăieşte în altă lume, una după care tânjim toţii şi în inimile şi amintirile celor apropiaţi.
    Dacă a murit un om de caracter va trăi multă vreme în amintirea celor dragi… iar de nu, va fi bucurie la moartea sa.

  2. naomi zice:

    Moartea este un cuvant foarte urat pentru ca o stim de mai de mult, urata, cea care te desparte de cei dragi, aceea care fara mila te arunca in glia rece ….
    Dar cand moartea se schimba intr-o intalnire de gradul 3, te miri cat devi de egoist. Cand moartea este o intoarcere ACASA, aproape nu te mai gandesti la ce ai sa lasi aici. Sunt clipe cand ti se pare ca deja esti cu un picior in cer, rugaciunea este mai sublima, mai hotarata. Suferinta nu o mai pui in cantar, face parte din trecerea la cele vesnice. Cel mai dureros este privirile umede a celor dragi. Doamne da-le si lor aceasta pace, aceasta liniste in suflet!!!

  3. Cristian Pataki zice:

    Emotionanta intamplare, la fel si cuvintele, alese dupa acest tipar de a emotiona pe cititor, ca intr-o poveste de Ion Creanga. La fel de frumoasa a fost si logica, adanca si totusi atat de simpla, pentru oameni simpli.
    Masele au fost conduse de-a lungul mileniilor, multimea „pasnica” se multumeste cu atat cat ii dai daca are o logica si „happy end”. Povestile, asemenea celor din bibliei, sunt oare scornite pentru omul slab cu duhul care are nevoie sa fie mintit frumos, sau pentru a ne insulta pe noi restul?
    Adica bun, este in regula sa produci o religie, este minunat sa creezi povesti de alinat durerea, chiar sa si crezi ceea ce scornesti. „Cartea cartilor” s-a scris in 2000 de ani, nu cum ne inseala preotii, pana si in zilele noastre se adauga cate ceva si se va mai scrie mult timp cat vor exista credinciosi ai acestei religii.
    Ce am eu impotriva, ce ma nelinisteste este faptul ca traim inca intr-un stat primitiv cu cersetori imbracati in sutane, cu orgoliosi care ne injosesc si ne arata cu degetul pe strada pentru ca nu le acceptam credinta proprie, chiar in casele noastre insultandu-ne daca nu le sarutam asa zisele poze sfinte.
    Se spune sa nu razi de religia nimanui, dar eu nu pot sa rad cand ma simt precum pe timpul inchizitiei, pentru ca da, daca ar fi fost in regula cu politia nenorocitii astia de alcoolisti pe care voi ii numiti preoti, ne-ar rastigni.
    Ma gandesc in sinea mea, impacat cu gandul, de ce trebuie statul sa plateasca din buzunarul nostru o religie pe care eu nu numai ca nu o agreez, dar despre de care imi este o greata enorma pentru ca ma trateaza cu „flegme” ori de cate ori merg la cate o nunta sau botez crestin, pentru ca este „bucuria” prietenilor mei sa o faca, de altfel si „obligati” sa ma cheme. Spun „bucurie” pentru ca ei din asta scot bani si se ascund dupa obiceiurile stramosesti, dar habar nu stiu ce inseamna asta, esti o numesc traditie.
    De ce trebuie sa imi minta copiii la scoala ca pamantul a fost creat cu putin inaintea lui Adam si Eva? De ce trebuiesc „otraviti” cu povesti nemuritoare si sa traga de pe urma asta toata viata?
    Unde este Dumnezeul vostru cand suntem fortati sa va inghitim povestile de prost gust cu Isusi facatori de minuni, unde este dreptatea noastra a celorlalte religii? O sa-mi raspunzi ca nu m-am nascut in locul potrivit si de aceea ma simt ca intr-un cuib de viespii?
    Si inchid „plangerea”, care oricum o vei primi ca pe una spusa de vreun nebun care nu stie ce vorbeste, cu o ultima nelamurire. Daca as fi avut acelasi crez cu voi si dupa apocalipsa as fi ajuns in rai pe vecie, stiind ca exista acei oameni, milioane de milioane de oameni, suferind pentru totdeauna acele oribile pedepse, fara sa pot face vreodata ceva pentru ei, pentru mine nu crezi ca ar fi iadul?!
    Unul din proprii tai copiii tai daca vor alege alta cale, alt crez, alte reguli, nu ti-ar sfasia sufletul sa-l sti chinuit undeva unde nici macar sa nu afle ca tu nu-l vei uita niciodata?
    Ipocritilor!

    • naomi zice:

      „Ipocrita”, imi place numele asta 🙂
      Cristian, aveti atata ura adunata, asta resentiment incat ma bucur ca nu sunt in pielea dvs. Veedeti, chiar daca nu ar exista Dumnezeu si viata vesnica tot nu as renunta la credita mea numai pentru aceasta: am pace, iubesc si nu pot ura, linistea vietii mele nu as dao pe nimic.
      Faptul ca noi credem in Dumnezeu nu ar trebui sa va afecteze deloc dupa cum judecati dvs, dar stiti ce va derangeaza? Nesiguranta! Ceeace a pus Dumnezeu in om striga si nu va da pace si asta va face sa-i urati pe cei ce au pacea lui Dumnezeu.
      Binecuvantatule!!!

      • „Binecuvantatule” … sa inteleg ca asa va strigati intre voi, sau este o forma de a-mi intoarce serviciul? Adica unde este celalalt obraz?
        Iti dai seama ca esti si tu la fel de frustrata ca si mine? Chiar te vezi mai linistita, mai pacifista?
        Eu macar recunosc ca am frustrari, recunosc ca sunt si alb si negru, ceea ce v-ar face si voua bine.
        Mie in special nu imi face bine religia voastra, propaganda si felul in care va desfasurati. Sunteti precum razboiul din Vietnam, la fel de orbi, chiar nu va dati seama cat rau faceti in jurul vostru doar pentru ca acceptati ca noi restul sa fim nelegiuiti de legiile voastre, doar pentru ca va este mai comod sa stati cu mainile in san si sa inchideti ochii.
        Chiar este de ajuns sa va vedeti de mantuirea voastra cand marele motor al vostru, biserica la care va rugati, este impotriva legilor bunului simt?
        Nu va face sa fiti rasisti pentru ca nu ne acceptati si pe noi restul ca fiind parte din comunitatea asta numita Romania? Eu nu sunt de acord sa platesc taxe din banii publici pentru credinta voastra, cum nici voi nu ati accepta sa fie platite tot atatea religii care exista in acest stat.
        Si da, pentru asta esti o ipocrita! … v-ati invatat sa va vedeti doar de binele de sub nasul vostru, boala prinsa de pe timpul comunismului presupun.
        … asta nu va face si pe voi comunisti?

        • naomi zice:

          Nu se poate judeca forma de viata a uni popor prin caracterul unui singur om, cum dealtfel nu se pote si judeca viata uni om prin perspectiva vietii unui popor.

          Da, mi-am intors si celalalt obraz.

          Nu nu ma simt deloc frustrata pentru ca nu traiesc privind in viata aproapelui meu ca sa il judec. Nu ma derangeaza nici faptul ca ma faci „ipocrita”, nici ca sunt lipsita de bun simt, este parerea ta si tu sti de ce gandesti asa.

          „Nu va face sa fiti rasisti pentru ca nu ne acceptati si pe noi restul ca fiind parte din comunitatea asta numita Romania? ”
          Nu stiu de ce nationalitate esti dar pot sa-ti spun ca Romania e cea mai anti-rasista tara pe care o cunosc eu.
          Comunitatea din care fac eu parte traieste sub sloganul: „toti oameni sunt creatia lui Dumnezeu!” ca nu iubim si nu acceptam pacatul, este o alta poveste.
          Sti cum se spune: casa mea- regulile mele; deci lumea lui Dumnezeu- regulile lui Dumnezeu!

          • Dumnezeu suntem noi, fiecare persoana in parte, fiecare animal, pasare si mamifer. Dumnezeu este natura, apa, aer si tot ce inseamna acest cosmos. Unul este si acela suntem noi, nu altcineva mai presus.
            Dar se pare ca degeaba vorbesc … esti blocata de gandirea in masa. In loc sa-ti traiesti viata cu cat mai putine victime in jurul tau, ba mai mult, sa-i ajuti pe cei in nevoi, tu mai mult te adancesti si iti incerci noroul. Te automutilezi mutiland.
            Binecuvantat-o, succes la pupatul in cur pe Dumnezeul tau inexistent. Macar te pupai pe tine in dos, este mai credibil, deoarece si tu esti o energie din acest mare univers exact in acest moment.
            … ma intreb cate inchizitii, razboaie politice si religioase trebuie sa mai suportam din cauza celor ca tine?

          • naomi zice:

            Cristian tu chiar esti o minoritate greu de acceptat dar te accept pentru ca esti creatia mainilor Celui pe care tu il blamezi.
            Si sti de ce esti binecuvantat? Pentru ca inca mai ai sansa sa-ti deschizi ochii si sa vezi realitatea.
            Inchizitiile, razboaiele politice si religioase nu le provoc eu ci rautatea oamenilor si pacatul in care traieste lumea.Unde ai mai auzit tu ca dragostea, iubirea aduce razboi? Eu traiesc in Dragoste, pentru Dragoste si din Dragoste.
            Este total departe de adevar. Trezeste-te!!!

  4. Marius David zice:

    Cristian Pataki,
    te-am moderat pentru un limbaj care depășește limitele pe care le-am impus pe acest blog.
    de asemenea, nu cred ca se facea tocmai in dreptul unei asemenea postări…
    cu regrete.
    mc

    • As putea spune ca imi pare rau ca nu folosesc acelasi limbaj daunator ca al vostru, daunator „celorlalti noi” care inca sufera, care inca isi cauta un inteles vietii, iar voi ii pacaliti si stati linistiti in bancile voastre , cu mainile in san sau la barbie, cu vorbe si povesti dulci de condus si autoconducandu-va inclusiv pe voi, ca mase.
      … as putea spune, dar nu o spun.
      Cu mai mult sau mai putine regrete.
      mc (orice ar insemna asta)

  5. Rodica Botan zice:

    Cristian,
    …daca ai fi dumnezeu asa cum spui…”Dumnezeu suntem noi, fiecare persoana in parte, fiecare animal, pasare si mamifer.”…si avind simtamintele pe care le ai fata de credinciosi, ai fi rezolvat problema noastra existentiala pina acuma si n-ai fi avut motive sa te mai framinti cu problema asta.

    Cineva este blocat…ai dreptate. In primul rind nu cred ca gindim acelasi lucru vorbind despre acelasi lucru. Cine este Dumnezeu? El spune despre El insusi …”Eu sint Cel ce sint”…lucru pe care noi nu putem sa-l spunem despre noi insine pentruca in chiar acel moment putem muri si nu mai sintem…

    Are rost deci vreo conversatie daca oamenii nu discuta despre acelasi lucru? Un lucru sint totusi de acord cu tine…intr-adevar oamenii sint rai. Si cei credinciosi si ceilalti. De aia am avut nevoie de o interventie divina ca nu mai exista nici o speranta pentru speta umana. Cred ca daca te-ai duce pe firul acestei idei si ai cerceta Biblia, inainte de-a te supara pe Dumnezeu din cauza rautatii oamenilor, ai intelege cine este Dumnezeu si ce plan are cu oamenii si planeta asta. Cred ca ai fi chiar si de acord cu El prin partile esentiale…

    • 1. Problema cu care ma framant este sa va recreez mintile, sa va dezleg de ipocrizie, chiar daca asta inseamna si usor jignindu-va. O sa-mi multumiti dupa. Dupa ce o sa intelegeti ca sunteti la fel de liberi precum propriul vostru Dumnezeu, sau dupa ce muriti fizic si aflati, iar, in postura de a intelege tot, dezlegati de aceste simple corpuri, probabil razand cu gura pana la urechi cat de inclestati ati fost si tineati strans cu dintii de aceste legaturi, de aceasta dogma numita „adevarul vostru”.
      2. Exact, oricand putem muri, dar nu exista nici un tip pe cal inaripat, pe partea cealalta, imbracat in alb cu vreo sulita in mana care sa va dea libertatea pe veci, sau precum in alte religii sa primiti 72 de virgine, ci abia atunci va reincepe totul, atunci veti intelege ca le intelegeti pe toate, atunci veti dori sa va renasteti in aceste corpuri „sarace” pt a simti iar viata, fericirea, iubirea, suferinta, durerea si moartea.
      3. Am fost catolic botezat si crstin pana la vartsa de 28 de ani, cand am terminat biblia de citit. Atunci am rabufnit si intr-o secunda de limpezime mi-am dat seama cat de copiin suntem, cat de condusi. Manipulati de cea mai s.f. carte, (adica science fiction, nu sfanta) care a putut exista vreodata, biblia. Dar voi majoritatea nu ati citit-o insa va bateti cu pumnii in piept ca sunteti credinciosi. Credinciosi inertiei lasate de parintii vostri la randul lor, educati si ei de aceiasi inertie parinteasca. Cititi, recunoasteti si apoi exprimati-va sa va auziti voi insiva ceea ce le povestiti celorlalti, nu doar sa va exprimati din auzite. Punct!

  6. michael zice:

    cristian, la fel de ipocrit este si cel care nu recunoaste ca are o imensa dilema in viata lui, dar incearca in schimb sa se debaraseze cumva de povara propriului esec invinuind pe altii de acesta.

  7. Pingback: “Sînt frumos …. ” și s-a făcut și mai frumos! sau “Feeling glad all over” 2 (Adormirea lui Gheorghiță Ștefănescu) | Marius Cruceru

  8. Pingback: “Cît de puțin vorbim și cîte lucruri puțin importante!” | Marius Cruceru

  9. Pingback: Moartea, prieten sau dușman? – ”Arta de a muri” de Rob Moll, Editura Gramma, Arad, 2019 | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.