Continuare de aici.
Auzeam tot ce se petrece în jurul meu, dialogurile dintre medici şi asistente… M-am ridicat legat de cele două perfuzii şi am început să mă mişc trăgîndu-le după mine, sprijindu-mă în acelaşi timp în ele, piedici şi ajutor în acelaşi timp:
– Domnu doctor, domnu doctor, am strigat…. mi-a trecut! Gata.
S-a luminat la faţă, a scos stetoscopul, m-a aşezat mai mult cu forţa pe pat…
– Da, după 20 de ore…
– E gata?
– Nu… sînteţi încă în mare pericol, abia acum începe partea cea mai dură… sper să aveţi vase bune. Acum încep să circule prin tot corpul minicheagurile formate. Vă ţin pumnii! Dacă vă simţiţi rău, vă rog să mă chemaţi prin asistentă la orice lucru pe care îl bănuiţi a fi în neregulă…
Am fost mutat din blocul de terapie intensivă într-un salon faţă în faţă, aproape, Coronarieni, sala „morţilor”.
În noaptea aceea am rostit o singură rugăciune şi tot timpul mă blocam la „facă-se voia Ta, precum în cer… aşa şi pe pămînt… facă-se voia Ta, facă-se voia Ta… „.
Răstignit între perfuzii, cu pieptul gol, între gemetele celorlaţi cinci pacienţi din camera 606, am înţeles că mi-am încheiat tinereţea definitiv, mai devreme cu mult de 40 de ani.
N-am închis ochii toată noaptea şi m-am gîndit pe îndelete la tot ce făcusem pînă atunci, la toate „realizările”, Biserică, la Natalia, la copii şi în noaptea aceea s-a răsturnat în mod definitiv ordinea….acum mă gîndesc la Natalia, la copii, apoi la toate celelalte.
Pe la ora 5.00, voci, agitaţie… a murit un bolnav. I-am întîlnit mai apoi soţia pe hol.
Cu toate somniferele injectate în mine am reuşit să aţipesc cîteva zeci de minute pînă la vizita profesorului.
M-am trezit aproape luat pe sus, decuplat de la perfuzii, monitorizat cu un aparat care mi-a măsurat pentru 24 de ore pulsul …
Va urma
Marius Cruceru 
Terapie intensiva, cea mai urata experienta din viata mea. Si acum imi dau lacrimile si ma iau fiori, o Doamne. Ai un sentiment de pustietate si ostilitate ne mai intalnit. Nu ma durea atat de tare, dar chemam asistenta, ma simteam mai bine cand o vedeam prin preajma, asa stiam ca n-am ajuns in iad. De rugat, cum spuneti, nu puteam sa adun doua cuvinte intr-o rugaciune.
Imi suna telefonul si nu puteam sa-l tin in mana iar cand asistenta mi l-a pus la ureche nu am putut sa scot numai sunete si alea in soapta.
Simteam ca am ajuns la un capat de drum unde nimeni drag nu ma va mai vizita, ma simteam desmembrata si abandonata de omenire. Asta pana cand lacrimile au inceput sa-mi curga de intristare, durere, frustrare; nici eu nu stiu ce a fost. Atunci am simtit o caldura launtrica si nu stiu daca am visat sau am avut vedenie. Eram intinsa pe un pat cu asternut alb stralucitor iar eu eram imbracata intr-o camasa lunga tot de un alb astralucitor iar la cap pe o polita in perete era o vaza aurie cu niste flori frumoase pe care nu vi le pot descrie pentru ca asa culori si asa frumusete nu am mai vazut. Plina de pace am adormit.
Stiu ca v-am mai povestit dar nu m-am putut abtine. Scuze pentru reluare. 🙂
Cineva acolo Sus ne iubeste!
Unde-i Paul? I-am spus ca va veni partea 3 si cel putin 4!
pai n-a spus ca suspansul il omoara?. 🙂
Deci nu-i corect. Asta e masacru. Domnule Cruceru, ati facut partea a 2a mult mai scurta…
Corect! 🙂
pai tocmai pentru ca suspansul il omoara imi fac griji!
unele scrieri au efect fie de red-bull fie de calmant.
o chestie hilara despre antagonice:
-un prieten al unui prieten e mare fotbalist. ii „place” petrecerile, ii distractia, da’ ii place si sportu’. asa ca, omul nostru pentru a rezista si pe teren, dar mai ales noaptea la petreceri, bea energizant. efectul e binecunoscut oricui: iti creste ritmul batailor inimii, nu? da, dar nu se termina aici. nu poti bea toata noaptea red-bull … omu’ tre’ sa se si calmeze. asa ca, pe langa red bull … omul nostru bea alcool. tot felul de rafineturi numa’ de cunoscatori stiute.
concluzia lui: ma, ceva nu’i bine la inima. parca nu mai bate cum trebe’. da’ nu inteleg de ce!
concluzia prietenului: ce-si face omul cu mana lui se numeste buba la inima.
ma intreb daca textele, literatura poate provoca atac de cord sau macar bubu la inima. biblia spune ca nu numai cu sabia omori, ci si cu cuvantul. cred ca are mai multe sensuri. nu credeti?
> : D < eu n-am mai citit. : )
Nu trebuie să îţi ceri scuze.
1. În primul rînd este aşa de emoţionant că ai relatat o experienţă autentică.
2. în al doilea rînd este aşa de frumos că ştii să povesteşti frumos şi…
3. ai scris şi corect… vezi, cînd îţi dai drumul… scrii şi frumos şi corect 🙂
ai dreptate, este emotionant ce a scris doamna/domnisoara Naomi.
Atat de emotionant incat imi pare sincer rau pentru replicile mai dure pe care i le-am adresat uneori.
Domnule Adrian, eu am nevoie de iertarea dv pentru ca am fost „inervanta” (si poate ca mai sunt 🙂 ) si v-am provocat.
Desi poate nu credeti, dar acele replici mi-au facut bine. Multumesc.
M-ati „inervat”, asa e, dar si reactia mea a fost exagerata.
Imaginea unui om care sufera intr-o sectie de terapie intensiva ma goleste de orice elan polemic.
Va multumesc ca nu-mi purtati pica.
Foarte frumos ce-ati scris. Pentru mine, randurile dvs. sunt mai folositoare decat un vagon de carti de stiinta.
aşa este!
Tocmai am scris ceva despre relaţia viaţă-cărţi.
🙂
Multumesc. Totul vi se datoreaza. Si asta nu este tot; pot relationa foarte usor in societate, ceea ce in urma cu aproape un an imi era foarte greu. Multumesc Domnului si dv.
V-am spus c-o sa ma dau pe brazda. 🙂
Sunteti printre oamenii rari, speciali, aveti ceva ce extrem de putini oameni au: capacitatea de a schimba, de a-si recunoaste greseala, si aici vorbesc despre recunoastere autentica nu doar din varful buzelor sau tastelor… sunt asa putini cei care reusesc asta.
şi eu cred că sînt multe suflete nobile împrejur, Cristina!
şi continui să fiu uimit de progrese! 🙂
Iată ŞI la ce MAI este folositor blogul.
Naomi cateodata imi zic ca locul unde lucrez e un loc uitat de Dumnezeu. Insa imi dau seama ca e chiar pe dos. E un loc de munca foarte greu, insa e binecuvantat! Poti vorbi cu oricine despre Dumnezeu, aici nu ai inhibitii nici cu doctorii. Aici vezi moartea si invierea aproape in fiecare zi. E un loc binecuvantat, mai ales ca din echipa de aici majoritatea asistentilor sunt crestini marturisitori. Are si partea ei de haos, deznadejde, etc, insa noi suntem deja „desensibilizati” , nu mai plangem cu cei ce plang, nu ne mai permitem asta, ca uneori e prea riscant. Daca esti prea empatic inseamna ca nu este un loc pentru tine. Eu imi zic aproape in fiecare zi ca daca vine Apocalipsa, incepe cu noi, sau deja e la noi
trebuie să ne rugăm pentru oameni ca tine,
habar nu ai ce mult înseamnă să dai peste un medic cu înţelegere şi asupra vieţii şi morţii cînd eşti pe patul de spital.
eu am trecut pe acolo.
Noroc cu doctorul Babeş.
Mi-a spus că sînt pe moarte repede şi fără anestezie şi nu a abordat tehnica obişnuită a medicilor din spitalele româneşti.
Interesant faptul cu plata pentru rugaciune… cat valoreaza o rugaciune? in ochii cui? ce pret punem pe rugaciune?
Ce curios sunt pentru cealalta parte. O marturie minunata…
Suspansul asta e nimic…ca stiti ca omul traieste. Este mai mare suspansul cind traiesti momentul si nu stii exact ce urmeaza…
O rugaciune are totusi un pret. Nu-l putem plati dar Doamne, oare care este valoarea?
Cred ca valoarea unei rugaciuni nu se poate plati, de aceea este gratuita si de aceea nu o folosesc prea multi.
E ca mantuirea. E prea valoroasa si se ofera in dar, dar putini sunt cei ce o primesc.
Suntem prea obisnuiti sa platim pentru orice
daca e gratuit nu ne mai trebuie. (vorbesc de oameni in general)
Conteaza mult intr-adevar ((cum speculezi)) cum alegi si cum asezi cuvintele si ideile pentru a iesi ceva captivant, chiar spectaculos! Sunt multi predicatori experimentati intr-o astfel de retorica. (Nu minimalizez experienta traita de Marius. Umblarea cu Dumnezeu e fascinanta. Ca si buni ispravnici crestini nu vom fi plictisiti niciodata.)
Pingback: Cum m-am vindecat în mod miraculos III | Marius Cruceru
Ati observat ceva?
„m-am gîndit la toate “realizările”, Biserică, la Natalia, la copii şi în noaptea aceea s-a răsturnat în mod definitiv ordinea….acum mă gîndesc la Natalia, la copii, apoi la toate celelalte.”
Se poate ca cineva sa zica: „cum se poate ca pentru un pastor sa nu fie priotar biserica?”
Pentru ca Biserica e a lui Hristos iar pastorul are sotia si copiii.
Timotei 3:5
absolut corectă observaţia, înseamnă că s-a transmis ce trebuie
de la Scrisoarea către Bodo încoace am emoţii hermeutice la fiecare text 🙂
Sa nu uitam niciodata ca suntem crestini si ca rezolvarea problemelor noastre ,trebuie sa le rezolvam asa cum ne invata Biblia . Spre exemplu ” este cineva bolnav intre voi „…si fa ce te invata Cuvantul, altfel ar trebui sa ne ducem la alte meserii si asta a trairii evangheliei si a invatarii ei sa o faca cei care cred ca ISUS HRISTOS este acelasi ieri si azi si in veci. Doctorii isi au rolul lor dar lumea din jur trebuie sa stie ca noi suntem crestini,ca avem un Dumnezeu,un Mintuitor( Isus Hristos) si un Duh Sfant care sunt pentru noi.Psalmul 50:15 nn spune cum sa procedam.Dumnezeu ne da ocazii.
Cat priveste schimbarea prioritatilor ,probabil s-a facut in graba deoarece Mantuitorul nu le-a inversat, El stiind ca numai avandul pe El in frunte putem iubi pe cei din jurul nostru. Haideti sa arncam asupra LUI toate ingrijorarile ns. ,si sa ne cerem
iertare pt. toate abaterile ns. si vom fi binecuvantati.Va urez sanatate si va doresc sa
slujiti un Mantuitor viu si real care a ziz ca este cu noi pana la sfarsit. Cu dragoste.
mulţumesc pentru urări, da, cel mai mult îmi place asta cu „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre… ”
cred că vreau să devin campion la sportul ăsta: aruncarea cu îngrijorarea
sunt ciudate cuvintele Domnului (ceva de genul): nu va ingrijorati pentru ziua de maine … nu va ingrijorati ca nu puteti adauga un cot inaltimii voastre … le-am citit de multe ori, dar nu s-au lipit niciodata de creier.
abia cand am simtit in burta ca stresul ne-ingrijit are consecinte nefaste, m-am oprit asupra textului. E cumplit de clar si de evident: ingrijoarea nu ajuta la nimic. Gestul e visceral, rasarit din firea pacatoasa. Rezultatul direct e pierderea credintei, a increderii, a rationamentului clar si incapacitatea de a lua decizii corecte. Una peste alta inseamna mai mult stres.
E greu exercitiul luarii sfatului/poruncii asa cum este ea … sa-L cred pe Cristos pe cuvant.
„Pe cuvantul meu daca te mint” „iti dau cuvantul meu de onoare” ….pfui, ce formule grele si greu de implinit. Apoi vine Cristos: pe cuvantul Lui ca are dreptate.
da, mi se pare foarte plastică şi reuşită expresia … ARUNCAŢI
trebuie să mă uit din nou în original
azi ne-am bucurat cu studenţii la oră de un alt text excelent
Doamna Mureşan Irina(55 de ani) a venit la spitalul nostru joi seara, pe secţia Terapie Intensivă. A fost diagnosticată cu infarct miocardic acut. Am înţeles că ii sunt afectate cele trei coronare, care alimentează inima cu sânge, şi de aceea am transferat-o în secţia de chirurgie, pentru a i se face by-pass. Acest by-pass constă în a se lua o venă de la picior şi a se coase în locul arterelor coronare, ca să fie inima hrănită la rândul ei cu sânge.
Nu a fost operată fiindcă starea ei s-a înrăutăţit, a făcut şi un edem pulmonar acut, şi s-a întors la noi pe secţie.
Eu nu o cunosc, însă am stat de vorbă cu ea, şi i-am zis că mă rog pentru însănătoşirea ei.
Este credincioasă , şi mi-a zis că se lasă în mâna Tatălui Ceresc, orice i s-ar întâmpla.
Astazi i-am cerut voie sa va spun tuturora despre starea ei, si i-am cerut o poză cu ea, în care e împreună cu fiica si soţul ei.
Are nevoie de rugăciunile voastre, de întărirea credinţei în aceste momente cruciale din viaţa ei. Dumnezeu să o întărească!
Draga Liviu,
ne vom ruga pentru ea,
Tine-ne, te rog, la curent cu ce se întîmplă, mîine, sper, să ne putem ruga pentru ea şi în biserica noastră.
Doamna Mureşan Irina mulţumeşte celor ce v-aţi rugat la Dumnezeu pentru starea dânsei. Ea zice caă e incomparabil mai bine decât zilele trecute. Mi-a zis că a simţit ca Dumnezeu o întăreşte, chiar dacă nu se dă jos din pat. Spiritual e mult mai bine, chiar dacă boala nu cred că a dispărut. Plângea de mulţumire, şi mi-a zis să vă spun că Dumnezeu vă v-a răsplăti!
spuneţi-i că vom continua, pînă se va simţi mai bine.
Pingback: Azi, patru ani exact de cînd am avut ultima dată fibrilaţii!!! … şi o vindecare miraculoasă… fără ulei. | Marius Cruceru
Pingback: Bursa “Nicolae Moldoveanu” | Marius Cruceru
Pingback: Cum m-am vindecat în mod miraculos? « La patratosu
Pingback: Și dacă n-ar exista viață după moarte: “Este absolut extraordinar să trăiești … de atunci mă bucur de fiecare zi …” | Marius Cruceru
Pingback: Si daca n-ar exista viata dupa moarte: “Este absolut extraordinar sa traiesti … de atunci ma bucur de fiecare zi …” | Neclintit.com