Dragii prieteni. Astăzi, la ora 4.50 A.M. am primit un comentariu care mi-a împovărat inima toată ziua. A sosit în timpul nopţii. L-am văzut dimineaţă. Am contactat-o pe cea care scrie pe privat şi mi-a răspuns. Mi-a dat acordul, la fel ca într-un alt caz, să fac public comentariul dînsei. Am mai trecut cu bine şi prin această situaţie şi cred că vom putea să ajutăm şi în acest caz, dar…
V-aş ruga să respectaţi următoarele rugăminţi. Sînt rugăminţile mele personale pentru comentariile din dreptul acestei postări şi vă asigur că voi modera fără milă, din pricina faptului că subiectul este extrem de sensibil şi avem de-a face cu sufletul cuiva care se expune în disperare.
Aşadar, rugăminţile mele şi cîteva precizări:
1. Vă rog să vă abţineţi de la condamnare şi verdicte emise cu uşurinţa celui care se simte neprihănit prin sine.
2. Vă rog să vă abţineţi de la recomandări uşuratice şi de la soluţii facile, neîncercate pe propria piele. Este fariseism curat să punem poveri pe umerii altora, poveri pe care noi nu le-am ridicat cu un deget.
3. Vă rog să evitaţi limbajul forestier, lozincăraia şi bombardamentele cu versetele biblice. Versetarismul şi mitraliera de referinţe nu ţin loc de cugetare.
4. V-aş ruga să vă arătaţi compasiunea şi mila creştină pentru cineva care este căzut între tîlharii nevăzuţi în felul în care Cristos şi-ar arăta astăzi mila faţă de astfel de persoane. Rog prudenţă maximă şi bună şi îndelungă cumpănire a vorbelor.
5. Vă rog să vă alăturaţi mîine, Vineri, într-o zi de post pentru Y. Poate că rugăciunile ajută mai mult. Să devenim nu numai o comunitate de dialoganzi, ci şi o comunitate de rugăciune.
6. În dreptul acestei postări, dacă este cineva care a trecut printr-o istorie asemănătoare, şi doreşte să îşi schimbe identitatea electronică în scopul protejării identităţii, voi permite acest lucru.
7. În cazul în care putem identifica pe cineva care o poate ajuta cel mai bine pe Y., după o discuţie pe privat, vă voi pune în legătură pe privat, în condiţii pe care le vom stabili împreună.
8. Nu voi permite încăierarea între noi. În cazul în care ne apucăm să discutăm în contradictoriu în mod inutil, voi şterge comentariile cu hărnicie, cum am mai facut.
9. La momentul oportun şi cînd vor fi semne, ca şi în cazul Rebecăi, că ne apropiem de o concluzie, voi opri comentariile.
10. Sper să fim de ajutor, nu pricină de poticnire şi mai mare. Sper să reacţionăm matur, ca o comunitate creştină care am găsit soluţia, precum leproşii, care nu-şi uită propriile răni.
Iată comentariul:
Citește în continuare →
Poţi trimite mai departe asta:
Marius Cruceru 
