Nenea „fratele meu” (P)

Eram în maşină cu un prieten.

Mi-a spus:

“Cum credeţi că ar trebui să ne raportăm unii la alţii, că doar sîntem fraţi… nu ştiu.. nu cred că este bine că ne-am cam pierdut respectul unii pentru alţii… bine, nici ca în bisericile tradiţionale nu este bine, prea multe temenele, prea de tot să săruţi mîna unui bărbat… “

Am stat puţin pe gînduri şi i-am spus.

“Am întîlnit doi fraţi de corp (adică din aceeaşi părinţi, nu fraţi spirituali), unul era mai în vîrstă cu 7 ani ca celălalt. Cînd a vorbit cel mai tînăr i-a spus celui mai în vîrstă “nenea”. L-am întrebat de ce? Mi-a spus: pentru că e mai mare.”

stuartlennoxbrothers-sursa-tudorplace-com-ar.jpg

Sîntem fraţi în Cristos, dar între noi sînt diferenţe în ceea ce priveşte experienţa, autoritatea epistemică, învăţătorească, vîrsta etc.

Statutul de frate în Cristos este înţeles greşit de mulţi fie printr-o neglijentă apropiere, fie printr-o nedorită îndepărtare.

Sînt unii cărora ar trebui să le spunem “Nenea frate… “

Anul trecut m-am întîlnit cu un prieten pe care l-am rugat, aşa cum fac la fiecare sfîrşit de an, să îmi spună ce crede despre mine.

M-a luat şi m-a puricat pe toate feţele.

Apoi i-am dat voie să se uite în viaţa mea, la relaţiile mele şi l-am întrebat despre relaţie cu un alt prieten pe care îl ştiam amîndoi.

Mi-a spus o chestie foarte interesantă, care mă urmăreşte de atunci:

“Cred că relaţia voastră s-a deteriorat şi pentru că aţi trecut o anumită barieră lingvistică… v-aţi spus lucruri care nu trebuiau spuse…. sau le-aţi spus pe cele care trebuiau spuse într-un mod în care nu trebuia… “

În traducere liberă?

Cînd trebuia să ne spunem “nenea” n-am mai spus…

Ne-am spus “Bă!

Poate că o temă bună de meditaţie, pe lîngă gîndul la cum ne raportăm unii la alţii, ar putea fi acesta: felul în care ne vorbim unii altora…

Nu-i aşa? Că din prisosul inimii vorbeşte gura?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Fabrica de barbati, Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Nenea „fratele meu” (P)

  1. CRISTIAN zice:

    Eu unul sunt satul de barierele de comunicare si relationare impuse de presupusul respect obtenabil prin asa zisele politeturi. Experienta mea este in mediul „germanic” asemanator ca mod de exprimare cu cel romanesc si am convingerea ca nu m-a facut decat sa fiu distant si rece si sa nu pot sa ma apropii usor de oameni, De cand am renuntat si am adoptat un ton familial secondat de o atitudine profesionista bazata pe respect si rezultate mi-am apropiat oamenii si am obtinut rezultate remarcabile pe plan de business. Sunt de acord insa ca nu functioneaza in toate cazurile si nivelurile.

    • Depinde ce vrei sa comunici. O apropiere prea mare si bariere inexistente pot ocnduce la vandalism in camp deschis. De ce credeti ca se pun bariere la intrarea in unele parcuri nationale? Ca respecta oamenii natura?

      Eu, de exemplu, imi arat respectul prin cuvintele pe care le folosesc. Cuvantul are puterea lui, pe care unii o neaga. Din cuvant se nasc valori precum onoarea. Unii oameni si-au dat viata pentru ca au spus Da sau Nu. Altii, au preferat inchisoare, frig si foame si nu au spus cuvintele „Ma leapad de Cristos”. Ar fi fost o lepadatura, lepadandu-se. Uneori ne grabim sa renuntam la obiceiuri romanesti neintelegandu-le (si nefacand un efort spre a le intelege) si sa luam obiceiuri dintre alte granite spre a le Uza intr-o societate in a carei complexitate nu se potrivesc.

      Valoarea unui om poate fi apreciata in adresare. Un om poate naste in inima altor oameni sentimente de adanca pretuire. Uneori saruti mana mamei, nu obrazul, pentru ca vrei sa arati pretuirea. E si o aplecare.

      In plus, pentru un om care nu respecta limite, gardul pus undeva ii arata ca exista limite (chiar daca nu le respecta). Limitele exista, fie ca ne place, fie ca nu. Chiar si indrazneala, trivialitatea sau frivolitatea au limite.

      Cred ca limba romana este bogata, tocmai pentru ca are si formulele acelea de adresare a politetii, bogata pentru ca ne permite sa le folosim cu intelepciune, facandu-ne frumoasa vorbirea, atunci cand trebuieste.

    • Marius David zice:

      da, Cristian, dar ai inlocuit politetea distantă cu o altfel de politeţe.. tu spui asta.

  2. Pomisor zice:

    Sunt total deacord cu dumneavoastra in aceasta privinta: este absolut necesar sa vorbim respectuos unii cu altii. Dar mai mult: Nu doar vorbe fara acoperire, inima sa declare acelasi lucru! Pentru ca daca inima nu este de aceeasi parere vorbele nu vor avea valoare. Acum ar fi mult de discutat cine este „mai mare” dintre doua persoane… 😀 . O MARE problema pentru ca absolut nimeni nu va recunoaste usor ca este mai mic…

    Din fericire criteriul l-a dat Domnul nostru: acela care se poate cobori cel mai mult acela este cel mai mare… (Putina filozofie: un numar are valoarea pozitiva cea mai mare daca negativul lui are valoarea cea mai mare, groapa cea mai adanca in oglida este muntele cel mai mare…) Acum principiul Domnului nostru poate fi vazut si ca o justa masurare a valorii in sensul ca acela care lucreaza cel mai mult are cea mai mare greutate (desi aici intervine si coeficienti de calitate, impact… deci nu doar simpla cantitate de efort depus ca daca consideram doar volumul de lucru o gloaba (calut de trasura) ar fi mai valoros decat un cal de curse… 🙂 uneori chiar este dar principial nu deoarece calitatea de a fi cal de curse nu o are orice cal).

  3. Putinstiutoru' zice:

    La tata la tara, fratelui cel mai mare is se spunea Bădiucu iar surorii celei mai mari se spunea Leliuca.

    Exista o forma foarte simpla de a arata respect adica abordarea cu dvs….insa si in spatele acesteia se poate ascunde nerespect pt ca poti sa spui pe fata „dvs” iar in gind „ba fraiere”

    Eu prefer mai degraba provocarea lui „tu” urmat de respectul in gindire fata de acea persoana, si mai apoi prin fapte si sa-i arati pretuire si apreciere pentru ceea ce este (si a facut) acea persoana. nu in ultimul rind, respect inseamna s-o vorbesti numai de bine atunci cind nu e de fata.

  4. Putinstiutoru' zice:

    si totusi…am mintit, intotdeauna apelez la „dvs” cind ma adreseze unui ospatar, vinzator la tejghea, la bezinarie, mai ales cind e clar ca persoana e mai mica decit mine…mi se pare ca asa pot sa-i spun indirect persoanei respective ca apreciez pentru ca ma serveste si incerc sa-i onorez demnitatea ca si om care de multe ori este pus in posturi delicate de catre tot felul de indivizi care cred ca daca au bani sau sunt in situatia de a fi serviti pot sa vorbeasca ca si cu o sluga cu persoana respectiva.

    • Marius David zice:

      hmmm, am trecut pe acolo.
      cînd cineva şi-a pierdut simţul măsurii am spus din senin şi fără anestezie: „pentru dvs. sînt dvs.. Simplu! „

      • Marius David zice:

        draga ……
        nu am dat drmul a comentariul tau pentru ca nu ai dat o adresa de email valida

        spui „cred ca aici ati gresit frate david… cred ca nu trebuie sa ne consideram mai presus de ceilalti oricat demult ne-ar jigni” (sic!)

        ba da, Scriptura ne spune să avem păreri cumpătate despre noi, uneori asta înseamnă obligatoriu să se pui mai presus în anumite lucruri. Obligatoriu!
        Sună şocant! Da, aşa şi este!

  5. adrian zice:

    Am observat ca pentru ca o prietenie sa reziste in timp este nevoie si de un anumit „spatiu”. Orice relatie isi are propriul „spatiu optim de protectie”. „Spatiul de protectie” include si un set de reguli de limbaj (si acesta, specific fiecarei relatii in parte). Fiecare prietenie se sprijina pe un set de valori comune si cuvinte-cheie comune.
    Uneori esti mai bun prieten cu cineva spunandu-i „dumneavoastra”, alteori un „dumnevaoastra” prelungit artificial face sa „amorteasca” o relatie. Totul este sa intuim pana unde se intinde „spatiul de protectie” al celui de langa noi.
    A-ti lasa prietenii buni sa „respire” este, uneori, absolut necesar. Discretia intr-o relatie este, adesea, cea mai frumoasa dovada a prieteniei.

    Cat despre „nene”…
    Fratele meu imi spune inca „nene”, la cei 35 de ani ai lui. Pur si simplu, nu se mai poate exprima altfel.
    Mai mult, am fost in vizita la o familie si o doamna de 70 de ani ii spunea „nene” fratelui sau de 75. Erau foarte simpatici! 🙂

    • Marius David zice:

      Foarte bine spus… există şi un spaţiu de desfăşurare lingvistic.
      la un moment dat prietenul meu îmi spunea că în relaţie cu un alt prieten am depăşit graniţele lingvistice. Nu graniţele de respect şi iubire, ci pur şi simplu am spus lucruri care nu trebuie spuse.
      Şi proverbele biblice vorbesc despre un asemenea spaţiu de protecţie… să nu calci des în casa aproapelui tău. Cred că iar aici nu este vorba de densitatea vizitelor, ci de o atitudine faţă de celăallt ca persoană.

  6. viorica zice:

    Eu cred ca „nene „,”tanti”.”acea”,”bacea” ,”dada” aceste cuvinte au disparut din vocabularul limbii romane .Sotului meu ,toti fratii mai mici ii spunea „acea”cand au crescut si s-au dat seama ca nu mai este la moda ,au inceut sa se tutuiasca .Dece nu stiu ,am progresat!

  7. viorica zice:

    Eu cred ca „nene „,”tanti”.”acia”,”bacia” ,”dada” aceste cuvinte au disparut din vocabularul nostru .Sotului meu ,toti fratii mai mici ii spuneau „acia”cand au crescut si si-au dat seama ca nu mai este la moda ,au inceput sa se tutuiasca .Dece nu stiu ,a disparut respectul?
    Primul coment este gresit .lucrez la o lumina mica sa nu deranjez.

  8. emsal zice:

    Respectul (sau, mai bine zis, lipsa de respect) este una dintre problemele frecvente ale creștinilor evanghelici.

    • Marius David zice:

      da, poţi să o mai spui încă o dată! sînt unii care îmi tot dau sfaturi „mai lasă titlurile şi diplomele de-o parte” numai ca să se tragă ei de şireturi şi de brăcinari cu mine.
      Ei, uite cu asemenea specimene tocmai mă încăpăţînez să nu fiu smerit 🙂
      Cred că şi ăsta este un dar spiritual: complexarea mediocrilor cu tupeu. 🙂 pe lîngă un alt dar spiritual foarte rar pe care Domnul mi l-a dat, darul descurajărilor paidetice şi ironiei socrato-pedagogice.
      Ştiu că sună complicat, dar este foarte simplu de fapt! 🙂
      Sînt anumite persoane la care insist să rămînem la pronumele de politeţe şi la pluralul protocolar. Sînt aceia care îşi găsesc greu locul şi nu au păreri cumpătate despre sine. Mai este cazul în care eu mă simt dator să rămîn la pluralul de politeţe datorită infintului mai mult respect pe care îl port persoanelor respective faţă de respectul pe care eu l-aş merita vreodată din partea dînşilor.
      În rest… fraţi şi surori în Cristos!

  9. Apparently, Christ, our main Authority – our Lord – had no problems with titles. He says he calls us His FRIEND when we keep His commandments (John 15:14).
    He calls us so much more than a friend in Gal. 4:6. For He calls us His SONS in this verse. HIS Spirit crying from OUR hearts to His „Abba Father”.
    Calling us His child, God does not feel that this title gets in the way with His authority, nor does this title make it possible for us to wrap Him around our fingers; to use Him for our goals.
    Although some of us might think that being His children means we can get away with everything (Brian D. Mc Laren and his book ‘A New Christianity’) and He would give us everything, for He is love. (prosperity gospel)

    In Hebr 12:7 He says that disciplining us is a proof that we are indeed His sons. For what Father does not correct His sons? So sometimes there is a ‘NO” from Him. And sometimes we have to endure correction which is NOT pleasant. Fortunately this only lasts for a short period of time. If we never experience this, we are bastards, NOT HIS SONS.

    If we call Christ ‘Daddy’ (Abba) and we think we therefore can have all the richess of this earth and we will not be denied anything because a daddy in our mind is a father that spoils his children and never says ‘no’, it’s not His problem to make sure He doesn’t let us down, trying to prove what a good Father He is. He is Who He is. He doesn’t change.
    If we call Him Master, and we think we therefore will be granted His grace and forgiveness, because we feel making an appeal on someone’s pride and ego, flattering them, will make people inclined to compromises, He will not be impressed or feeling more benign to us, for He has different standards for grace and forgiveness. Repentance!

    (There is a lot to remain said about John 15 as in verse 15 he gets rid of us calling Him Master, but in verse 20 He seems to call us servants again. But i don’t want to elaborate on that now)

    He is Who He is. He doesn’t change. That’s why He didn’t want to give His Name to Moses at the beginning of Exodus. Because everybody in that time had multiple gods they worshipped, and knowing the name of a god would make him obliged to grant all the requests prayed to him, by it’s worshippers.
    We can’t put God in our pockets. He is Who He is! He won’t change.

    So it all boils down to motivation. Our motivation to use a title or familiarity for another person should be pure. It should be without the intention to obtain a favour, or have more liberties, or to obtain any kind of benefit with or from that person.

    And if in return, whatever another person calls us, be it with impure motives, should be of no concern to us. We are not here to defend OUR glory, but HIS.
    Christ is not concerned about the many that use His status in their favour. One day He will return and deal with all of it.

  10. coco zice:

    Odata, unul dintre studentii mei la romana m-a intrebat de ce nu folosim pronumele de politete cand ne adresam lui Dumnezeu. Sincera sa fiu, nu am stiut ce sa-i raspund dar mi-a dat de gandit.
    Si o intamplare amuzanta in acelasi context. De Craciunul trecut biserica noastra a organizat o seara pentru studentii internationali la care au venit si cativa din India cu care am cursuri. Unul dintre ei ma intreaba printre altele „where is uncle?” la care eu in deplina confuzie ma gandesc, „ce unchi” pana imi pica fisa ca de fapt intreba de Cristi sotul meu. Asta
    a fost interesant pentru noi, cum am evoluat in ochii lor de la statutul de „mam” la cel de „aunt si uncle” 🙂 Semn bun, acum sunt aunt Coco 🙂

  11. ala care este zice:

    va rog dati-mi referinta versteului…. am dat o adresa de email valida 😉

    • Marius David zice:

      Romani 12:3 Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

    • ala care este zice:

      să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine poate tipul stia ceva ceva:)

  12. Pingback: Nenea fratele meu, capodopera Moise, tangoul Golgotei « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.