De la bisericile cu mandoline la bisericile cu mese de tenis (P)

De vreo cinci ani de zile se observă un fenomen demn de discutat şi de analizat.

Baptiştii au tradiţiile lor, deşi sînt tinerei în istorie.

Bisericile noastre sînt împotriva tradiţiilor, dar bucuroase să păstreze „Predania cea de la început”.

Semne distinctive, ethos particular am avut întotdeauna.

Cînd era o înmormîntare la baptişti răsunau văile de fanfare (care cîntau mai bine sau mai rău).

Sărbătorile ne erau împodobite de orchestrele de mandoline. Majoritatea celor care sînt acum peste 36-40 de ani au crescut „în biserică”, la repetiţiile de orchestră sau fanfară.

Acest fenomen a asigurat acestei majorităţi minimum minimorum în privinţa educaţiei muzicale. Toţi erau notişti.

Ce să mai spunem de coruri (acolo se mai cînta şi după ureche, după vecinul de la voce…), dar iesea pina la urma…

De vreo cinci ani, poate mai bine, se observă un fenomen ciudat, cum am zis.

Orchestrele dispar, fligornii, bass-ul FA atîrnă-n cuiele de lemn de deasupra corului.

Păcat, după părerea mea (dar cine sint eu?). Sunetele alea erau unice, dar atmosfera…. greu de reprodus.

Au apărut în schimb „grupurile de laudă şi închinare”, deocamdată mă abţin, dar nu pot să nu remarc un lucru: majoritatea diletanţi şi urechişti care nu ştiu să facă deosebire între cheia sol şi cheia fa. Sint exceptii, sint unii care isi fac slujba foarte bine.

Grupuri de laudă şi închinare însoţite de chitarişti (care cîntă mai bine sau mai rău) şi de vreo zornăitoare.

În locul fanfarelor, vidul de zgomot este umplut acum de baterie. A apărut timidă într-un colţ, dar avansează, se duce în faţa amvonului şi se proţăpeşte lăbărţată drept „pi şentru”.

Corurile se înmoaie. Pe ici pe colo cîte un solo, un duet, un trio, un cvartet, un cvintet, sau de ce nu, cîte un „şasiu”. (Nu mă înnebuneam după corurile cu tot felul de răspunsuri, sopran cu tenor şi alt cu bas, genul „Chismorie”, dar au fost şi coruri bune).

Aşa deci, nu mai avem orchestre, fanfare şi coruri, dar avem grupuri de laudă şi închinare, un pic de baterie pe ici pe colo.

Staţi, nu săriţi încă. N-am spus că îmi place sau nu şi ce îmi place. Doar observ.

Ca să fie „atraşi tinerii” la subsol s-a dezvoltat un nou tip de activitate: tenisul de masă. Ageri băieţii noştri. Aşa de bine a prins că într-o bună duminică unul dintre liderii de tineret a fost prins jucînd tenis de masă în timpul slujbei. Sus slujba, jos păcăneala.

Bun. Şi de-aici unde?

PS.

Acum sint in Oltenia profunda. Aici, intr-o bisericuta s-a infiintat anul trecut o orchestra de mandoline. Dumnezeu sa le dea sanatate celor care au initiat acest proiect. Este o bucurie sa ii vezi pe micutii aceia cu degetele ca niste fire din ata de papiota cum isi ranesc buricele pe corzile noi si invata „nota”. Cinta dupa partitura, asculta, daca fac vocea a II-a sau mandola, pe cei care cinta partitura de mandolina I. Chestie complexa.

Ma gindesc in mintea mea ca acestia ar putea sa infiinteze si un grup de condus adunarea in inchinarea prin cintare, dar cu o alta perspectiva, daca tot au trecut prin disciplina notei. … si mai este un avantaj 🙂 e greu sa fuga la masa de tenis daca tin in brate mandolina toata slujba…

şi un pic de Bach, un pic brass-at, jass-at, mass-at (adică pentru mase:) )

sau altfel

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la De la bisericile cu mandoline la bisericile cu mese de tenis (P)

  1. Daniel zice:

    deloc on topic, dar e foarte funny. cu siguranta mai funny pentru cine stie greaca decat pentru mine

  2. Sorina zice:

    Superba orchestra.Am cantat si eu 10 ani in orchestra, in biserica unde am crescut.Imi este tare dor de mandolina.

  3. ionut andrisan zice:

    Corul, orchestra si fanfara nu dispar ca sunt inlocuite cu alte activitati mai putin spirituale, ci pentru ca de cele mai multe ori biserica a omis sa investeasca in lideri noi, oameni capabili care sa duca mai departe ceea ce au inceput altii. Si politica bisericeasca dauneaza mult lucrarilor astea. Plus de asta, intr-un stat manelizat nu ma astept sa se promoveze orchestre si fanfare, ci mai degraba lautari care fac playback si canta la nunti pentru 300 de euro. – umila mea opinie

  4. elisa zice:

    Fanfara nu mi se pare bine asezata intr-un locas de inchinare, in spatiu inchis; moda fanfarei am luat-o de le lume, ei cantau fain in parc, de 1 Mai . 🙂
    Nu mi se pare ca e folositoare, la inmormantari da,pe strada; am lasat vorba ca nici acolo sa nu-mi cante..de ce sa planga lumea dupa mine ?
    de bucurie. 🙂
    Orchestra de aici, de mandoline; circa 6o de copii si tineri, infiintata de un an(cred ca de acelas frate din America , care a infiintat niste orchestre in Oltenia , .impreuna cu niste tineri din Scornicesti)are un an vechime..canta fain; mi se pare mult mai adecvata pentru adunare..nu ca fanfara. 🙂
    De, multe ori trebuie sa-mi acopar urechile. 🙂

    • tavihandmade zice:

      Fanfara, orchestra, corul sunt total diferite. Toate is facute pentru ca noi sa Il la udam pe El. Fanfara este facuta pentru a lauda in biserica. Sune memodii de fanfara care in momentul cand le canti se zbarleste pielea pe tine de mesajul care il transmite. Problema noastra este cultura. Amu nu mai ii vb de sunet ci de gzomot. De obicei un grup de 5-6 zgomote care se repeta la nesfarsit si gata melodia.
      Fanfara este pt biserica. De multe ori mai trezeste pe cate unu adormit!

    • Dave zice:

      Famfara a fost impusa in biserica de comunisti! toti fratii din biserica si-au pus mainile la urechi cand a cantat prima data famfara…dar pe sub banca toti bateau cu piciorul ritmul tobei 🙂

  5. naomi zice:

    Eu cred ne-am prea americanizat si ca de obicei am luat partea rea, partea stricata. Romanul, dom’le, nu invata nici din istoria tarii lui de, cum sa asteptam sa invete din a altora?!

  6. elisa zice:

    ..la americani exista si bar la subsolul bisericii…banuiesc ca nu pentru cafea si ceai
    . 😦
    fanfara-i lumeasca..dar daca indraznesti sa spui te pui rau cu stapinirea . 🙂
    …..daca de cinci ani s-au schimbat lucrurile , de ce oamenii carora ar trebui sa le pese, sa nu faca lucrarea Domnului cu nebagare de seama , nu au oprit lucrurile?
    e ca in toata tara si la noi D E L A S A R E !

    • naomi zice:

      @Elisa
      Lipsa de partasie, as zice eu, nu ne mai intalnim sa facem lucrarea Domnului ci doar sa aratam ce a facut Domnul cu noi, sa ne laudam. Nu ne mai ascultam liderii pentru ca zicem noi ca nu sunt buni dar uitam ca este datoria noastra sa ne rugan si sa postim pentru ei ca sa fie buni. Tot ce a adus la asa ceva este aici inaintea mea, inaintea ficaruia dar mai bine o aruncam in gradina vecinului.

    • Dave zice:

      cititi Psalmii…nici mie nu imi plac famfarele….dar in Biblie zice sa Il lauzi cu tot ce esti,,,arfa, alauta, chimvale sunatoare si chimvale zanganitoare, strigati de bucurie….unde sunt toate astea?/ cand la biserica se strang fratii doar pentru a se plange lui Dumnezeu?

  7. Dyo zice:

    Ca tot aud lumesc-nelumesc … sunt curios cum se defineste lumescul in inchinare? Mai specific, oameni buni, in conditiile in care NT nu scrie deloc cu ce instrumente e voie sa se cante si care sunt prohibite … de unde scoatem noi drept lumesc sau nelumesc un anume instrument?
    Nu cumva luam preferintele noastre estetice si le transformam in norme „biblice” dupa care le impunem si celor care, dupa parerea noastra, au urechile nitzel zgariate si nu stiu ce-i frumos?
    Inteleg ca un cantec poate fi incadrat drept crestinesc sau nu dupa mesaj – cum facem cu instrumentele? Vad ca opinii categorise se gasesc pe-aici … ma luminati si pe mine?

    • naomi zice:

      Exact asta spun si eu, ne-am luat de la noi putere sa catalogam inchinarea dupa bunul nostru plac. Uitam ca s-ar putea ca in ingusteala judecatii noastre omoram, strivim ravna fratilor care se lupta sa faca o lucrare in Casa Domnului. Prea avem toti drep la critica. Ar trebui sa fie pusi fiecare sa faca o slujba de inchinare in Biserica si atunci sa vedem cine ar mai comenta. 🙂

    • Dave zice:

      Slava Domnului pentru fratele David care ne spune asa de frumos in Psalmi cum sa Il laudam pe Domnul..sa Il lauzi cu tot ce esti,,,arfa, alauta, chimvale sunatoare si chimvale zanganitoare, strigati de bucurie..si pot continua….oricum buna observatia dumneavoastra.

  8. Ioan R zice:

    pt. elisa

    „fanfara-i lumeascá” Intrebare : De ce?

  9. Marius David 2 zice:

    Din grupurile de lauda si inchinare pe care le cunoasteti, cati din membri au pregatire muzicala? Si nu ma refer la „am invatat singur” sau „am o metoda din care invat” ci studenti la liceul de muzica sau conservator (teorie, solfegii, istoria muzicii, armonie etc.).

    • Dyo zice:

      Desi nu cunosc foarte multe, macar la nivel de lideri, sunt cu pregatire muzicala, atat in bisericile baptiste dar am cunoscut si la biserci independente ( la Reghin de pilda). Fara indoiala, asta inseamna calitate … dar hai sa nu fim prea „grei” nici peste cei care din diverse motive nu au studiile de care zici … am vazut adesea situatii in care Domnul a facut minuni prin oameni mai putin scoliti.
      Nu ca asta ar trebui sa fie musai o norma, dar pe langa studii mai sunt si alte variabile: talent, pasiune, seriozitate, caracter, har de sus …
      E adevarat, am vazut amatori „scrantind-o” rau de tot … ceva imi spune mie insa ca nu o scoala de muzica le lipsea ci un lucru mult mai de pret …

      • Marius David 2 zice:

        Adevarat Dyo, scoala NU este totul sau singura cerinta dar nici ultima pe lista. Liderul musical al bisericii ar TREBUI sa aiba aceasta pregatire precum pastorul ar trebui sa aiba studii in teologie. Toate acestea sunt necesare pentu o mai adanca intelegere si discernere a subtilitatilor. Dar sunt si exceptii. Sunt biserici mai mici, ca de exemplu la tara, care nu au pastori cu studii in teologie, dar nici grupuri de inchinare cu instrumente si repertoriu modern, din cate am vazut eu. Mi se pare interesanta relatia acestor doua.
        Si inca o intrebare: „Educatia” Biblica o primim la biserica, cea intelectuala in scoala, dar cea musicala de unde o primim? Cine ghideaza tinerii din ziua de azi la ce ar trebui sa asculte? Sau poate mai importanta ar fi intrebarea – conteaza la ce asculti?

        • Dyo zice:

          Complicate intrebari … dar eu stiu un lucru: am petrecut ore cu copii mei numai ascultand secvente din diverse genuri de muzica, comparand, observand diferentele. Ii ajuta si faptul ca amandoi invata pianul la scoala de muzica sa fie mai ponderati in preferintele lor si chiar sa discearna intre diferite expresii muzicale …
          Exceptand manelele si muzicile de mahala, eu am cam trecut prin toate pana acum, inca de copil – cat pot, din experienta mea, o sa le transmit tot ce cred ca este valoros si folositor.
          Ma gandesc ca din familie ar trebui sa inceapa lucrurile, cu sprijinul profesionistilor din Biserica; ei ar mai putea sa-i ajute pe parinti sa discearna diverse tendinte …
          La fel s-ar putea face si cu arta cinematografica; suntem asaltati de atatea filme: cum vizionam un film, ce urmarim, ce e bine si ce nu etc?

  10. Lucia zice:

    N-am nimic impotriva unor astfel de amenajari, a unui astfel de loc de entertainment in incinta bisericii. Restaurant crestin avem, cu pizzerie inclusa. De ce nu si asa ceva? Eu as prefera teren de volei. Si piscina. Altii poate tenis de camp etc. Sunt binevenite, zic eu, astfel incat sa ofere prilejuri de relaxare in mediu crestin, iar cei ce le practica sa nu fie nevoiti sa efectueze incursiuni secrete in alte locuri publice care detin astfel de posibilitati. Mai mult, ai posibilitatea de a juca tenis de masa cu popa si sa castigi! Cati nu si-ar dori o astfel de satisfactie!?
    Ceea ce este rau insa si s-a si intamplat in cazul de fata, este ca unii sa nesocoteasca timpul de inchinare, slujba de predicare. A inlocui ascultarea Cuvantului cu orice altceva in timpul destinat acestora, este raul cel mare. Si tocmai un lider sa faca asa ceva. De necrezut! Insa oare ce l-o fi determinat sa emigreze de la locul partasiei? Eu cunosc sentimentul. Cand iti vine efectiv sa iesi din biserica. Poate cauzele sunt mai multe si de discutat. Te strofoci sa canti o cantare cu corul, speri ca ai dat ce ai mai bun in tine, ca s-a produs o oarece inviorare, si cand colo dupa ce se termina cantarea si te asezi pe scaun, ce crezi? Sigur nu astepti aplauze, ca in biserica ta nu se aplauda. Nici exclamatii de genul Aleluia! Amin! etc., ca nu sunteti carismatici, dar astepti sa vezi in ochii unora cel putin o licarire, ca au perceput mesajul, ca le-a atins cat de cat coarda sensibila sau cordul, dar nu! … Cand colo, aceeasi pasivitate a consumatorilor de program, care stau in banci ca la spectacol, si intorc tacticos capul de la cor spre amvon, sa vada ce se mai aude si de acolo sa mai asiste si la ce mai poate sa faca sau sa zica nou si interesant si acesta. Neimplicarea si neparticiparea unora poate e o cauza. Poate e de vina si caldura … Pastrarea orchestrelor de mandoline cred ca e nu doar binevenita ci si utila. Altii probabil nu au sentimentul ca Domnul e de fata si ca au o responsabilitate de indeplinit …

  11. Lucia zice:

    Superbe toate cele 3 clipuri. In special al treilea. Ingenios si profesionist. Imaginile surprinse imi plac. La un moment dat unul canta pe o stanca, iar altul intr-o balta. Super! Muzica de calitate. Totusi inregistrarea cred ca e facuta in studio. Suna prea bine. Ce sa mai zic? Uite, astea eu le-as rula in sala de biliard sau de tenis de masa.

  12. elisa zice:

    Cred ca fanfara ca nu este adecvata unei incaperi precum lacasul de rugaciune..de fapt spune Domnul:Casa de rugaciune..noi facem lucrurile care impresioneaza lumeste fara ca sa atinga duhul din noi.
    Cantarile trebuie sa aiba un mesaj, nu sa sufle bietii oameni in instrumnente, ca sa ce?ce produc acele cantari in adunare? slava?????
    Asta e fanfara, mult zgomot; da, o fanfara militara intr-un parc e nemaipomenita; de unde am luat asta? nu de la lume?in N.T. nu am vazut.
    Orga, mandoline..da..nu poti baga in adunare orice.
    Depinde si de gust; poate fi prost insa.
    Apoi ne facem restaurante; auzi piscina unde sa te rogi cand te intilnesti cu sora sau cu fratele . 🙂
    Cautam sa asociem bucuria duhului cu bucurii carnale; suntem noi sfinti, cand la adunare ne trebuie o cafea sau o pizza?
    Mi se face de emetiral.
    Si ne mai arde de sali de tenis, de alte …
    Domnul ne cheama la sfintire; noi vrem doar amagire.
    Mai de ici, mai de colea..de ce sa nu ne simtim si noi bine, ca doar ca miine vine Domnul si nu mai avem dintrastea. 😦
    Tara arde si baba se piaptana:uitati-va la tara noastra cat este de pedepsita de Dumnezeu din pricina pacatului; nu numai pentru Irak, pentru Romanika noastra trebuie anuntata rugaciune.
    Ne scufundam trasi fiind de pacate in jos, tot mai jos.
    Doamne ai mila!

    • Ioan R zice:

      In N.T. ai vázut orgá si mandoline?

    • Dyo zice:

      Puteti dezvolta ideea cu tara pedepsita din pricina pacatului si, mai ales, chestia cu Irak? Din tot ce ati scris mai sus mi-au iesit in evidenta acele afirmatii. Nu inteleg ce ati vrut sa spuneti … sau poate inteleg dar sper ca gresit …

    • Lucia zice:

      Sora Elisa, se pare ca v-am bulversat intrucatva. Nu asta mi-a fost intentia. Hai sa incerc sa ma reabilitez cumva. In ceea ce priveste facilitatile de agrement pe care le-ar putea oferi incinta unei biserici. Pe ici pe colo, treptat apar tot mai des din acestea. Pe un hol al unei biserici mai mari, nebaptiste am vazut un automat de cafea, pus la dispozitie. Eu una, nu beau cafea, insa erau destui doritori care se serveau si in acelasi timp puteau schimba cateva cuvinte cu frati, surori, pe care nu i-au intalnit asa de des, iar in biserica este deranjant sa povestesti fie si in soapta.
      Restaurant crestin exista deja de multa vreme. Poate mai multe. Ceea ce este foarte benefic acolo este faptul ca nu se servesc bauturi alcoolice iar fumatul este interzis cu desavarsire. Se accepta credinciosi de orice confesiuni, practicanti sau nepracticanti, si atei insa conditiile stricte si respectarea lor sunt identice pentru toti.
      In ceea ce priveste mesele de tenis sau biliard, sunt tineri care au asa mult timp la dispozitie!! Pe undeva tot vor gasi ei sa si-l petreaca. Ar putea fi atrasi de mini cluburile cu diverse aparate de jocuri de noroc, de cafenele cu internet si altele. De ce sa nu ofere incintele unor biserici activitati distractive, relaxante pentru acestia in mediu crestin si atmosfera sanatoasa? Bineinteles nu in timpul serviciilor divine.
      In ceea ce priveste piscina. Cred ca m-am aventurat nitel. Nu frecventez strandurile. Si asta din cauza apei murdare. Insa inotul intr-un bazin curat, unde nu intra oricine de pe strada, nu este pacat. O tura de bazin este invioratoare si racoritoare. Nu spun ca trebuie sa te duci sa te rogi cu fratii si surorile in piscina. Insa cazuri in care s-au rugat pe plaja, in fata apei marii, sunt. Fratele Nichifor Crainic a pus odata niste tineri sa ingenuncheze, acolo in multime, pe plaja. Si trebuiau sa se conformeze daca voiau sa ramana. Nu cred ca le-a stricat in vreun fel.
      Sa inteleg ca sunteti total impotriva activitatilor estivale, de inot, mers la mare, plaja? Stiu ca unii considera ca numai soparlele stau la soare. Pe undeva le dau dreptate. Dar a-ti petrece timpul acesta, pamantesc, in mod divers, nu este pacat, atat timp cat nu neglijezi celelalte lucruri mai importante si spirituale.

  13. pakeha zice:

    Pentru mine totul pleaca de la ce inseamna sa fii relevant in ceea ce crezi pentru generatia in care traiesti azi,acum. A fi intelept precum un sarpe si inocent asemeni unui porumbel… Apostolul Pavel cred ca e un exemplu pentru perioada istorica in care a trait,sint sigur ca ar fi folosit internetul ca mijloc de comunicare a valorilor crestine daca l-ar fi avut la indemina. De ce alegem sa cintam in felul in care cintam, sa ne exprimam in predici dupa anumite tipare,sa ne petrecem timpul liber unii cu altii dupa anumite retete? Parte din pricina obisnuintei generatiilor trecute,parte din lipsa de idei proaspete,cert e ca sint putini cei care vor sa stie cu adevarat de ce facem lucrurile intr-un fel sau exista vreo alta optiune la fel de veritabila. Legat de episodul din jurul mesei de tenis, cred ca biserica ignora de multa vreme celelalte aspecte din viata enoriasului , in afara a ceea ce e evident spiritual nu stiu daca e vreo incercare in a incuraja oamenii sa traiasca impreuna ca si o comunitate . Poate solutia ar fi creearea unui spatiu separat de incinta adunarii, care sa corespunda unei atmosfere mai destinse, cu aceleasi idealuri, in care viata de zi cu zi e traita ca si alegere, cu un spectru mai larg de activitati decit cel din orele normale de program al oricarei biserici.

    • Marius David zice:

      eu propun un spaţiu mai relaxat în care să mergem la jacuzzi cu palm piloturile la studiu biblic ca sa nu se ude biblia 🙂
      Iartă-mă, Pakeha, dar tocmai am auzit de căderea unei alte biserici.

  14. elisa zice:

    Dyo,
    da..facusem o asociatie de idei, dar nu le-am redat cum trebuie.
    Tara este pedepsita :
    v-am dat ploaie peste o cetate si tot nu v-ati intors la Mine; v-am dat grindina peste alta…..
    Noi ne ocupam de niste lucruri si le disctam , dar mai intii ar trebui sa ne rugam pentru ca aceasta tara sa se intoarca lam Dumnezeu, mai ales noi; apoi sa ne rugam si pentru Irak..Nu numai ei au nevoie de rugaciune; ci mai imntii noi, ca sa ne putem ruga apoi pentru ei;
    ne contrazicem..unul vrea liniste „ca in biserica”(zice chiar zicala)altii galagie cat mai mare, ca nu cumva soapta Duhului sa ne strabata inima.
    Cred ca la ora actuala, cand atatia frati si nu numai sunt atentionati de Domnul , prin ceea ce ne da,ca ar trebui sa desbatem aceste probleme intii.
    2 Cr 7 cu 14: avem nevoie ca Domnul sa ne tamaduiasca tara, dar noi ncautam sa atasam cat mai multe facilitati pentru petrecerea timpului liber; pe langa lacasurile de inchinare; pe care le folosim venind cu o stare destul de plina de nepasare.
    Credeti ca asa a vazut Domnul strangerea noastra laolalta?
    Odinioara aveam partasie la bolnavii unde mergeai in vizita,,,sa nu va spun cum se viziteaza aceastia astazi.
    Petrecerea timpului in mod nechibzuit va trage greu in jos…
    Lucia,
    nu prea am dispozitie sa reiau ceea ce am simtit ieri citind cat suntem de interesati de orice altceva decat de partasie in Trup.
    Te rog sa ma scuzi..daca vrei iti scriu pe privat, dupa ce imi trece „nebucuria”, sa nu mai obosesc pe ceilalti.
    da..suntem conservatori, eu si casa mea.
    Consideram ca rusinea si sfiala trebuie sa ne calauzeasca in tot ceea ce facem.
    Acest lucru vine din interiorl tau..nu e ceva impus…cine vrea sa urmeze pe Hristos, nu o poate face oricum.
    Calcam pe urmele Lui, cand desbracati unii fata de altii dam mana si spunem pace?
    Ne inselam…( apropo de piscina)
    Domnul sa aiba mila sa-I vedem Fata Sa, mergand pe Calea stramta.

    • Lucia zice:

      Sora Elisa, si eu zic Domnul sa ne ajute sa umblam cu El.
      Sincera sa fiu, daca la vreo adunare generala a bisericii s-ar vota un astfel de proiect, nu prea m-as indura sa votez impotriva. Adica impotriva vreunei activitati din categoría celor incriminate.
      M-as confrunta cu o alta problema in cazul in care n-as mai fi de acord cu plaja, inotul. Se poate sa imi pierd jumatate de rasplata daca povestesc asta aici, dar poate se merita. Sponsorizez Asociatia Alege Viata, o asociatie care lucreaza cu studentii crestini si necrestini. Culmea, acestia organizeaza vara tabere pe litoral, (anul trecut au fost la Neptun) tabere care includ in programe atat evanghelizarea cat si cresterea spirituala a celor deja convertiti. Ar trebui sa ma gandesc serios sa le tai subventia. Nemaipomenit! Doar la mare pot face evanghelizare? Mai ca i-as soma in acest sens, sa-si revizuiasca organigrama si sa mearga numai la munte. In general, la munte merg iarna, cand se face schi. Insa in acest anotimp, daca se vor duce la munte, si acolo exista poienite, luminisuri, unde se poate face plaja in toata regula. N-am nicio garantie ca fetele nu vor umbla pe acolo despuiate … N-am de gand sa sponsorizez niste dezmatati in costume de plaja … Cel mai bine ar fi sa le pun in vedere, din partea mea personal, (nu stiu ce fac ceilalti sponsori), ca evanghelizarile lor sa se desfasoare doar in incinta caminelor studentesti. Le ajunge acolo. Insa de data aceasta, i-as pune pe ei intr-o situatie fara iesire … La ora actuala, nu mai este niciun student prin camine … Atunci n-au decat sa astepte pana la toamna!!
      Judecand in acest stil mai ca le-as taia cata din elan si ravna, ceea ce totusi, nu ma lasa cugetul sa fac… Chiar si pe plaje, pe la soare, pe faleze sau pe unde se simte briza marii, Cuvantul Domnului se vesteste. Si aduce rod.
      Daca ma gandesc la scrisorile de multumire care sunt trimise regulat sponsorilor, in care sunt redate marturii ale studentilor despre modul in care le-a schimbat Dumnezeu viata, cum s-au intalnit personal cu Mantuitorul, experiente, trairi etc., sincer nu indraznesc sa le trasez eu traseul si nici destinatia. Apropo, mai au nevoi de sponsori!

      Parerea mea este ca avem perspective diferite, nivele de intelegere diferite, descoperiri diferite, cunostinta diferita…
      Ca sa ilustrez aceasta, as mai relata o istorioara autentica pe care am auzit-o de la un pastor. Se petrecea cu multi ani in urma, cand fusese proaspat ordinat ca pastor. Isi propusese, plin de ravna, ca serviciul divin sa respecte un anumit program, sa se incadreze in timp si sa se incheie si predica la timp. Tocmai isi cumparase un ceas de mana nou, cu cadran de tabla galbena. Ieftin, dar frumos. In timpul predicii, din cand in cand isi ridica putin mana stanga, se uita la ceas, estima timpul ramas pentru concluzii, pentru ultima cantare comuna si rugaciunea de incheiere si deci pentru a se incadra in timp. Observa insa ca un frate mai in varsta il privea destul de ciudat cand se uita la ceas. Pe vremea aceea nu erau ceasuri pe toti peretii bisericii si nici cel incrustat in amvonul de lemn masiv, asa ca isi vazu de predica. Toate mersera struna, la ora exacta se incheie serviciul divin. La iesire, insa, pe hol fratele acela se apropie de pastor si ii spuse: Pastore, cam te mandresti dumneatale cu ceasul acela … Mai bine da-l jos, prea luceste ca aurul… ca noi de-aici, suntem mai smeriti,… si continua a-i explica pe un ton destul de mustrator reactia produsa de ceas si relatia vis-a vis pare-se, de unii credinciosi.
      Pastorul ramase pe ganduri. Nu dorea sa inceapa cu stangul, nici sa fie pricina de poticnire pentru unii. Insa totusi avea nevoie si de ceas pentru ceea ce-si propuse astfel incat sa nu depaseasca timpul destinat predicii si nimeni sa nu mai iasa din biserica inainte de a se termina programul, ceea ce pare-se fusese un obicei inainte de venirea sa. Totusi, nu intelegea cine mai facea parte dintre cei nemultumiti, pentru ca nimeni nu-i mai reprosase nimic. Dupa ce chibzuise o vreme, hotari ca data viitoare sa vina la biserica cu ceasul de mana in buzunar. Apoi sa-l aseze discret pe amvon, astfel incat sa-l poata observa linistit, fara insa a fi vazut din sala.
      Duminica urmatoare dimineata insa avu o surpriza. Inainte de inceperea programului, pe hol se intalni fata in fata tocmai cu fratele respectiv ce venea la biserica. Ramase putin uimit de infatisarea acestuia: costumul putin sifonat, fara cravata, iar pantofii, sub orice critica, prafuiti, plini de noroi. La oras fiind, in acea vreme, pantofii trebuiau sa fie lustruiti cu crema in asa fel incat sa luceasca. Nedumerit, il intreba ce s-a intamplat cu imbracamintea lui, e bolnav, vine de pe drum etc. La care acesta ii raspunse: Ce crezi matale, frate ca toti suntem asa de mandri ca altii? Noi suntem mai smeriti.
      Aha! isi zise pastorul in gand, deci asta era! intelegand ceea ce nu intelesese pana atunci. Apoi baga mana in buzunar, isi scoase ceasul si-l aseza pe mana. Gest la care fratele nu-i mai zise nimic. Pastorul hotara de atunci sa ia seama la parerile fratilor insa sa faca cum il indeamna constiinta si dupa calauzirea Duhului.

  15. elisa zice:

    Lucia,
    fa dupa cum te indeamna cugetul;
    acesta o poate face dupa fire, sau dupa Duhul.
    Te intreb ceva: iti vine in vizita un frate, il primesti in costum de baie linistita, nu?
    Doar nu umblam cu doua feluri de masuri. 🙂
    da, cred ca nu gandim la fel..nici nu-mi doresc altceva decat sa gandesc ca Domnul
    Isus; pe El nu-l interesa statistica evanghelizarilor, ci sfarsitul vietuirii , celor intorsi.
    Nu numarul! UMBLAREA!
    …umblarea in sfintenie…
    …nu suntem obligati la asta: Doar Cine Vrea.

  16. elisa zice:

    Pakeha,
    ar mai fi un model de a trai viata pamanteasca:cel al Domnului Isus.
    Cred ca biblia ne spune ce vrea Domnul de la copiii Sai: sa rascumpere vremea..sunt atatea de facut.Depinde ce iubim.
    Imi povestea cineva ieri cum se distrau in anii trecuti tinerii:
    la batrani si bolnavi in partasie minunata”de lucru”;erau si unii si altii fericiti…si Domnul.
    Si culmea e ca nimeni nu atepta sponsori.Avea Domnul grija.
    Fratii bolnavi si batrinii povesteau apoi bucuria lor.
    Daca am cauta bucuria altora…ce minunat ar fi . 🙂
    si era fara numaratoare….. 🙂

  17. Andrei zice:

    Elisa, nu cred ca fanfara este lumeasca.In Biblie scrie clar si despre aceste instrumente.Ca nu se canta ingrijit la ele asta este cu adevarat o problema.
    Ar trebui sa luam exemplu de la cei Ortodocsi.Ei au ramas tot la aceleasi „cantari” de sute de ani.In biserica lor nu intra asa usor lumea.Am zis in biserica dar nu si in vietile lor.Ei cand trec pe langa o biserica isi fac cruce dar noi cand trecem pe langa biserica noastra nu ne scoatem nici macar sapca din cap in semn de respect pentru Dumnezeul nostru.
    Orchestrele se fac greu si se „cresc” greu.Doamne ajuta ca in cat mai multe biserici sa se revina la „ceea ce a mai fost candva”.”Ce a mai fost va mai fi”.

  18. Cristian zice:

    Eu as pune problema un pic altfel. Da, pregatirea muzicala e importanta. Dar cred ca cei ce conduc muzica in Biserica ar trebui sa fie teologi. Ar trebui sa faca un studiu despre muzica bazat pe ce avem in Biblie. Paul Washer spune „Dumnezeu nu a omorit predicatori, dar a omorit doi „lideri de inchinare” (in Vechiul Testament)

  19. VDFilip zice:

    Si coruri si fanfare sunt reduse incetul cu incetul la „inchinare si lauda” ori la traditia melancolic-minora si monotona slava-
    ucrainiana, inchinare „exacutata” la mandoline. Ori bateria africano-americana ori balalaica ruseasca. Inchinare sa fie sa putem vorbi de libertate religioasa, in rest potopul…..Si de cand sta basul in cui, nu mai are unde-si pune bateristu sapca la intrunirile pline de partasie. Domnule Marius Cruceru poate aflati cine a muncit asa de mult la libertatea noastra religioasa, cine a cladit-o tot mai stramb daca intr-un cerc de pastori baptisti se spunea ca un mare compozitor ale carui cantari sunt de neegalat ar fi sfarsit batand toba la o nunta din lume sum influenta alcoolului. Nu pot inca sa dau numele acelui om a carui moarte a fost si este un mister pt familie si care de fapt s-a rugat alaturi de fam lui si pt familia lui pana in ultimul moment. Am ramas placut impresionat pe o parte de o afirmatie pe un blog cum ca biserica are dreptul sa lege si sa dezlege fara a depasi ordinele date de Dumnezeu si perplex pe alta parte gandindu-ma ca nu a facut altceva decat sa ne lege ca si cum ar fi reusit sa faca si minuni mai mari decat a facut Domnul Isus prin care sa-si merite acest drept. E minune mare sa mearga cineva in misiune, sa formeze coruri si orchestre in tara si apoi sa ajunga acasa fiind trimis dintr-un spital in altul pana la cel mai apropiat de domiciliu. Oare la ce frati o fi servit masa, e dreptul meu si al fiecaruia sa se intrebe ca apoi sa se spuna ca a batut toba in lume. Da a batut-o pt Dumnezeu dar nu pe gustul altora ci dupa cum a fost inspirat de El si asta i-a adus sfarsitul ca martir. Mai putin si vom asista la noii martiri cu sapca pe o urecehe sau pe invers batand la baterie asa cum si-ar fi dorit de fapt cineva si in dreptul acelui compozitor. De cata vreme clocesc gusturi speciale iar biserica, plina de partasie, de inspiratie si de descoperire se adapteaza cu spor……..in lucrarea Domnului. Pe gustul globalizarii. 😉

  20. VDFilip zice:

    Si findca am amintit de traditie in com de mai sus vreau sa mai fac o observatie. Ori am asistat la cea mai inalta idiotenie de pe tera, ori la o anume reforma la noi in tara. Nici nu stiu cum sa o iau, ca parte buna sau rea. Zilele trecute se ghionteau doi alesi in parlamentul Romaniei. Unul ditre ei a scos din gura o perla catastrofala prin care ori isi renega traditia si cultul si religia, ori a uitat ce inseamna ortodox din cauza ca nu a mai dat de mul pe la biserica. Cred ca ati auzit si dvs cum s-a plans ca a fost injurat dar nu pe limbaj ortodox. Pai din cate stiu io, la ortodocsi si catolici se injura cu patos. Si cand s-a plans bietul parlamentar ca nu a fost abordat ortodoxeste, nu pot sa deduc altceva decat ca cel care injurase a avut orbul gainilor si nu a vazut cat de mare sta atarnat crushioiu pe peretele din fata al parlamentului si sa-l aduca aminte in injuriile lui. Mare taina si reforma asta pe altarul globalizarii. Pana mai ieri pocainta era anihilata in limbaj evlavios de ocara ortodox si catolic, mai nou este modificata, clonata intr-o hologramna ciudata si imi inchipui ca maine poimaine, in cadrul ecumenismului vor incepe si ortodocsii sa boceasca in limbi straine pupand ale moaste dar nu ca penticostalii care cica ar fi satanisti ci preferand limba franceza.

  21. Dave zice:

    Frate autor!! daca dumneata ai crescut cu fanfara si corul in biserica…iar noi Il laudam pe Dumnezeu in lauda si inchinare si cu zorzoanele alea cum vrei sa le numesti ar trebui sa te bucuri ca Il laudam pe Tatal nostru…as aprecia daca te-ai pune sa studiezi mai mult Psalmii! eu provin din familie de pocaiti, dar nu mi-a placut niciodata la biserica…sa vad atati crestini mediocrii, care vin, au scaunul lor…Doamne feri sa te pui pe scaunul lor, si care stau plictisiti in biserica, sa mai treaca un program si sa mearga acasa….pot sa va spun cu tarie si Dumnezeu imi este martor!! nu ma cunosti, nu sti cine am fost si cine sunt…dar Dumnezeu mi-a prelucrat si inmuiat inima cel mai mult prin lauda si inchinare….toti va legati sa dati in tineri, ca ei asa, ca ei altfel….dar am urmarit de cele mai multe ori viata voastra ce leor mai „in varsta” nu la biserica…ci cum va comportati in trafic, va e frica dupa 40 de ani de credinta sa dati un „Pacea Domnului” in public, sa va inchinati liber in biserica, nu vreau sa lovesc pe nimeni…dar va propun INCURAJATI tinerii sa il laude pe Domnul, daca Dvs nu va plac tobele sau electrica, asa nu ne place nici noua acordeonul sau saxafonul, dar nu conteaza…ne bucuram impreuna cu Dvs si asa…dar in schimb voi vreti ca noi sa renuntam la ele…is satanice…:-j Bucurati-va ca ne inchinam Domnului…as putea sa va dau o multime de exemple….dar va las sa cititi Pslamii….Multa pace!

    • Marius David zice:

      frate cititor, de fapt… domnule, și v-aș ruga să rămînem la această distanță.
      1. Vă rog să scrieți în limba română.
      2. vă rog să scrieți folosind rațiunea și logica.
      3. Vă rog să nu îmi puneți vorbe în gură.
      4. vă rog să citiți tot ce am scris și să înțelegeți ca atare.

      în rest..
      cheers.

  22. szromulus zice:

    Daca au pus doar mese de tenis e ok, cand se vor crea sali de fitness va fi mai interesant. Ei aici toti sedetarii vor protesta. Sa nu uitam totusi ca sedentarismul e la fel de toxic ca si fumatul combinat cu consumul ridicat de alcool 🙂

    Acum sa gandim si pozitiv – dupa o predica buna un meci de ping-pong descarca toxinele 🙂 . In schimb in anumite biserici a fost un timp in care s-au creat prietenii bune intre frati la un meci de ping-pong. Relatiile sunt destul de distante in bisericile mari, mergi zeci de ani la o biserica mare si inafara de salut nu ai schimbat o vorba cu nimeni din jur. Daca ai incerca sa incepi un dialog – tot ce ar iesi ar fi un salut salut ce mai faci? – irelevant nu?! Nu s-a oferit nici o posibilitate de a inchega relatii cu cei din jur, atmosfera este extrem de seaca in bisericile mari. Uneori nu faci diferenta daca mergi la mormantare sau la biserica.

    Ping-pongul a fost preluat de la firmele mari americane care pentru team building au instalat mese de ping-pong in anumite incaperi, creind un cadru de socializare intre angajati. Este o solutie eficienta in companiile care fac asta. Bisericile mari mentin o atmosfera seaca, apasatoare astfel daca nu mai vii la biserica din anumite cauze nimeni nu constientizeaza lipsa ta, adica da – cei care verifica depunerea taxei lunare 😀 .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.