Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Va propun un exercitiu de imaginatie.
Oare cum se aude sunetul clopotelor atunci cind esti in biserica si cind esti in afara ei. (Si la propriu si la figurat) Intre crestini este foarte interesant de remarcat faptul ca, teoretic, in afara clopotarului nimeni nu are voie sa actioneze clopotul. In religiile orientale fiecare participant la o reuniune religioasa poate sa declanseze sunetele clopotelor. In citeva cazuri in orient actionarea clopotului de rugaciune este echivalenta cu rostirea acesteia, la fel ca si rularea sulurilor de rugaciune din lamaseriile tibetane.
Revenind la clopotele catarate pe turnurile inalte ale bisericilor ele pot fi auzite din ori ce punct al localitatii,ba chiar si pe o mare raza in afara ei. Insa ele se aud intr-un anumit fel pe o ulicioara stimta, si in alt fel in tumultul unei piete, in zi de tirg, etc.
Stimate Dorin,
Am experimentat asta, ascultarea clopotelor din diferite unghiuri.
Iaşiul are foarte multe biserici, deci… foarte multe clopote. Tot felul de clopote.
Interesant ce spunetţi despre clopotar. În satul soţiei era clopotar un copil cu handicap mental, dar niciunul nu bătea clopotele ca el. Distinct epntru fiecare sărbătoare. PArcă făcea să cînte clopotele cu cuvinte.. „DU-MI-NI-CĂ” sau „MORT – MORT – MORT – MORT ”
Am scris un text mai demult
sînt curios ce părere aveţi despre acest fenomen
http://patratosu.wordpress.com/2008/02/11/clopotnita-cu-termopan/
Da,despre Iasi se spune ca ar avea 400 de biserici. Ce e interesant acolo este faptul ca ele se afla dispersate nu doar in plan ci si in elevatie. Chiar in centru este mica si cocheta Trei Ierarhi, incadrata de doi „mastodonti” Mitropolia si Catedrala catolica, nu departe mica biserica alaturata casei Dosoftei si un pic mai incolo cea a Manastirii Golia. Zidul de incinta al acesteia face probabil si niste modificari ale sunetului clopotelor. Unele armonice sunt „ajuta” altele sunt estomate, un fel de filtraj. Toate aceste biserici si inca altele se afla cam pe aceiasi curba de nivel, ea, daca bine tin minte, este practic inconjurata pe trei parti de locuri mai joase Podul Ros, Tatarasi, Ripa Galbena in care cu siguranta sunt amplasate biserici si bisericute. Totul insa este dominat de cele doua manastiri cu bisericile aferente Nicolina si Galata. Cit de interesant, poate chiar frumos si de folos ar fi ca scotindu-ne difuzoarele MP3-urilor din urechi sa auzim, in locul clantanitului tramvaielor sau al sirenelor politiei, salvarii si pompierilor dagatul atit de diferit filtrat de atmosfera al atitor clopote, trase de atitia cloopotari iscusiti. Poate sunt prea romantic insa dangatul unui clopot are o dezvoltare in timp, schimbindu-si componenta armonicelor care-l alcatuiesc, in functie de aliaj, de temperatura, umiditate, stare a preajmei sonore, sau starea de spirit a ascultatorului. Oricum ele nu suna niciodata la fel, desi semnalizeaza mereu acelasi lucru, probabil intoarcerea cu fata catre Dumnezeu.
Referitor la „textul” clopotelor lucrarea de doctorat al domnisoarei Cristescu, cadru universitarea care a fost o vreme profesoara la Arad analizeaza toaca, un alt „instrument” de semnalizare sonora folosit in cultul ortodoxsi dar si „cintecul” de toaca.Ne aducem aminte ca ortodoxia este varianta de crestinism care elimina instrumentele de la inchinare. Si ea remarca faptul ca cineva care asculta atent acest sunet poate „deslusi” cuvinte cheie, chiar versete de psalmi in felul in care cel care bate toaca minuieste ciocanelele. In toate „meseriile” exista artisti. Unii au si har.
Foarte interesanta postarea despre termopanizarea spatiului de rezonare a semnalului sacru, inclusiv comentariile.
Nu m-as hazarda sa ma alatur celor pe care turlele bisericilor ii deranjeaza. De la cea a bisericii de lemn de la Surdesti, Maramures la cele ale Sfintei Familii din Barcelona. Evident ca exista si o multime de kitch-uri. Dar lumea s-a obisnuit si cu minaretele care flancheaza Hagia Sofia din Istambul la fel cum tuturor li se pare fireasca stralucitoarea cupola a moscheii care troneaza peste fundatia Templului din Ierusalim sau cu acea cupola aurie, aproape identica cu cea precedenta, care domina provocator orasul Haifa din mijlocul gradinilor Bahaii. Totul mi se pare problema de adecvare, de asortare.
din pacate ne obisnuim cu cele mai ciudate alaturari si ele devin normalitate.
da, știu fiecare colțișor. Zona Tîrgu-Cucu, Copou, Sărărie este plină.
Există un singur clopotar recunoscut pe plan european în România din cîte știu eu. Singurul cre lucrează după formule bine definite, nu la întîmplare.
Ah, mi-ați amintit de toacă, fascinantă chesiunea. Sînt interesat de teza doamnei de care ați pomenit. Este publicat studiul undeva?
Da. Din pacate nu stiu daca este pe piata, este un cărţuloi cu o multime de pagini şi mii de exemple muzicale si poze. O sa fac sa va parvina exemplarul pe care l-am primit eu.
Probabil cind ve-ti ajunge la Arad.
Aş vrea să o împrumut pentru o vreme dacă se paote. Clopotele mă interesaeză în mod deosebit.
Dommnule Dorin, multumim pentru aceste iutuburi. Inteleg ca dvs. sunteti responsabil pentru asta.
Sunt foarte utile pentru mine. Nu am cultura atat de vasta ca sa inteleg rolul clopotelor, dar acum inteleg mai mult despre diversitatea lor.
Doar partial. Ideea apartine autorului acestui blog. Este inceputul unei incercari de ordonare a surselor de sunete care sa reflecte inimaginabila diversitate de sunete pe care Dumnezeul le-a pus la indemina omului. Mai departe este partea omului de a le ordona sunetele in alcatuiri care sa fie spre slava lui Dumnezeu, sau spre slava omului, sau chiar a lui satan. La un atit de temerar demers m-as bucura sa participe cit mai multa lume. Youtubul este un imens si inepuizabil depozit de informatie si poate cuiva i-ar fi de folos ca macar o parte din ele sa fie sistematizate.
Ceea ce trebuie insa luat in considerare este faptul ca sunetele nu au fost create spre a fi admirate. Ele fac parte dintr-o modalitate de exprimare pe care cineva o face catre altcineva.
Sursa suntem noi cei care manevram instrumentele. Important este destinatarul.
Mulțumim foarte mult și pentru celelalte episoade, le voi posta cît de curînd.
Cu siguranta sunt inca multe modalităţi de semnalizare sonoră cu ajutorul unor corpuri metalice. Multă vreme în trecutul apropiat în satele noastre erau atârnate -dar la îndemâna tuturor- tot felul de obiecte din metal în care să se bată în caz de incendiu. În mentalitatea creştinilor europeni clopotele au o mulţime de funcţii dintre care principalele sunt legate de doctrină (eu pe acestea nu le cunosc prea bine,deci nu mă voi referi la ele, nu am găsit nici o referinţă biblică nici la clopote nici la toacă). Alte funcţii insă sunt sunt legate tot de semnalizare. În cazul apropierii unui pericol cel care se afla de veghe în turla bisericii )similar catargului vaporului) vedea mai departe decât cei care, aflându-se la sol aveau orizontul mult limitat, de construcţii sau vegetaţie.Printr-o convenţie între clopotar şi membrii colectivităţii după cum suna clopotul, după cum era bătut (una din modalităţi se numea „bătaie în dungă”) aveau informaţii dintre cele mai variate: apropierea unui pericol, moartea cuiva, etc. Prin tragerea clopotelor, mai precis prin stârnirea a cât mai mare zgomot se crede că se alungă norii ameninţători, cei care probabil sunt purtători de grindină, deci sunt o ameninţare directă pentru roadele trudei de peste an.
Din turn clopotul a ajuns în artă şi este folosit în numeroase lucrări muzicale, cu precădere din perioada romantismului muzical.
Multumesc pentru clopotele din Erfurt. Mi-era dor sa le aud:). A fost o surpriza foarte placuta!
da, au un sunet deosebit!
Buna ziua
Am rugamintea la dumneavoastra sa-mi indicati o sursa de documentare pentru pentru executia unui clopot, respectiv corelatia intre dimensiunile de gabarit ale acestuia (diametru interior si exterior, inaltime),greutate si tonalitate . Informatiile pe care le-am gasit pana acum sunt ambigue , fara posibilitatea stabilirii tuturor factorilor corecti in executia modelului de sablonare .
Cu stima -I.Horga tel EDITAT DE MODERATOR – Galati
draga Horga Ionel,
din păcate nu ştiu mai mult decît am învăţat din Andrei Rubliov, filmul,
atît.
am auztit că există un foarte mare clopotar în zona Baia Mare, dar nu ştiu mai multe detalii.
Am şters datele tale de contact din motive de siguranţă.
cu drag,
mc
Pingback: Foto-grafeme, Clopote, Jocul de-a teologia « La patratosu