Terapie cu „boieria a la Steinhardt” (P)

”O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor — fără excepţie — ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.

Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care — până la dirimanta probă contrară — are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie — putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.”

steinhardt2.jpg

„E mereu — şi cu osebire de grijuliu asupra acestui punct — atent şi politicos; prietene îi spune lui Iuda. Niciodată o insultă ori o vorbă dispreţuitoare faţă de păcătos. Nu se vede din nici un text vreun mo­ralism înţepat, vreo pudoare de comandă. Şi nici o condiţie prealabilă pusă păcătoşilor, nici o discriminare: Pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afară. Fiului risipitor îi iese în cale (şi încă departe fiind… ). Iar ori de câte ori dă, dă, din belşug, mai mult decât s-ar cuveni, boiereşte. (Ce poate fi mai străin de contabila meschinărie şi fariseic drămuita socoteală, şi mai bună dovadă de mărinimie, decât aceste cuvinte de la Ioan 3, 34: „Căci Dumnezeu nu dă duhul cu măsură”?) Gospodăreasca, nu, cuvântul e prea frumos, administrativa îngrijorare a lui Iuda pentru banii cheltuiţi pe mir arată, pe de o parte, că vânzătorul era lipsit de simţul dărniciei, iar pe de alta că Domnul de la sine trecea — boiereşte — peste orice calcul şi avariţie (fie ele sulemenite în opere de binefacere şi patronaj) pentru a gusta bucuria de a risipi (care-i tot una cu a jertfi) în clipe de înălţare sufletească. Şi acesta este un gest de nobil, nobilul fiind oricând în stare să-şi sacrifice viaţa sau să-şi spulbere averea. (Nobilul îşi va da uneori viaţa în duel pentru motive mundane ori îşi va pierde averea la cărţi — dar purtările lui, ca tot ce-i pământesc, nu-s decât stângace imitaţie a virtuţilor mărinimoase; dragostea trupească nu-i oare şi ea biată contrafacere a dragostei divine?)

Încredere în oameni, curaj, detaşare, bunăvoinţă către cei năpăstuiţi de pe urma cărora nu te poţi alege cu nici un folos (bolnavi, străini, întemniţaţi), un simţ sigur al măreţiei, predispoziţia pentru iertare, dispreţul faţă de prudenţi şi agonisitori: toate sunt trăsături ale gentlemanului şi cavalerului.”

Din Jurnalul Fericirii, de Nicolae Steinhardt

Terapeutice pasaje!!!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Citate, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

72 de răspunsuri la Terapie cu „boieria a la Steinhardt” (P)

  1. Putinstiutoru' zice:

    Daca ai stii ce mult imi place gaselnita asta a lui Steinhardt, fantastica. Ce fain a surprins omul ideea. Cit de rara e atitudinea asta de boierie la noi si la oamenii din jurul nostru.

  2. R. zice:

    Cata dragoste sa numesti pe cineva jigodie sau sa dispretuiesti?!!

  3. Liviu zice:

    Ma tot intreb: nu cumva Steinhardt a putut surprinde atat de bine aceste trasaturi ale lui Hristos tocmai pentru ca era/devenise si el tot un boier/gentleman?

  4. michael zice:

    chiar asa! cata noblete sa`ti cataloghezi semenul drept jigodie…

    • bloggersnack zice:

      Atentie, cui se adreseaza cand spune jigodii? Sa nu ne trezim ca picam in ipocrizie. Ce nu suntem inconjurati de jigodii si de smecheri la tot pasul? „Dragostea” nu trebuie sa ne orbeasca.
      Insusi Isus s-a adresat cu niste cuvinte usturatoare: Serpi, pui de naparci, etc. (Mat.3:7; Mat.12:34,Mat.12:34)

      • michael zice:

        in cazul acesta hai sa ne gratulam reciproc. „esti un pui de naparca!” iti cade bine?

        cine e ipocrit? cred ca e esentialmente necesar sa respectam toti semenii, indiferent de credinta lor, sau de aspectul lor fizic, sau de starea lor spirituala. sa spui cuiva „prost” „nebun” sau „jigodie” nu iti asigura nici o aura de noblete. ba mai mult, in predica de pe munte se pot intrezari niste consecinte…

        • bloggersnack zice:

          M-ai pierdut cu incercarea de „argumentare”.
          Vorbeam de pericolul ipocriziei atunci cand dintr-un exces de spiritualitate nu vrem sa vedem badarania, grosolania si prostia.
          Isus nu s-a ferit sa foloseasca un limbaj dur pentru astfel de oameni si nu cred ca il poti acuza de lipsa de dragoste sau noblete.

          • michael zice:

            nu stiu cat ai priceput tu din cea spus Isus, dar eu am priceput ca orisicine zice fratelui sau „prostule” de pilda, este un ucigas. adica comite un pacat grav prin insulta, incecand sa produca rani sufletesti aproapelui sau.

            unii intelegand in felul lor pe Isus au ajuns sa dea in altii cu biciul sau sa arda eretici pe rug. a vedea „badarania” e una, a spune altuia in fata ca e badaran poate fi un pacat.

            • Marius David zice:

              Michael, cred că discuţia asta este cel mai bun exemplu de ratare a esenţialului. Nu vedem pădurea din cauza copacilor, nu-i aşa?

              Cînd citim un text auzim ce vrem, ce ne convine şi ratăm vîrful de interes şi punctul focal al discursului.

              Exemplu… Ana … (dacă mă opresc aici…. nu ştii ce vreau să spun, nu-i aşa.) dar nasc în mintea ta o imagine… aproape toţi cunoaştem cîte o Ană, dacă nu… Ana lui Manole…
              Ana are… (poate să aibă gripă porcină sau soţ… )
              Ana are mere (asta a schimbat complet sensul discursului, nu-i aşa. este propoziţia atît de cunoscută din Alfabetul de clasa I).

              În timpul I, II, pînă în timpul III a fost suspans,
              apoi am rezolvat aşteptarea.
              dar, dacă complic stilistic discursul şi nu numai stilistic, informaţional

              Ana, fata pădurarului cea frumoasă şi deşteptă, are mere frumoase şi gustoase.

              Dacă Ion, băiatul primarului nu este căsătorit, are interes pentru prima parte a frazei,
              Dacă Gheorghe are nepoţi deja, dar îi este foame, este interesat de ultima parte a frazei.
              uite aşa … crede din auzite, dar auzim ceea ce voim şi dorim.

              Aşa s-a întîmplat şi cu acest scurt pasaj.
              Este păcat că te-ai blocat acolo. Steinhardt este un stilist desăvîrşit. Da, are exprimările lui şocante, tranşante, ca şi Tuţea, poate că Ţuţea a sărit cel mai mult calul, dar de dragul unui adevăr mai mare au sărit pîrleazuri mai mici.

              Cum este şi cu minciuna. Steinhard ne sfătuia să minţim cu foc şi entuziasm… Cînd? Cînd Diavolul spune ceva… numai ca să nu cazi (ce bine găsit verbul aici), numai ca să nu cazi de acord cu el.

              Să „minţi” cînd Tatăl minciunii vrea adevărul de la tine.

              • michael zice:

                nu e cazul sa`mi raspunzi atat de desirat si atat de… didactic. avem pareri diferite despre o tema si atat. stiu si eu (macar atat) sa citesc in context, asa ca, demostratia cu „ana are mere” mere la gradi:)

                mai scormoniti prin biblie dupa niscaiva versete drept acoperire pentru niste replici viperine, de dragul adevarului, evident!

              • Marius David zice:

                Michael,
                1. am răspuns didactic nu numai pentru tine. Nu numai tu citeşti răspnsul pentru tine.
                2. Da, avem păreri diferite, tocmai de asta explic, poate intrăm în acelaşi dicţionar. Eu încerc o demostraţie, tu faci o afirmaţie. Atît.
                3. Nu, chestiunea nu este lecţie de grădiniţă. Este în manualul de lingvisică Saussauriană… Se face cu studenţii de la filologie şi am făcut-o şi aseară la biserică, la evanghelizare la Jibou, aşa că nu te simţi jignit.
                4. nu ştiu ce crezi tu despre Biblie în ansamblul ei, dar eu cred că ea trebuie citită în context şi în ansamblu. Te-ai legat de un singur verset. Eu ţi-am dat mai multe. Poate că ajută la înţelegerea întregului adevăr pe car eîl transmite Scriptura despre vorbirea PROFETICĂ în dreptul celorlalţi. Cine are dreptul, cînd, cum, în ce context? Am spus deja: o altă discuţie.
                5. Aştept altfel de răspuns, tot de dragul adevărului.
                Poate că încercăm să-l aproximăm împreună. Ce spui?

              • bloggersnack zice:

                As fi vrut sa nu ma bag, dar sunt pur si simplu fascinat de modul intelept si clar in care raspundeti.
                Nu este o lauda gratuita ci chiar va apreciez pt capacitatea cu care transati astfel de lucruri.
                Exemplul cu „Ana are mere” il gasesc relevant si deloc pueril.
                Multumesc. 🙂

              • bloggersnack zice:

                Ma refeream la Marius Cruceru si nu la Michael. (nu inteleg de ce nu mi se pune mesajul unde il pun eu)

              • Marius David zice:

                este o eroare de la WP

              • Marius David zice:

                Mulţtumesc, măcar din cînd în cînd şi cîte o încurajare. 🙂
                Chestiunea cu Ana are mere este foarte serioasă.
                Se foloseşte în predarea lingvisticii pentru teoria creării mesajui în secvenţe de timp.

                Şi în muzică… dacă îţi dă cineva să improvizezi pe Frere Jaques spui că îşi bate joc de tine… dar ia încearcă.
                lucrurile simple sînt cele mai bune pentru a studia chestiunile complexe.

              • agnusstick zice:

                Marius, aceste cuvinte ne doare! Mă gândesc să vorbesc cu Sam şi să punem mână de la mână ca să tocmim nişte încurajatori cu foc continuu…

              • Marius David zice:

                nu, Agnusstick, fă economie, lasă că altfel mi-o iau în cap. Se ocupă alţii de topării, ca să îmi aducă aminte că sînt cel mai tare din parcare 🙂
                Nu-s aşa de sensibilos la opinia de sine. 🙂

              • Putinstiutoru' zice:

                Imi place chestia asta cu ratarea esentialului. Niciodata pina acum mi-am dat seama cum se traduce bine din engleza „missing the point”.

                In rest nu mai zic nimic, poate ca sunt dezamagit ca Michael s-a impotmolit intr-o chestie minora.

              • Marius David zice:

                Exact, missiing the point… este amartia, adică păcatul în limba greacă, ratarea ţintei.
                Păcat

          • Marius David zice:

            Păi aici ai dreptate, Bloggersnack, să punem etichetele corect: El dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţuit! Ghici unde scrie asta?

            Am descoperit că a fi creştin nu neapărat trebuie să zîmbeşti tot timpul tîmp şi să dai ochii peeste cap, să te dai blîndoc şi să te emasculezi cu totul în brizbrizuri rozalii şi drăgălăşenii eufemisticate.

            Nu pot spune prostului din Proverbe înţelept, nici ratatului, bine ţintit.

        • Marius David zice:

          Michael, asta nu este un joc de schibmare de etichete. Dacă consideri că eticheta este corectă şi ţi-ai asumat responsabilitate etichetăţrii, responsabilitate profetică… dă-i drumu!
          Spune!
          Da, sînt cîţiva pe care i-aş eticheta drept „nebuni” (Nebunul zice în inima lui… ) şi „proşti” (Proştilor, căutaţi înţelepciunea Proverbe 8:5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!) cu gura plină.

          Una dintre greşeli este să scoatem un text din contextul lui şi să îl întindem peste orice felie a vieţii. Da, există proşti şi nebuni, există jigodii şi rataţi, există năpîrci şi nenorociţi… stîrpituri şi nemernici.
          Cine şi cum are dreptul să spună cui? Asta este cu totul altă discuţie.
          Tu vrei scoaterea din vocabular a tuturor acestor cuvinte din cauza unui context special, care ţinteşte spre ceva foarte îngust,

          ah, am uitat un tex dur, a propos de proşti

          Proverbe 1:22 „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va place batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?

          • michael zice:

            exista de toate, marius. prosti si ratati, pastori de doi bani fara dragoste, avem de toate. nu ne plangem. nu vrea nimeni sa scoata cuvinte din vocabular (iar ai inteles pe dos)ci am vrut sa atrag atentia ca un vocabular neingrijit suna extrem de compromitor in gura unui crestin. cu mult mai mult daca vorbim de un pastor.

            nebunul spune ca nu exista Dumnezeu, dar este total contraproductiv sa`i spui ca este nebun, daca vrei sa`L castigi pentru Hristos. ar fi si culmea sa citezi aiurea din proverbe 1:22 cand faci evanghelizare ^^

            • Marius David zice:

              sigur, un vocabular neîngrijit, la Steinhard numai de asta n te poţi plînge, de vocabular şi stil neîngrijit.
              Ai citit Jurnalul Fericirii?
              Impresia mea este că încă nu l-ai citit.
              Iar despre citările aiurea… Te asigur că după 24 de ani de experienţă la amvon am învăţat ce se poate cita, unde şi cînd?:)
              Subiectul prostiei şi nebuniei nu l-am ocolit însă.
              este excelent pentru o seară de tineret.

              • michael zice:

                draga Marius, se prea poate ca in calitatea pe care o ai- cea de dascal- sa fii mai atent la ce spui si mai putin atent la ce ti se spune.

                nu am afirmat ca jurnalul fericirii a lui N S are un vocabular neingrijit, ci am insistat asupra oportunitatii folosirii cuvantului ” jigodie”
                de aici s`au pornit toate discutiile si am evidentiat cat de nociv este sa folosim cuvinte grele care pot aduce atingere demnitatii umane, pana acolo incat Domnul Isus in Predica de pe Munte le numeste crime. ai spus ca nu stiu sa citesc in context. care context? nu asta a vrut sa ni se comunice in aprofundarea legii a 6 a ca omul poate ucide cu vorba?

                preocupat de subiect, am deschis Biblia in aceasta dimineata direct la urmatorul text: „Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea.” (Ps.39:1)
                sa veghezi asupra limbii tale nu este o alunecare spre ipocrizie, asa cum spunea cineva la inceputul discutiei, ci o necesitate evidenta. nici nu vreau sa ma gandesc ca TU in calitate de PASTOR consideri ca ai dreptul sa numesti pe cineva JIGODIE. e un termen dur, urat, mai urat decat PROSTULE!!

                cand proorocul ieremia vestea judecatile Domnului peste cetatile lui Israel, oamenii care se temeau sa`l ucida fizic, s`au gandit ca vor reusi asta ucigandu`l „cu vorba” (ieremia 18:18)unii fac lucrul acesta destul de bine discreditand alte persoane pe fondul unor ambitii si dispute personale.

                nu ocoli subiectul „prostiei” nici nu se doreste asa ceva, dimpotriva, merita analizat in contextul intregii Scripturi.

                am citit atatea fragmente pe internet din lucrarea lui N S, ca in cele din urma am renuntat la a mai achizitiona cartea. nu sunt strain de cartea lui, mai degraba sunt strain de impresiile tale 😀

              • Marius David zice:

                sînt numai urechi, Michael, dacă ai ceva de spus.
                1. da, repet, orice cuvînt îşi capăsă sensul în context. consider că în acest context se potriveşte. Dacă îl scoţi din cotext devine pretext pentru discuţii … Cum se şi întîmplă deja.
                2. Foarte bun textul ales din Psalmul 39 ş foarte de acord.
                3. Depinde de context: prostule poate fi mai urît decît jigodie şi invers. Am nenumărate exemple în genul Ana are mere, dar iar vei zice că te iau ca la grădi.
                4. ei, uite că acum nu mai eşti străin de impresiile mele. Le ai deja. Citeşte cartea şi mai vorbim. Lasă cititul pe net. Strică ochii, Îţi împrumut eu cu drag cartea cînd vrei.
                Caută-mă la birou între marţi şi joi şi ţi-o aduc.

              • michael zice:

                da. totul depinde de context.

                multumesc pentru oferta dar imi place sa am cartile mele
                imi place sa le imprumut la altii, asa se face ca o parte din ele sunt date si nu mai stiu pe la cine.

              • Marius David zice:

                îţi fac eu una cadou.
                Teofil?
                Mă ajuţi să facem rost de un jurnal?
                Fac cinste că azi am făcut 800.000 de dezlegări la cravată. 🙂

              • Teofil S zice:

                Jurnalul fericirii ajunge relativ rar în anticariat. Dar nu zic ba. Atâta că nu pot prevedea un interval de timp.

              • Marius David zice:

                O achiziţionez imediat ce intră, pune-o sub tejghea 🙂

              • adrian zice:

                Domnule Michael,
                Nu va faceti iluzii, sunteti foarte strain de cartea lui Steinhardt.
                Nu mai „recenzati” ce nu ati citit.
                „Biblicismul” de care tot faceti caz nu inlocuieste lecturile lipsa.
                Mai aveti de citit pana sa-l judecati pe Nicolae Steinhardt.

  5. Fideistul de Serviciu zice:

    Extraordinar de perceptiv Steinhardt! Cu un discernamant genial, de fin psiholog,, devoaleaza resorturile cele mai ascunse ale tenebrelor ce bantuie jigodiile!Cred, insa, ca termenul „jigodie” ar trebui definit cu mare grija. Se foloseste peiorativ chiar si atunci cand referinta este un animal, ceea ce este, in sine, foarte incorect. Cu toate acestea, mi se pare si mai falsa analogia presupusa intre un animal, chiar si „jigodie” si un om fara caracter.
    Cred ca nici renuntarea la astfel de apelative sau eufemizarea excesiva nu este o solutie, pentru ca individul in cauza nu mai poate fi constientizat corespunzator de drama existentiala pe care o sufera. Am o sugestie: confirmati-le acestor noncetateni ai nostri ca de fapt nu exista, ignorati-i si transmiteti-le astfel ideea non-valorii lor! Poate in felul acesta vor constientiza efectul lor nociv asupra societatii care i-a adoptat si care sufera in urma trecerii lor pe-aici. Cu grija, insa, pentru ca prea multa importanta data acestor ratati ii face sa creada ca isi pot depasi conditia, ceea ce este o iluzie caci o jigodie nereformata nu poate deveni decat o super-jigodie!
    Jigodeala,marlania, si altele asemenea stari negative, sunt direct proportionale cu incultura si cu lipsa de civilizatie specifice unei mari parti a poporului nostru. Acestea asociate cu o abulie a celor ce ar trebui sa impuna o minima disciplina sociala conduc la mizeria morala in care ne balacesc jigodiile respective.
    O spun cu durere si dragoste crestina…pentru cei ce sufera din cauza acestor noncetateni.

  6. Putinstiutoru' zice:

    Dragii mei Boieri,

    chiar nu inteleg de ce unii din domniile voastre v-ati inflamat cind ati citit cuvintele jigodie si smecheri in textul lui Steinhardth?

    Nu inteleg care e problema domniilor voastre cu constructia pe care autorul si-o face, punind in contrast 2 tipologii de persoane, tocmai sa ne faca sa intelegem mai bine Boieria lui Cristos. Nu vad niciunde in text intentia lui Steinhardt de a va jigni sau a jigni pe cineva, asa ca de ce ati luat-o asa de personal?

    Sau nu mai suntem in stare sa discernem intre un text literar de o mare finete si o predica?

    A dumneavoastra,
    O Jigodie Rascumparata.

  7. sam zice:

    Nimeni nu il considera pe Steinhardt mai putin demn de atentie pentru ca a folosit termenul nefericit de jigodie. In acelasi timp jigodie nu suna bine in nici o cultura mai ales cea crestina. Poate fi folosit ca termen generic pentru a economisi cuvinte in descrierea unor posibile defecte de caracter dar la nivel personal nu are niciun efect terapeutic si nici gentle-manic nu este.

    Poate ca am fi noi gentlemeni daca am inchide ochii la scaparea asta si am invata din ea sa ne ferim de judecati gen privire din avion.
    Mie unul mi-a confirmat pericolul elitismului la oamenii dotati intelectualiceste peste medie

    • Marius David zice:

      Sam, vezi ce i-am scris lui Michael, discurul se termină DUPĂ ce ai spus TOT. ANA ARE MERE..

      dacă mă opresc după ANA ARE… diavolul poate completa … ARE CANCER.

      • sam zice:

        E vina mea ca scriu incalcit ca de obicei. Am pomenit totusi si de inutilitatea etichetarilor.

        Parerea mea e ca nu era nevoie sa opuna gentlemanului o alta categorie. Coboara povestea la un nivel de maniheism de mahala.

        Speaking of devil,Celalalt e jigodie, eu nu. Cam asta intelege badea Gheorghe adica eu.

        • Marius David zice:

          nu, încă de la Adam etichetările ne-au fost date ca muncă, povară, asistare a alui Dumnezeu în creaţie.
          Bune, rele? Provocarea oricărui Adam este să spună răului rău şi bunului bun şi să facă deosebirea între cele două. Ultima muncă e cea mai grea.
          Iar nuanţele…
          Da, există primejdia aceea, dar uită-te cum semnează Călin, uite la ce spun Apostolul.. .”dintre care cel dintîi sînt eu.. ”
          Să citim şi opera lui Steinhard în context…
          Rarissime am văzut om care să-şi cumpănească mai bine părerile de sine.
          De la el porniserăm, nu-i aşa?

        • Putinstiutoru' zice:

          @Sam
          Asa cum e construit textul lui Steinhardt, cred ca daca ar fi putut sa aleaga ceva mai josnic decit jigodie ar fi ales. NU pentru ca-i place cum suna jigodie, ci pentru ca, cu cit e mai nashpa 😉 cuvintul ales ca si contrast, cu atit Boieria lui Isus iese mai mult in evidenta. Asa inteleg eu textul asta.

  8. agnusstick zice:

    Să uităm şi ce a spus despre ţigani… (deşi…) …

  9. elisa zice:

    chiar am intalnit oameni cu un caracter infect..sau infectat. 🙂
    cum e voie sa zic? cum nu?
    aaa….oameni fara caracter..

  10. michael zice:

    de acord ca Scriptura trebuie citita si inteleasa in context. asa cum vad eu lucrurile (si nu doar dupa un singur verset)exista o responsablitate pe care o am in ce priveste folosirea cuvantului. stiu ca gresesc deseori, si mai stiu ca vom da socoteala de orice cuvant nefolositor (poate neziditor)pe care il voi fi rostit.

  11. sam zice:

    Din povestea cu merele inteleg ca te deranjeaza faptul ca nu ne-a entuziasmat stilistica lui Steinhardt (scopul pentru care ai postat textul probabil) si ne-am legat de detalii (copaci). Textul nu este produs de un robot ci de un semen al nostru oricat de stilat ar fi el si oricine iese pe piata cu idei se poate astepta sa fie judecat si dupa cum si-a innodat sireturile printre altele. Riscul publicitatii fie ea si involuntare.

    Unul din motivele pentru care nu ies in public si am refuzat orice oferta e ca stiu ca nu pot suporta partea proasta a pozitiei. Pe de alta parte orice vedeta este sanctionata in mod natural de plebe pentru a nu-si lua zborul dintre muritori devenind doamnefereste un ingeras de luminita. aici ii includ si pe predicatori, teleevanghelisti, misionari, sefi de turme, prezidenti si cu voia dvs primul pe lista subsemnatul cand se da exemplu

    • Marius David zice:

      draga Sam, nu mă deranjează deloc că nu toată lmea este entuziasmată de stilistica lui Steinhardt. Chestie de gust. Unii preferă ecuaţiile. Şi eu prefer din cînd în cînd şirurile şi integralele. Sînt cea mai pură formă de expresie.
      Am postat textul marcat cu P pentru că apăruse în aceeaşi zi pe celălalt blog pe Pătrăţosu şi mi-a plăcut. Simplu.
      De la textul lui Steinhardt care viza cu totul altceva uite la ce aluzii ajunge Michael. Nu-i aşa că este interesant acest experiment de hermenutică (a suspiciunii)?

      Să avem o noapte bună şi foarte luminoasă în visuri!

      Vă urez tuturor un SOMN GREU!
      Este cel mai bun. J
      N-am înţeles niciodată de ce ne urăm unii altora Somn uşor…
      La bătrîneţe vom avea somn uşor.
      Am scris un textuleţ depsre asta cu altă ocazie…

  12. agnusstick zice:

    Întrebarea este: avem voie să gândim despre cineva că e jigodie, nebun, prost? Sincer, sunt sigur că da, ba chiar trebuie să o facem. Altfel avem toate şansele să facem Evanghelia de râs. Nu trebuie nimeni să facă binele de râs, dar pentru asta e nevoie de evaluare, de categorii, de căprării şi oierii. Ce facem cu jigodiile este cu totul altă problemă, infinit mai grea, dar se rezolvă numai după prima problemă, a identificării. (Aşa vorbit-a Ydiota!)

    • agnusstick zice:

      Văd că nu a reacţionat nimeni încă, am să continui ideea de mai sus. Limbajul are multe funcţii, şi numai una dintre ele este comunicarea stărilor sufleteşti ale celui care vorbeşte. Fiecare cuvânt are şi o definiţie, un nor de atribute asociate, nu totdeauna foarte exact şi exhaustiv definite. Cineva aflat în acţiune în viaţa de zi cu zi nu totdeauna gândeşte în cuvinte, şi gândurile intime nu neapărat sunt spuse cu voce tare. Eu unul cred că Evanghelia nu a fost „predată” de către Isus citind de pe prompter, nici ca o bandă de magnetofon: fiecare om a fost tratat diferit, indiferent din ce categorie macroscopică făcea parte. Nu toţi fariseii erau la fel, nu toţi apostolii erau la fel, şi apar multe evaluări explicite, pozitive sau negative. Noi nu suntem în stare să evaluăm oamenii cum o făcea El, dar trebuie să încercăm măcar, nu ne putem purta nediferenţiat cu un nebun, cu un prost sau cu o jigodie. Aici nu contează încărcătura ofensatoare, sentimentele negative, câtă vreme nu rostim jignirea şi folosim numai evaluarea mentală într-un sens pozitiv. Care poate fi acesta depinde de detaliile situaţiei şi ale persoanelor, dar atitudinea noastră este esenţială: dispreţ, desconsiderare, ură, furie sau atenţie, înţelegere, înţelepciune, şi în fine dragoste dacă se poate. Dar de foarte multe ori e greu să treci peste etapa evaluării, şi mai ales peste rezultatul interior al acesteia, ca să ajungi până la a întinde mâna unei jigodii în care se ascunde un om.

      • Marius David zice:

        Să încercăm, draga Agnusstick, un exerciţiu cam la fel cu Ana are mere! De dragul lui Michael 🙂
        Deci…
        spun cuvîntul dulce. La ce te gîndeşti? Simţi ceva în cerul gurii?
        dar ce fel de dulce şi ce variante de dulce simţi acum?
        Dulce prăjitură,
        dulce bomboană,
        vin dulce,
        cozonac dulce,

        da? Ai imaginat toate gusturile posibile şi toate variantele de dulce?
        Dar acum?

        Dulce copil
        Dulce mamă,
        Dulce ţară

        Ce simţi în cerul gurii?
        Este acelaşi lexem?
        Da!
        Este acelaşi cuvînt?
        Nu?
        De fapt am pronunţat şase cuvinte diferite. -Se întîmpă ca înşiruirea de vocale şi consoane să fie acelaşi pentru că un cuvînt este diferit prin sensul lui.
        Jigodia lui Steinhardt este diferită de Jigodia Căpitanului Găină de la Topraisar care ne-a întîmpinat politicos ca în Armata română cu acest apelativ.

        Frumos spus… să întinzi mîna unei jigodii în care se ascunde un om… şi unui om în care oricum ştii că se ascunde o jigodie.
        Na, că am spus-o! 🙂

        • agnusstick zice:

          Măcar să fi fost Căpitanul Dulău… ieşea Jigodia lui Dulău şi scăpaţi rapid de chinuri.

          • Marius David zice:

            pînă la urmă a fost unul dintre cei mai simpatici…
            Era înfiorător cu cascheta.
            L-am enervat şi a scos cascheta şi a dat cu ea de pămînt.
            Era chel şi avea un cap neted ca un ou.
            Am izbucnit cu toţii în rîs. Soldaţi neinstruiţi. Dar contrastul între căpitanul cu chipiu şi neajutoratul chel din faţa nostră era aşa de mare.
            A încercat să ne pună la instrucţie.. N-a mers.
            Într-o lună l-am scos din comandă.
            În şase luni am schimbat şase comandanţi de companie şi niciodată compania TR leat 1989, care a făcut revoluţia la Topraisar n-a putut să bată pas de defilare într-un sunet. Soldaţi neinstruiţi am rămas.

            http://patratosu.wordpress.com/2007/07/06/ce-am-facut-in-armata/

          • Putinstiutoru' zice:

            Si io am facut armata, da nu stiu ce inseamna AOSPC….banuiesc ca ceva de genul Ajutor de Ofiter de serviciu ……..bla bla.

            Ai mare dreptate cind spui ca n-ar strica sa fie obligatorie macar citeva luni, e un cadru bun s-o iei in freza pe nedrept. E scoala umilintei si smereniei. Am avut o armata f usoara, in 2000 la TR.
            Armata mea a fost voleiul, in cantonamente, 3 antrenamente pe zi, primul al 5.30 am, dus cu apa de izvor, si alte alea…

  13. bloggersnack zice:

    Raspunsul de mai sus a fost pt Marius Cruceru, daca nu s-a inteles.. 😀

  14. anaxious zice:

    „Să-ţi spun o istorioară. Prietenul meu, inginerul Al. Ştef, avea o femeie de serviciu care era milenistă sau credincioasă sau nu ştiu exact ce, dar în tot cazul şi pentru nimic în lume n-ar fi spus o minciună. O femeie extrem de cinstită. Când d-na Ştef. era acasă şi suna la poarta cineva şi ea nu voia să primească (o chinuiau migrenele), ruga slujnica să spună că-i plecată. (Uitai să-ţi spui că locuinţa lor era în mijlocul unei grădini mari.) Credincioasa refuza categoric. Se năşteau situaţii neplăcute şi discuţii. Femeia, că nu minte. D-na Ştef. nu voia să o concedieze, deoarece era onestă şi vrednică. În cele din urmă au căzut la o învoială: femeia de serviciu mergea la poartă după ce stăpâna ei ieşea din casă şi se ducea în grădina din spate. Atunci slujnica era de acord să spună: „doamna nu e în casă.” Nedoritul oaspe nefiind atent la prepoziţie
    înţelegea acasă, ori credea că femeia de serviciu nu-i tare la gramatică — şi comedia lua sfârşit. Ei, ia spune, plăcutu-ţi-a?”
    (Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii)

  15. Pingback: Steinhardt-ul Marianei Sain-Morar « Marius Cruceru

  16. Teofil S zice:

    E aproximativ tragi-comic să stăm cufundați în înțelepciunea noastră din fotoliu, disecând „la rece” și cu multă „acribie” spusele unora ca alde Steinhardt. Dacă va urma un citat din Wurmbrand (și sunt cu duiumul), sigur se vor găsi niște „teologi birocrați” care să facă exegeza textelor.
    Ce-mi pare fascinant de-a dreptul (așa cum pot fi fascinanți șacalii) e că de un singur cuvânt se poate atârna un discurs incriminator, un proces de intenție, o incursiune în sufletul autorului. Fără nicio remușcare.

    Îmi permit obrăznicia – că știu că așa e – să spun că poate Steinhardt, în anii de pușcărie, o fi cunoscut jigodii. Dar poate că le-o fi și iubit, așa cum le iubea și Wurmbrand. Și că poate noi nu avem „calificarea la locul de muncă (silnică)” să-l judecăm. Nu de alta, dar a trecut prin torturi fără să trădeze și, mai mult, încreștinat.

    Dacă a vorba de repere și autorități, aș merge mai degrabă pe mâna lui Steinhardt decât pe propria mână sau pe cea a unui michael (fără supărărare), care, după câteva fragmente citite pe net e în stare să ne spună cum stă treaba cu un om și cu o carte.

  17. Pingback: Teofil Stanciu despre “jigodiile” lui Steinhardt « Marius Cruceru

  18. alaxandra zice:

    am sa incerc un exercitiu de semantica.

    cuvantul „jigodie” are un inteles mai profund, in afara celui de insulta – care e relativ nou, care se traduce prin: demn de mila, jalnic. este si o boala (la caini) cu acest nume care duce la un aspect caracteristic, cunoscut.

    alte sinonime ar fi: jigarit, javra (din nou, ceva nesemnificativ, neimportant, care nu e…DE RASA).

    deci cu alte cuvinte, prin „jigodie” se semnaleaza anumite lipsuri de: de aspect, de pedigree, de importanta. dar toate cu mila, nu ca insulta.

    termenul a fost confiscat de „piata insultelor”, asa cum in ultima vreme observam ca se petrece in dreptul cuvantului „taran”.

    dar Steinhardt o foloseste in opozitie cu „nobil”, „gentleman”, „boier”. deci ceva cu sange albastru, in opozitie cu un biet individ fara caracteristici notabile (nici macar in caracter…). si il foloseste, sunt sigura, cu mila, nu cu dispret.

    • Marius David zice:

      da, interesant exerciţiul tău, alaxandra, deşi cred că Steinhardt le-a spus chiar jigodii şi şmecheraşi…
      recidivează, dacă citeşti Jurnalul… este fără milă pentru ticăloşiţi.
      Teofil are dreptate.

  19. alaxandra zice:

    am citit. dar nu m-au socat catusi de putin.

    Steinhardt e aparte si presupune gimnastica intelectuala. Poate de aia sta Jurnalul lui pe noptiera de anul trecut. 🙂

    am si o copie electronica a cartii cu pricina. daca e cineva interesat.

  20. elisa zice:

    Vedeti ca aveti sa-mi dati si mie”cadoul promis si uitat” Carbunii Eulaliei . 🙂
    Eu n-am uitat..inca… 🙂

  21. elisa zice:

    Eu il inteleg pe Michael,
    asa patisem eu cu „loserul” va amintiti cat eram de suparata?tot asa gandesc si acum privitor la acel subiect;da,simti ca nu poti accepta sub nici o forma un lucru.Pur si simplu in inima si mintea ta nu incape.
    Imi place Steinhardt foarte mult;dar el nu era pastor . 🙂

    • Marius David zice:

      Nu-i acelaşi lucru, Elisa.
      Păcatul fundamental al omului este păcatul hermenutic. De aici a începu totul, de la răstălmăciri: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat… cu siguranţă că nu.. „.
      Eva a căzut hermeneutic mai întîi şi apoi a căzut visceral.

  22. elisa zice:

    Pentru ca a trecut comentul meu neobservat,vreau sa va aduc
    aminte ca „sunteti dator” cu un cadou,pe care la nevoie il platesc. 🙂
    „carbunii Eulaliei”….

  23. Pingback: Dedicaţii de 8 martie: ziua femeii, o sărbătoare stupidă? « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.