Să se fîlfîie, acelea care zboară.
Au nevoie îngerii de aripi ca să să deplaseze?
Un prieten îmi spunea că funcţia aripilor la îngeri este să le asigure deplasarea.
Nu sunt de acord, i-am spus. Nu în primul rînd deplasarea.
Cea mai importantă funcţie a aripilor pentru un înger este să îi acopere cînd sunt în prezenţa lui Dumnezeu. Omul este descoperit înaintea lui Dumnezeu, îngerul se acoperă pe sine. Aripile heruvimilor sunt întinse peste chivot ca să acopere chivotul.
Cu două perechi de aripi zboară, dar cu două îşi acopere trupurile. De ce anume? Apoi cu două îşi acopere ochii perfecţi care l-ar putea privi în faţă pe Dumnezeu.
Cu aripile întinse îngerii ocrotesc şi acoperă!
Prietenul mi-a spus „Daca într-o luptă cu un demon un heruvim şi-ar pierde o aripă şi aceasta ar cădea pe pămînt… „… „atunci noi ce-am face cu ea… „, i-am luat eu vorba din gură .
Poate că vom încerca să ne acoperim pe noi înşine, precum îngerii, să ne acoperim feţele, intimidaţi fiind de prezenţa Lui.
Nu, n-avem ce face cu o aripă de înger. Nu ni se potriveşte nicăieri. Suntem îmbrăcaţi în El, în Cristos, ca să nu ne mai fie ruşine, deşi suntem goi şi descoperiţi şi feţele nu trebuie să ni le acoperim penru că la vremea parousiei vom avea îndrăzneala în Numele Fiului. Nu trbuie să ne acoperim ochii precum îngerii. Noi avem voie, spre deosebire de ei, să Îl privim pe Dumnezeu şi lumina Feţei Sale să ne strălucească pe chipuri. Aşa îl vom vedea, faţă în faţă!
Dacă ar cădea o aripă de înger pe jos, n-am avea ce face cu ea… şi una oricum nu ajunge să acopere toată mizeria umană.
Marius Cruceru 
corect,
Ingerii sunt spirite, duhuri. Nu au nevoie de aripi ca sa se deplaseze. Inaintasii nostri, si unii dintre noi, au nevoie de aripile ingerilor, pentru a-i putea accepta si intelege.
Restul e simbolistica.
Hmmm, citeşte Isaia 6. Citeşte şi apocalipsa… Unde este simbolistică şi unde nu?
Domnul cand transeaza ingerii incepe totdeauna cu aripile. (adrian alui gheorghe)
Pe noi ne iarta. 🙂
Lifting, de ce îngerii au aripi cu pene de porumbel şi diavolii au aripi de liliac?
Ar fi poate mai greu sa continui pe linia aceasta poetica. Insa as raspunde intai din punct de vedere zoologic. Cred ca superficialitatea omului este, in unele cazuri cel putin, responsabila de aceste asocieri: liliacul fiind un animal crepuscular in imaginatia omului este mai usor de asociat cu tenebrele. Insa la nivel de proiectare, cred ca liliacul marturiseste mai degraba despre inteligenta Creatorului decat porumbelul (a se vedea ecolocatia, sa dau un singur exemplu). Spre deosebire de ceea ce infatiseaza folclorul, liliecii sunt niste animale blande si pasnice si nu se agata in par! Ok, sunt si cateva specii hematofage, dar asta e doar consecinta stricaciunii lumii, in care naturalul e ca leul si mielul sa nu pasca laolalta.
Revenind la exemplul dvs., sunt de acord ca nu am putea folosi acea aripa de inger sa acoperim guano-ul uman. Dar poate ar trebui sa invatam de la liliac sa ne acoperim cu umilinta in patagiumul nostru in fata luminii si sfintenei Domnului, care ne-ar mistui daca l-am privi fata in fata.
draga Liftingshadows, mulţumesc pentru contribuţia ta.
Cam la asta m-am gîndit şi eu…opoziţiile noapte -zi, lumină întuneric, animal curat, porumbelul, folosit de Duhul la Botezul Domnului, şi animalul necurat, care seamnănă cu şoarecele.
Aer, porumbelul, terenintate şi subterenitate, şoarecele-zburător.
Da, ştiu destul de multe despre lilieci că i-am avut în gazdă pentru cîteva luni.
https://mariuscruceru.ro/2009/09/01/lilieci/
Porumbelul şi ecolocaţia? Hmmm, am prieteni collumbofili.. te uimeşte capacitatea de orientare a acestora. Sînt extraordinari.
Şi unul şi altul mărurisesc îngînîndu-se despre AUTOR,
Da, modul în care se acoperă liliacul cu aripile seamănă mai mult cu ce se întîmplă în Isaia 6, se acoperă heruvimii în faţa Domnului.
Ce frumos şi ce gînduri seminale. Mulţumesc.
Adaug textul intreg al poemului lui Adrian Alui Gheorghe pe care l-am folosit ca material didactic la o lectie cu scolarii mei. E un text plin de miez.
Piata de carne de Adrian Alui Gheorghe
Piaţa de carne.Dimineaţa cînd soarele
nu are miez.Domnul tranşează îngeri,
le desface aripile mai întîi
să nu le vină în minte să fugă,
apoi aruncă viscerele mirositoare
de mir şi de floare de salcîm
cîinilor.Carcasa se vinde separat.Capetele
se dau de pomană cerşetorilor de la
marginea raiului de fiecare zi.
Inimile se trec peste flacără şi se
mănîncă
aproape crude.Cu oasele e o problemă:
nu întotdeauna sufletul se desprinde de pe ele
de aceea se fierb îndelung în oţet.Sau în
vin.Domnul e mulţumit.Mîinile sale desfac
încheieturile cu o singură mişcare.Chiar şi banii
pe care-i adună miros a mir şi a floare de
lotus.Şi a iarbă de rai putrezită…
Piaţa de carne.Dimineaţa cînd soarele
nu are miez.Domnul trage după el cerul
ca o ciosvîrtă din care mai picură, încet,
stropi de eternitate ca nişte urechi de melci.
|
Cum au reacţionat copiii la acest text?
oare suma abilitatilor tuturor vietuitoarelor: zborul pasarilor, inotul pestilor, mirosul cainilor, ochii mustelor… duce la o cifra rotunda, formeaza un intreg?
Dani, formează un întreg, dar nu o cifră rotundă, este o sumă din care oricînd se poate scoate rădăcina pătrată 🙂
Referitor la intrebarea dlui David, sa stiti ca in prima faza copiii au fost reticenti la text, dupa care am inceput sa descoasem textul sa demitizam si sa remitizam, in spiritul poeziei. A fost un bun prilej pentru a vorbi de mitic si mistic, de simbolistica, de drama fiintei cazuta … ! Am completat lectia cu un poem al lui Nichita Danilov, despre Ingerii negri si alt poem al lui Adrian Alui Gheorghe, Ingerul cazut …! E bine de abordat poezia contemporana la lectii.
Excelent, mă bucur că ne-aţi împărtăşit rezultatele experimentului.
Pingback: Salvaţi cîinii, făcut de mama, luptînd cu o femeie, aripi de înger, ţară de poveste, « La patratosu