Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Imi aduc perfect aminte de concertele de dinainte de revolutie. Eram la sfantu-gheorghe cu ai mei si mergeam cu ei la concerte. Da, canta numai cu corneliu stroe. Era ceva fabulos: jumatate din concert free jazz, jumatate blues. La blues se infierbanta sala, se infierbanta si tavitian, incepea sa danseze cu toate tipsiile alea zanganitoare si in geniala ‘camasa de noapte’ cu camile si alte orietalisme…La un moment dat a zis sa cante toata sala. Si cantam ca din gura de sarpe. Era ceva incredibil. Ei, si atunci tavitian a zis celebrele vorbe: sa cante si loja. Dar loja, in loc sa cante, s-a sculat in picioare si a plecat. A doua zi tavitian trebuia sa plece din oras si sa anuleze al doilea concert. Cum care loja? Loja PCR, evident…
In 2000 l-am vazut cu Orient Express la Hanovra. Au stat o saptamana si au cantat in pavilionul Romaneiei de la Expo 2000. Seara de seara. Mii de oameni cu gura cascata. A fost considerat evenimetul nr 1 al intregii Expozitii Mondiale.
Da, Ştefan, parcă ai fi fost în aceeaşi sală în care am fost şi eu 🙂
Este ceva rar cînd se întîlneşte foarte mult talent cu o personalitate care interacţionează în acest fel cu publicul.
Sînt artişti foarte carismatici care ascund foarte bine lipsa tehnicităţii.
Sînt tehnicieni foarte buni, dar care n-au priză la public, sînt ca nişte urşi.
Împletirea dintre talent şi carismă este rarisimă.
Rizibilă loja.
Mă bucură veştile de la Expo.
Anul trecut au reeditat un concert TAvitian-Stroe. zile mari
si eu am fost la doua concerte cu Harry Tavitian. odata in Vama acu’ ceva ani cu Mihai Iordache. era seara, tin minte ca la un moment dat a picat curentul, din cate imi aduc aminte era la take five… M.Iordache era cu baritonul si a continuat sa cante iar H.Tavitian a luat niste betze si a inceput sa bata la o toba care zacea pe scena. a fost incredibil…
sounds like him…
legat de George Benson, imi place H.Tavitian dar … imi place si Benson!!!a influentat multi chitaristi si chiar daca a avut o perioada cand muzica lui a luat o pe carari straine (….) e un muzician deosebit.
ce m a uimit in clipul de mai sus, trecand peste armonia fantastica si felul in care improvizeaza pe o tema simpla, e felul in care se afla „peste tot” pe gatul chitarei si „peste” toate coardele numai cu policele… Wes Montgomery, style.
Am ascultat o oră Benson. Şi mie îmi place, este cantabil. Am ascultat nişte variaţii pe teme de Beatles.
chiar în seara asta am ascultat Danny Boy cîntat la cvartet de coarde.
A propos, s-ar putea face cîte o postare numai cu cîte o asttfel de melodie în diferite interpretări. Am mai facut asta de fapt…
Oricum George are o carisma greu de depăşit. La începutul carierei voia să facă voce, numai voce.
o versiune de chitara clasica de Toru Takemitsu foarte frumoasa (Danny Boy, a londonderry air).
Mulţumesc!
Pingback: De pe bloguri adunate « Harry Tavitian’s Blog
Draga domnule Harry Tavitian, mulţumesc pentru preluarea acestei discuţii. Este unul dintre cele mai mari complimente pe care le-am primit ca ascultător de jazz.
păcat că blogul acesta nu este destul de promovat. Asta am încercat să fac, să îl arăt şi altora.
Cel care discută cu mine mai sus este unul dintre cei mai cultivaţi oameni pe care i-am cunoscut în ultima vreme. Este vorba de dr. Ştefan Colceriu, filolog, un intelectual rasat, pur sînge.
Mulţumim pentru link-ul la faza de la Vama 🙂 Simpatică de tot.
cu permisiunea dvs. voi face o nouă referire la acest link.
cu deosebit respect,
mc
Pingback: Harry Tavitian la Oradea: “De la Blues la Etno Jazz” « Marius Cruceru
Pingback: Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Sfantu Gheorghe pe 18 mai « Harry Tavitian’s Blog
Pingback: Harry Tavitian din nou la Iaşi | Marius Cruceru