De ce n-a intrat Moise în Ţara promisă?
Numai pentru că s-a enervat?
De ce l-a pedepsit Dumnezeu aşa de tare pentru un păcat aşa de mic?
Ei, lucrurile nu stau chiar aşa.
Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are o ambiţie specială. Pe unul vrea să îl facă cel mai “după inima Sa”, pe Moise a vrut să îl facă “cel mai blînd om de pe faţa pămîntului”
Numeri 12:3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
Cel mai blînd dintr-un tip extrem de irascibil. Uitaţi-vă ce face la 40 de ani. Omoară la nervi un om.
Aşa că Dumnezeu îşi începe lucrarea.
Dincolo de a-l face lider pentru popor, dincolo de călăuzirea lui Israel prin pustie, Dumnezeu vrea să îl rafineze şi să scoată lustrul din Moise.
Îl izolează în pustie la oi şi în plictisul adînc al păstoririi îi frînge cerbicia.
40 de ani ori cîte zile dau oile lapte ori 2 ori pe zi… mulsul oilor… Moise a muls fiecare oiţă de aproape 10.000 de ori….. dacă avea 300 de oi (media turmelor pe la vremea aia şi la vremea romanţelor noastre… Ciobănaş cu 300 de oi..)… Moise a muls oi de 1 milion de ori. Ah, știm că oile nu dau lapte pe tot parcursul anului. Și totuși….
Aţi încercat vreodată să mulgeţi oi?
Este o muncă de înnebunit chinezi!
Este un chin pînă găseşti ugerul, apoi cu două degete trebuie să storci laptele, care se lasă greu şi puţin.
Aşa s-a îmblînzit Moise 40 de ani. Aşa l-a domesticit Dumnezeu!
Singur, de dimineaţa pînă seara, între sute de oi, dimineaţa la muls oi, seara la muls oi, noaptea frig, ziua cald.
Aşa l-a domesticit Dumnezeu. Aşa a îndepărtat grosul de pe nerăbdarea şi nervii lui.
Apoi l-a mai lucrat încă 40 de ani punîndu-l să păstorească un popor îndărătnic şi tare la cerbice.
A trecut primul test: Cînd Dumnezeu îi propune să înceapă un nou popor cu începătură de la le, în loc să le fie tată Avram, Moise spune: “Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” Exod 32:32
Dar … Moise cade la ultimul test.
Exact cînd Dumnezeu voia să îşi admire ulciorul, cînd voia să pună ultima încondeiere, după ce îl scosese din cuptor…
Atunci Moise strică totul.
Toată blîndeţea la care muncise Domnul atîţia ani este scăpată pe jos.
Vasul se sparge şi nu se mai poate face nimic…
Este ca o un instrument din lemn nou, care este zgîriat pe lac, ca un piston de alamă ciobit la ciocnirea cu un trombon, ca o bijuterie strîmbată…
Lui Dumnezeu i-a fost ciudă!
S-a mîniat Moise şi a lovit Stînca cu ciomagul, stînca semnificîndă spre Cristos.
Lui Dumnezeu i s-au stricat socotelile cu Moise şi socotelile semnificării.
Numeri 20:8 „Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.”
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea şi au băut şi vitele.
12 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”
Cel mai blînd şi mai smerit om de pe pămînt revine la un reflex din tinereţe, bate stînca şi spune “NOI”.
Moise a sărit pe capodopera lui Dumnezeu, propriul lui caracter şi pentru asta n-a intrat în ţară, dar…. dar….
Cine a mai fost îngropat de Dumnezeu Însuşi?
Cui i-a ma slujit Dumnezeu la înmormîntare?
Numai lui Moise, cel mai blînd om de pe faţa pămîntului…
Ferice de cei blînzi căci ei vor moşteni pămîntul… pentru că sînt gata să renunţe la ceea ce ar fi aşteptat şi cerut,
Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul, pentru că sînt gata să renunţe şi la ceea ce le oferă Dumnezeu însuşi
Ferice de cei blînzi, care, spre binele şi hatîrul celorlalţi sînt gata să renunţe la noua neamul care s-ar fi născut din ei pentru a salva un popor demn de mînie.
Ferice de cei blînzi care-şi vor opri mînia la vreme …
Marius Cruceru 
Ce bine că mai pierzi agenda din când în când…
Mă pregătesc pentru 14.05… Atunci nu au fost decât vreo 40 de comentarii, sunt curios ce o să fie acum.
exact asta face parte din experimentul meu, acelaşi subiect, uite cum o iau discuţiile în direcţii diferite. Nu-i fascinant?
N-are legatura dar vroiam sa va anunt.
E o stire mare si va recomand sa contactati ministerul (ma rog, urmand ierarhia potrivita).
Si poate nu strica un merci la AUR, care au facut asta posibil.
http://www.secularhumanism.ro/lang-ro/comunicate-de-presa/124-succes-la-cncd-cu-implicatii-pentru-toate-cultele-recunoscute-in-romania.html
Jos palaria pentru demers!
Pe de alta partea, draga DeA, mai e mult pana departe!
Oricum, e ceva. Felicitari!
Mulţumim, am văzut! Să ne mai anunţi cînd sînt chestii din astea!
oau! o ambitie speciala a lui Dumnezeu pentru fiecare om…
Studiind Exodul in cadrul studiului fratelui Faragau am inteles atat de multe despre transformarea lui Moise. Cred ca alaturi de motivul pe care l-ati explicat e foarte importanta dependenta de Dumnezeu. Moise, un om independent si sigur pe sine la inceput, este cioplit de Dumnezeu ca sa devina un slujitor supus si o unealta eficienta pentru salvarea unui popor. In versetele pe care le-ati citat remarc revenirea la sentimentul de autosuficienta…
Multumesc pentru lectia despre blandete!
Sper să fie de folos!
Faina expunere!
M-am intrebat de mai multe ori cum poate fi apreciat Moise ca un „om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului”
Sunt tentat sa asociez blandetea cu un anumit temperament, ne-impulsiv, meditativ, insa inteleg ca Dumnezeu vrea sa transforme caracterul nostru si sa ne dea biruinta (mai ales) in aspectele in care suntem slabi in mod natural.
Adevarata blandete e o virtute si nu o insusire temperamentala, nu pot trai linistit cu gandul ca „asa e felul meu, ma aprind repede si asa am sa fiu cate zile voi mai avea”
Dumnezeu sa ne ajute sa fim din ce in ce mai blanzi!
blîndul autentic este cel care a fost zdrobit şi înfrînt de Domnul!
e o lectie buna!
In Exod 17:6 Stanca a fost lovita si trebuia sa fie singura lovitura data Stancii. din crapatura a iesit apa (si sange) ce a saturat inimile insetate.
A 2-a oara nu mai era nevoie de lovitura, era suficient sa vorbeasca Stancii pentru ca acelasi belsug de Har, de care avem nevoie si astazi, sa curga din ea.
frumos gînd!
Dumnezeu l-a ascultat si a dat apa din Stanca, chiar daca Moise si-a iesit din pepeni si nu l-a pus pe Dumnezeu pe primul loc, spunand „Noi” va vom da apa. Totusi Moise a ramas cel mai bland om de pe fata pamantului si a ajuns sa-i vorbeasca Dumnezeu „gura catre gura”
Andrei, Moise A DEVENIT cel mai blînd om, a fost domesticit!
Parerea mea referitor la Moise este ca Dumnezeu nu l-a pedepsit sa nu-l mai ierte…Moise e in locul pe care Domnul i l-a pregatit, ca pentru cel mai bland om de pe suprafata pamantului!
Cred ca de pedepsit tot pe evrei i-a pedepsit, ca au fost tot o ispita pentru Moise ,cel putin 40 de ani.
Apoi, daca ar fi intrat si el in Tara Canaan, si l-ar fi inmormantat fratii lui evrei, si azi ar fi fost ciorchine la mormantul lui, zi si noapte, ar fi stat de veghe, poate mai face o minune pentru ei!
Sint unii oameni blinzi din nascare. Eu nu cred ca blindetea aia o vrea Domnul. Fiecare dintre noi avem o trasatura de caracter cu care trebuie sa luptam. Aia o vrea El imblinzita…
De unde… cred eu ca nu cauta Dumnezeu dupa anumite atribute…ci vrea sa facem voia Lui in ciuda celei mai puternice inclinatii de a nu O face.
Daca esti fricos…te vrea viteaz. Daca esti dur te vrea blind. Daca esti nepasator te vrea atent…si daca sintem rai ne vrea buni…samd.
Nu-mi vine sa cred ca citind articolul asta m-am dezmeticit cu privire la un lucru pe care nu l-am inteles pina acuma…si am gasit raspuns la o intrebare care m-a chinuit mult toata viata mea matura…
Ce mi-e mai greu…aia vrea. Si am gasit raspuns…dar nu usurare.
da, frumos spus, Rodica, un lucru e sigur, eu nu sînt blînd din născare.
Il gasim pe Moise ca bland dupa ce Dumnezeu l-a facut mare ca pozitie sociala ,cand a devenit mare in toate privintele .Moise a vazut si a cunoscut multe,a analizat lucrurile,a cugetat si a zis;”Poporul acesta de robi va fi poporul meu si Dumnezeu lor ,va fi Dumnezeu meu .”
Gresala lui Moise in ochii oamenilor ,a fost dovedita ca cea mai inteleapta decizie .Dumnezeu l-a rasplatit pentru aceasta si l-a inaltat la cea mai inalta treapta de marire spirituala .
Viorica, am o predică despre Moise şi Ilie, doi rataţi dintr-un anumit punct de vedere. Amîndoi au sfîrşit prost,
DAR…
cine s-a arătat pe munte lîngă Mîntuitorul?
cui I-a mai fost Domnul gropar?
cine s-a ridicat la cer în car de foc?
Ilie sa ridicat la cer intr-un virtej de vint, carul de foc a avut rolul sa-l desparta pe ilie de Elisei.
mie intr-un fel nu mi se pare corect.
adica e greu sa ai grija de un singur om,daramite de un popor intreg… si cand mai e si incapatant,pur si simplu devine din ce in ce mai greu.
gandindu-ma la situatia din Biblie,ma gandesc ca moise a reactionat asa pentru ca,poate,nu mai putea deloc..se simtea slabit psihic din cauza unui popor foarte foarte foarte greu de domesticit..
şi ce dacă… Dumnezeu avea de lucru cu el, asta era miza…
Îţi dai seama ce repede putem pierde?
da…da oricum nu e corect 😀
Ceea ce ma fascineaza la Moise este felul in care mijloceste pentru popor inaintea Domnului.
asta este dovada ca Domnul l-a domesticit… că era cît pe ce să reuşească…
Pingback: Nenea fratele meu, capodopera Moise, tangoul Golgotei « La patratosu