Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
“Ajutor potrivit” nu înseamnă un statut inferior?
Unii spun ca ar insemna chiar un statut superior. Femeia e „capodopera”. Domnul a creat mai intai Opera si apoi ca o incununare a tot, capodopera. Dupa „unii” femeia ar fi seful, un mic dumnezeu. „Ei” zic ca asa se explica crearea mai intai a vegetatiei, iarbii, apoi a vietuitoarelor, apoi a barbatului si la urma urmelor a femeii. Toate in ordine crescatoare, facute si luate progresiv unele dintr-altele: din lut barbatul, din Barbat femeia.
„De ce credeţi că a creat-o Dumnezeu pe Eva?”
Pentru ca asa a vrut El.
Slava Lui ca a vrut asa! 🙂
Poate pentru ca a vrut sa creeze ceva mai frumos decat puzderia asta de galaxii pe care le tot fotografiaza telescopul Hubble. 🙂
Glumesc (jumate in gluma, trei sferturi in serios).
Nu stiu!
Astept raspunsul tau.
Imi vine in minte pasajul din Efeseni 5:21-33.
Este un pasaj destul de mare care cuprinde o bogatie de idei:
– supunerea reciproca: unii altora (atat barbat cat si femeie);
– capul/”leaderul” nevestei;
– analogia supunerii: Biserica – Christos / femeie – barbat;
– iubirea femeii echivaleaza cu iubirea de sine a barbatului („Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui”);
– analogia iubirii: Christos – Biserica / barbat – femeie;
– separare – unire;
Egalitatea in valoare nu inseamna identitate de roluri – J.H. Yoder
John Stott consacra 16 pagini pe acet paragraf din Efeseni in cartea sa „Noua societate a lui Dumnezeu”.
Scriu titlurile din rezumatul pe care-l face la incheierea expozeului sau:
A. Cerinta de supunere este un exemplu particular al unei datorii crestine. – porunca „nevestelor supuneti-va” este precedata de cerinta prin care ni se spune ca noi trebuie sa ne „supunem unii altora”.
B. Sotia trebuie sa fie supusa unui iubit, nu unui capcaun. Instructiunile nu spun: „Sotiilor supuneti-va; sotilor, conduceti” ci: „Sotiilor supuneti-va iar sotilor: iubiti”.
C. Sotul trebuie sa iubeasca asa cum a iubit Christos. Cerinta „supunerii” pare grea pentru o sotie? Eu cred – zice Stott – ca ceea ce i se cere sotului este mai greu.
D. Dragostea sotului, ca si a lui Christos, face sacrificii pentru ca sa slujeasca. Pozitia de cap a sotului nu va fi niciodata folosita pentru a-si suprima sotia. El tanjeste s-o vada eliberata de tot ceea ce-i estompeaza adevarata identitate feminina si-i blocheaza cresterea spre acea „glorie”, acea perfectiune a personalitatii implinite care va fi destinul final al tuturor celor pe care ii rascumpara Christos.
E. Supunerea sotiei nu este altceva decat un alt aspect al iubirii. Atat „a iubi” cat si a te „supune” nu inseamna altceva decat a te darui pe tine insuti altcuiva. „Supunere” si „Iubire” sunt doua aspecte ale aceluiasi lucru, si anume ale daruirii de sine totale si benevole, care este temelia unei casnicii durabile si care se dezvolta mereu.
De obicei la intrebarea asta indraznesc sa raspunda doar barbatii…
Si pentruca sint femeie si nu sint in calitate sa dau sfaturi sau sa invat, vreau sa fac o simpla observatie.
Un lucru…indiferent ce lucru ar fi , are valoare maxima cind este intreg. Daca ii lipseste numai un surub pe la partile esentiale, daca este decojita vopseaua, daca un instrument are lipsa o cheie, o coarda, daca un cutin n-are miner…si daca un barbat nu are o femeie linga el…
Unii spun ca femeia este mai importanta, altii ca e mai putin importanta…dar daca ne uitam la un intreg din care lipseste ceva…acel ceva poate da sau poate lua din valoarea intregului. Cine vrea sa fie doar un ciob? Sau cine vrea sa fie ceva minus…o bucatica?
In felul asta fiecare isi gaseste valoarea in celalat…
Ceva frumos si la subiect…
@Rodica: 1. de aia avem extrem de multe familii problema?
2. Pavel &co nu erau intregi?
.. probabil referinta ta este idealul creat de Dumnezeu la inceput, dar surogatul de azi nu poate fi decat o incercare de-a imita ceea ce a fost si nu mai este.
In ziua de azi, un ajutor potrivit va fi, doar cand isi va pastra credinta in Cristos .. ceea ce cred eu ca este un lucru din ce in ce mai rar (Luca 18:8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”) .. cat timp se raceste numai pocaiti nu mai suntem. Si ce incepe sa ne lipseasca mai este si centrarea in Cristos si abandonarea egosimului nostru intr-o comunitate care te face sa te oboseasca muncind din ce in ce mai mult pt ea si pentru tine.
Ce crezi, mai ai timp de partener asa cum ar trebui, si cu atatea probleme pe cap, mai deosebesti bine adevarul de fals?
dani…daca eu am esuat in privinta asta (si asta este chiar adevarat)…asta nu inseamna ca institutia care a facut-o Dumnezeu (familia) nu este cea mai buna institutie ce exista pe pamint.
Unii sint ca Pavel ca asa au ales ei ( si bine au facut- si bine ca au avut destul discernamint si putere sa o faca), altii sint singuri ca si mine ca au esuat si n-au incotro…dar asta nu schimba cu nimic ceea ce a facut Dumnezeu la inceput…si intr-adevar asta este idealul si nu vad nimic gresit sa existe un ideal. E ca si cum am avea o busola…care sa ne spuna unde este Nordul…chiar si atunci cind ne-am ratacit…
Nu barbatul a fost facut pentru femeie,ci femeia pentru barbat ,si asta nu o face inferioara .
1Corinteni 11;9 ;Ea este un ajutor fizic, emotional,mintal si spiritual pentru sotul ei .Proverbe 31.In 1 Corinteni 7 Pavel cel deseori calomniat pe nedrept pentru atitudina lui fata de femei specifica foarte clar ca barbatii si femeile au drepturi martinale egale .Femeia este cea care il completeaza pe barbat .
Anul acesta vom inplini 50 de ani de casnicie cu ajutorul lui Dumnezeu si in supunere unul fata de altul .
Domnul să vă dea cel puţin 70 de ani de căsnicie!
Nu imi doresc asa de mult ,mi-e frica sa nu imi pierd cununa.Omul la batranete isi mai pierde din memorie ,mai stii ce se poate intapla? Am glumit.
uite deja mi-am pierdut …din vedere ,am scris gresit „intampla”
Pingback: Întrebări după Iris « Marius Cruceru
Pingback: Sesiunea a III-a Iris: între Saint Valentine şi Sfîntu Duh « Marius Cruceru
De ce a creat-o Dumnezeu pe Eva? buna intrebare.
cum a creat-o ? este insa intrebarea-raspuns la prima.
Dumnezeu a creat-o dintr-o parte a trupului barbatului (deci din acelasi „aluat”)
aici se impune o alta intrebare cheie: cum a inmultit-o Domnul?..
pentru ca „bucata”( coasta) luata din barbat a avut o anume masa si extensie tridimensionala (lungime, latime, adancime) fiind deci mult mai mica (usoara) decat masa barbatului ramasa dupa actiunea de desprindere din trupul sau.
Dumnezeu a facut dintr-o bucata desprinsa din trupul lui Adam o fiinta asemanatoare cu acesta „extinzand” materialul.
Ca atare femeia e mai.. usoara.. (sau mai mica) decat barbatul.
revenind la intrebarea anterioara..Cum a creat-o?
a creat-o cu un minus.
faptul acesta vorbeste deja despre diferente.
Restul raspunsului se gaseste in Geneza.
„Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Scopul/rile rezulta in mod clar
chiar din analiza Cuvintelor Domnului „nu este bine..pentru om sa fie singur”
Deci a creat-o:
– sa-i fie bine barbatului! (lucru obligatoriu, de neuitat pentru nici femeie)
– alt scop este sa-i tina de frumos (nu de urat) ca sa nu se plictiseasca in singuratate
sa-i fie partener de conversatie de viata in esenta.
– iar altul ca sa dea viata (un alt inteles al numelui femeii)
legat de acest aspect, femeia are lunar un set de zile (5-7) in care este considerata necurata (sa nu te atingi de femeie in timpul necuratiei ei e subiectul uneia dintre porunci nedesfiintate in Noul Testament deci valide si acum) , ca atare intr-o luna circa 25% din timp ea este considerata necurata, intr-un an aceasta reprezinta circa 90 zile.
iata un alt aspect ce vorbeste de la sine despre statutul ei inferior.
La acestea adaugam si ordinea crearii intai barbatul apoi femeia regasim acelasi principiu ca in 1 Corinteni.12:28, Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători;
mai mult, ea poarta blestemul in propriul trup (voi mari foarte mult insarcinarea si suferinta femeii arata ca initial Domnul avusese in intentie o perioada mult mai mica (opusul lui foarte mult deci) pentru insarcinare,
dar nu numai atat ci si durerile nasterii vorbeste despre statutul ei, sintagma chinurile nasterii fiind consacrata pentru a descrie dureri atroce (nu vorbim despre exceptii cand la nasteri sub apa sau in conditii de mare binecuvantare femeia naste mai usor ci de regula generala care se implineste de circa 6000 de ani zilnic, in mod fidel)
Mai mult insa, statutul subordonat al femeii fata de barbat este reconfirmat (femeia sa taca in adunare, sa intrebe acasa pe sotul ei, sa aiba capul acoperit.. )
Daca ne gandim si la vremea patriarhilor si regilor Israelului cand le era ingaduit sa aiba mai multe sotii si mai multe tiitoare (David a fost numit om dupa inima Lui Dumnezeu, a avut mai multe sotii dar si mai multe tiitoare, iar depre Iedidia, Iubitul Domnului 2 Samuel 12:24-25, (Solomon) ce sa mai zicem?) si cercetam istoria vedem ca femeilor nu le-a fost niciodata ingaduit sa aiba mai multi soti ori tiitori,
statutul superior al barbatului rezida si din milioanele de „elemente” ale samantei sale (circa 150 milioane) produse zilnic fata de unul, doar unul pe luna produs de femeie.
din acest punct de vedere barbatul e de 150 miloane ori 30 zile adica de 4.500.000.000 (patrumiliardecincisutedemilioane) de ori mai capacitat decat femeia.
Numele ei, Işa (barbatusa ), ii atesta statutul din plin (subordonare), fiind legat in mod organic la propriu de barbat, Iş.
(ca regula generala se observa si o anume masculinizare a caracterelor feminine la vremea senectutii si nu o feminizare a barbatului, fapt care iarasi vorbeste de la sine, femeia se apropiindu-se astfel de „trunchiul originar” odata cu trecerea anilor)
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru
Pingback: Piratăm în numele Domnului? Adam şi Eva, diferiţi, asemnea? Idolul Google, « La patratosu