După o discuţie la o masă de nuntă despre N.T. Wright şi escatologia sa, vărul meu, Teologeanu, mi-a trimis acest link. Deci…right or …. maybe … not! Vezi de la minutul 2.40.
Vezi AICI.
De asemenea…
1. LinkedIn are de-a face cu networking-ul. Nu ştiu ce este. Nu folosesc.
3. Blogurile sînt jurnale personale. Se pare că nu, deşi al meu face excepţie. Este.
4. Facebook-ul (asta este de la mine) este COMPLETAŢI VOI LOCUL GOL……. .
Citeşte tot articolul AICI.
A venit toamna şi, dacă a venit anotimpul numărării … cărţilor… mi-am încărcat şi eu „mitraliera cu cărţi”. (Vă mai amintiţi proiectul?)
Aş fi vrut să încep cu alte două cărţi… în afară de Biblie… dar începe anul şcolar şi studenţii trebuie să se pregătească.
Am pregătit o recenzie pentru o revistă de specialitate şi am decupat-o puţin de chestiuni prea tehnice pentru a fi comestibilă onor domniei sale „publicului larg”.
Recenzia va fi publicată într-o revistă cu un circuit redus, dar sper ca acest excelent manual să fie răspîndit pe cît mai multe birouri de pastori şi prin genţile studenţilor la teologie, indiferent de confesiune.
Prima mea întîlnire cu greaca Noului Testament a fost în biroul domnului Eugen Munteanu, biroul de la Institutul de Lingvistică din Iaşi, unde lucra alături de domnul Stelian Dumistrăcel.
De acolo am plecat spre Bucureşti. A urmat studiul sistematic al limbii Noului Testament sub privirea blîndă a celui venit parcă de pe altă lume, profesorul Constant Georgescu. Rar am întîlnit om de o blîndeţe mai umilitoare. Domnul profesor Georgescu are demni urmaşi, gemenii, amîndoi clasicişti, Theodor şi Constantin. Theodor predă în cadrul catedrei de limbi clasice, Constantin predă greaca teologilor.
De o vreme Constantin mi-a trimis manualul pe care l-a scris.
Mai jos aveţi cîteva fragmente din recenzie:
DAcă totuşi mă pune cineva să aleg între Praise and Worship şi ceva împrejurul acestui tip de muzică Dis iz ma caind uof miuzic …. ceva mai … bărbătesc, cu mai multă vînă şi trăire şi cu măcar un pic… de inteligenţă.
Am impresia că versificatorii noilor cîntece „creştine” simt o plăcere deosebită în chinuirea limbii engleze, limba maicii lor, iar traducătorii, în chinuirea limbii române, limba maicii noastre, după care ne trag pe roată şi ne crucifică neuronii prin tot felul de metafore expirate, lozinci fără sens, epitete lăbărţate şi versuri de şotron. Aia cu „aripa închinării” pe picioare, iar pe sărmanul vers „Dumnezeu atoatevegheator” nu-l pot ierta deloc.
Simt că fac diabet de la dulcegăriile pe care le ascult pe la unele trupe de Praise and Worship. Melodii anemice, versuri de doi bani, într-o punguţă de voci obosite, nişte simple miorlăieli care îl fac de ruşine pe Isus şi Biserica Sa. Dacă aşa se va cînta în ceruri, îl voi implora pe Domnul să mă ducă surd în Rai. Voi mirosi florile de pe lîngă aleile de aur.
Keith Green… s-a mutat deja. Cîntă pe acolo. Începuse bine. Un avion supraîncărcat, o prostioară de pilot, din cîte se pare plus suveranitatea lui Dumnezeu şi … gata.
Ar trebui să fie nume de stradă, ar trebui să fie nume de bursă sau cel puţin nume de şcoală pentru asistente de pediatrie. Am auzit prima dată numele în urmă cu ceva ani prin intermediul mamei mele, asistentă medicală de pediatrie.
Într-un interviu acordat revistei AS în 2009, profesorul Pesamosca a descris ce s-a întâmplat în timpul acelei intervenţii chirurgicale: „Poate că sunt teatral sau patetic, dar în momentul în care l-am deschis am simţit aşa, ceva ca un fior venit de deasupra mea, ca o mângâiere caldă pe creştet. Ce putea să fie chestia asta dacă nu o influenţă divină, o inspiraţie providenţială?
Prin Mila si Harul Domnului la sfarsitul saptamanii trecute Cristiana a parasit Clinica Saint-Luc, urmand ca de cateva ori pe saptamana sa mergem si sa facem analize pentru a verifica cum decurge insanatorirea printesei noastre. Starea ei de sanatate este din ce in ce mai buna, dar rejectul care a aparut saptamana trecuta inca nu a complet inlaturat. Acum pentru cateva saptamani vom locui la un loc de cazare in apropierea clinicii si ne bucuram de progresul pe care il face fetita noastra in fiecare zi. Dupa patru saptamani de la transplant, Cristiana sta singura in fundulet (ceea ce inainte de transplant era imposibil pentru ea); mananca ca un copilas normal si incepe sa gangureasca tot mai mult in fiecare zi.
În perioada 2-3 septembrie 2011 va avea loc întîlnirea Alumni, promoţia 2001.
vezi detalii pe http://www.emanuel.ro
Nu vreau să spun că, date fiind asemenea enormităţi comportamentale, Bernard Shaw şi Jean Paul Sartre trebuie trecuţi la index. Constat doar că nimic nu este prea grav, dacă eşti „bine situat” ideologic. Greşelile – evident condamnabile – ale celor din tabăra opusă (de-alde Heidegger, de-alde Mircea Eliade, Cioran & Co) trec mereu înaintea meritelor lor. În ce mă priveşte, sunt în mod decis pentru dezbaterea publică a tuturor demisiilor morale, a tuturor asocierilor cu universul crimei şi al minciunii. Cer doar ca deraierile stângii extreme şi cele ale dreptei extreme să capete un tratament simetric. Să nu mi se mai spună că unii, chiar dacă au făcut rele, rămân „băieţi buni”, iar alţii, chiar dacă au făcut şi lucruri bune, rămân, în eternitate, „băieţi răi”. Nu mai vreau să privesc chiorâş într-o singură direcţie. Vreau să mă supăr la fel şi pe unii, şi pe alţii şi să găsesc argumente plauzibile pentru a ierta ce e de iertat, indiferent de unghiul din care privesc.
Citeşte tot articolul AICI.
Universitatea «Alexandru Ioan Cuza», Iaşi
Centrul de Studii Biblico‑Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum»
Institutul de Filologie Română «A. Philippide», Iaşi
Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România
organizează
Organizatorii îşi propun ca lucrările Simpozionului să ofere un cadru de dezbatere multidisciplinară şi interdisciplinară în jurul problematicii complexe a editării, traducerii şi interpretării, circulaţiei şi receptării textelor sacre în limba română. Simpozionul se va desfăşura în cadru plenar sau pe secţiuni, după următoarele tematici generale:
1. Problematica filologică
– Editarea textelor biblice. Critică de text şi paleografie. Informatizare şi digitalizare a textelor sacre.
– Textul biblic ca reper în studiul diacronic al limbii. Lexicologie şi semantică biblică. Frazeologie biblică. Onomastică biblică.
– Traduceri parţiale ale Bibliei, mai puţin cunoscute: cărţi biblice şi fragmente păstrate în mss. miscelanee din secolele al XVI-lea – al XVII-lea şi raportul lor textual cu versiunile româneşti cunoscute.
– Interferenţe şi delimitări stilistice: varietăţile biblică, liturgică şi teologic‑sapienţială ale stilului bisericesc. Rolul Bibliei de la Bucureşti (1688) în crearea stilului bisericesc românesc în secolele al XVIII-lea – al XIX-lea.
Grupul Sens este o formaţie a capella ai cărei componenţi frecventează biserici adventiste.
Cîntă excelent şi confirmă încă o dată faptul că standardele de calitate în Biserica Adventistă sînt tot foarte sus.
sau lucrător creştin sau director al vreunei fundaţii caritabile…
“Being the richest man in the cemetery doesn’t matter to me…Going to bed saying we’ve done something wonderful…that’s what matters to me.”
Iată un excelent articol care ne solicită pe de o parte imaginaţia, pe de altă parte ne oferă o amară lecţie despre excelenţă.
De multe ori m-am întrebat de ce creştinii lucrează în dorul lelii. Dacă este vreun lucru pe care îl apreciez la colegii mei în mod deosebit este că, spre deosebire de multe organizaţii în care lucrează în majoritate creştini, în instituţia în care lucrez s-a dezvoltat o etică a muncii. Am colegi care ar putea fi plătiţi de cinci sau şase ori mai bine în alte instituţii, dată fiind calitatea pe care o oferă.
Iată cîteva lecţii pe care le putem învăţa de la un … budist despre calitatea muncii, ucenicie etc. Citiţi, vă rog, articolul legat de ucenicie, lîngă care am mai pus şi eu cîteva gînduri proprii şi personale 🙂
O teorie foarte controversată la vremea ei susţinea ideea că sunetele nu dispar, ci există undeva în acest univers şi că „selectarea” lor ar face posibilă ascultarea vorbelor ce au fost rostite de oameni care astăzi nu mai sunt. În tinereţe am fost mai mult decât încântat de o asemenea „perspectivă”! Să-l auzi vorbind pe „cutare” sau pe „cutare”, ce minunăţie! Anii au trecut, prăvălindu-se peste „încântările” mele şi posibilitatea veridicităţii unei asemenea teorii capătă o cu totul altă… perspectivă!
După pierderea părinţilor, unele dintre coşmarurile nopţilor ce au urmat au fost CUVINTELE… Când au crescut copiii, alte regrete… Cuvintele spuse sau nespuse soţiei…
Se sfîrşeşte vara. Să ne amintim de începutul ei djangardizat. Îmi pare rău. Aş sta undeva unde este tot timpul vară. Sper că în noua creaţie nu va mai fi iarnă. Ce intuiţie la C.S. Lewis… Narnia, frigul, iarna – simbol al păcatului. Îngheţul, împietrirea.
Iată o variantă a Summertime cu Sylvain Luc şi Biréli Lagrène
Iată-l pe Lagrene la 12 ani

„If they commit an offense too blatant to be denied, they find an excuse for it. They even invent their own self-serving version of the facts. Nietzsche wrote, “My memory says, ‘You did this.’ My pride says, ‘I cannot have done this.’ Eventually, my memory yields.”
Pe Marius l-am cunoscut mai bine cu puţin înainte de emigrarea sa în Statele Unite. Ne-am împrietenit pentru puţină vreme, pentru prea puţină vreme şi n-am mai auzit de el pînă acum. Ştiam de pe atunci că scrie. Dragostea pentru literatură ne-a legat mai mult decît frecventarea slujbelor religioase pentru care nici eu la acea vreme nu manifestam mare entuziasm.
Venea la biserică, tăcut, ştiind că pletele lui negre îi deranjează pe unii. A venit de cîteva ori şi la tineret. Îşi găsea cu greu locul într-un mediu care îi devenise oarecum ostil. Încărcat de lecturi, cu o sensibilitate extraordinară, şi-a făcut puţini prieteni în bisericile evanghelice din Iaşi.
…..
Zilele trecute unul dintre cititorii şi comentatorii blogului meu mi-a atras atenţia cum că pe un oarecare site, dintr-o oarecare ţară, dintr-o oarecare concern mediatic s-ar afla un comentariu semnat „Marius Cruceru”.
Este fals. Nu-mi aparţine. Pe forumuri oricine se poate da oricine. Acest motiv plus încă altele 1000 îmi sînt de ajuns pentru a nu comenta pe forumuri, în dreptul unor articole din ziarele on line sau pe alte pagini de internet decît pagina mea. Dacă vreau să comentez vreun subiect, mi-l a-trag pe pagina mea şi spun ce doresc aici.
“Three hundred years before Christ the Greek philosopher Aristotle made an observation about you and me that I think has stood the test of time. . . Aristotle said that people form their beliefs on the basis of a combination of three factors: what he called logos, pathos and ethos. Logos is the intellectual dimension. It is the part in us (or in the argument we are listening to) that corresponds to logic and commonsense. . . . pathos.
Mai bun este sfîrşitul unui lucru decît începutul lui. Steve Jobs a intrat pe scena istoriei pe uşa din dos şi iese, cu ajutorul unui cancer pancreatic, pe uşa din faţă, dar nu oricum, ci absolut glorios.

Cu mulţi bani în mîini, cu multă influenţă, cu o istorie care a marcat lumea afacerilor mondiale, cu un nume bătut pentru totdeauna în istoria computerelor, Steve Jobs ar fi avut toate motivele să stea agăţat de scaun în continuare. N-a făcut-o! A realizat ceea ce puţini pastori realizează, puţini lideri spirituali sînt gata să conceapă despre sine: că nu mai pot îndeplini sarcinile de servici, că nu mai sînt eficienţi, că nu mai pot presta autoritate.
Zilele trecute l-am vizitat pe celebrul lutier care ne-a umplut concursurile cu cele chitare marca „Nemeş”. A ajuns la chitara nr. 95. Am văzut-o în construcţie. Voi reveni asupra acestei extraordinare vizite. Pînă atunci, dedicaţie de ziua surioarei mele, Crina, chitaristă talentată, două bucăţi cîntate la chitare Nemeş.
Rătăcirea baptistă”
- O nouă apariţie editorială
De curând a ieşit de sub tipar o nouă carte de apologetică ortodoxă „Rătăcirea baptistă” – 96 pagini.
Cartea cuprinde informaţii legate de apariţia sectei baptiste în lume şi în România, combate teoriile dogmatice şi cultice greşite ale acestei grupări religioase despre Botez, Împărtăşanie, cinstirea sfinţilor, a icoanelor, a Maicii Domnului etc.
Sună foarte reţetarist şi foarte „americăneşte”. Şi totuşi este interesant! Interesant realizat mai ales.
Trebuie să continuăm să ne rugăm pentru familia lui Beni Verdeţ. Sînt într-o situaţie delicată şi în faţa unor decizii extrem de importante.
Azi, 22.08.201, 1 se implinesc trei saptamani de cand Cristiana are un nou ficatel si asa cum am promis in ultima postare dorim sa va aratam si cateva poze cu scumpa noastra fetita. Dupa transplant Cristiana a stat aproximativ 10 zile pe terapie intensiva pentru supraveghere dar si din cauza ca avea nevoie de ajutor pentru a putea respira.
Mulţumiri lui Natan Mladin pentru acestă sugestie.
Este atît de potrivită acum în drumul spre casă cu familia. Neriah ar asculta la nesfîrşit …
Partituri???
Am scris în două cărţi, am susţinut în cîteva predici şi conferinţe faptul că Isus a fost ironic. Ironia cristică nu este doar pedagogică. Este caustică uneori, cheamă la subtext alteori.
Iată cîteva cuvinte pentru a continua o discuţie mai veche:
via unmesajpentruromania
Am mai discutat altă dată despre dorinţa de a avea pleoape la urechi. Există în schimb dopuri. Le port tot timpul cu mine. Sînt situaţii în care nu am timp să mi le pun. Atunci mă întreb din nou de ce Dumnezeu nu ne-a dat pleoape la urechi.
Am întîlnit colegi care pretind că pastorul ar trebui să ştie tot, de toate şi să fie priceput la toate, un exemplu de pricepere în absolut totul, chiar şi la motoare ar trebui să ştie. Nimic mai fals.
Un pastor nu poate fi priceput în toate cele şi o lingură în toate ciorbele. Dar mai sînt şi alte situaţii în care un pastor ar trebui să refuze să ştie anumite lucruri:
Iată AICI cîteva exemple:
Nu-l cunosc personal pe cel care a murit. Este cunoştinţa unei cunoştinţe. Durere de nedescris în familia respectivă. Ieri cunoştinţa noastră ne-a spus cum şi unde s-a întîmplat.
Am văzut multe accidente. Am ajuns la un accident a treia maşină după ce s-a întîmplat, un accident cu 5 tineri morţi. Am văzut multe lucruri în cei sute de mii de kilometri conduşi în ţară şi în străinătate. Nu am tremur la carne tocată, dar nu pot să nu mă revolt cînd văd ceea ce mi s-ar putea întîmpla şi mie şi vouă, fotografii „ca de buletin”, din faţă şi profil, cu mortul desfigurat. Detalii la resuscitare.
Să facem o petitiţie, ceva. O sesizare a consiliului de monitorizare a nenoricitei de prese româneşti. Nişte canibali. Le-aş propune să se imagineze fotografiaţi de colegii lor şi filmaţi în timpul descarcerării din maşina de presă care aleargă după ultima noutate, printre aparatele de filmat sparte şi printre aparate de fotografiat intrate cu obiectivul în gură la impact.
Este absolut inadmisibil ce se întîmplă în această ţară. Parcă pe site-urile din Vestul ţării este mai blurat totul, sau mi se pare mie?
Unde se poate reclama aşa ceva?
Părinţii acestui sărman au 80 de ani, sînt doi bătrîni cărora li s-a luat ultima nădejde. Omul avea o fiică, care ştie să umble pe internet, avea şi prieteni, apropiaţi, colegi de facultate. Chiar nu se gîndeşte nimeni la toate aceste lucruri?
Mi-e ruşine că sînt ieşean acum.
1. Ai numai prieteni credincioşi! Slavă Domnului, nu-i cazul!
2. Nu ai o lucrare proprie. Slavă Domnului, nu-i cazul! 🙂
3. Izolat de restul lumii…. Slavă Domnului pentru blog!
4. Inima… aş adăuga eu şi creierul. Lipsa creativităţii?
Ieşise vestea de la Caius Hera cu ceva timp în urmă, dar acum, într-o întîlnire cu domnul Cristi Lazăr ştirea s-a confirmat. Avem şi noi în sfîrşit un festival de lăută în România.
Iată cîteva detalii aici.
Librăria Cărtureşti este unul dintre locurile mele preferate în mall-uri. Locul preferat, că nu am altele. Shoppingul este o activitate toxică pentru mine, ca pentru majoritatea bărbaţilor normali din această lume.

Aseară am fost la Cărtureşti şi ne-am afundat cu lăcomie între cărţi şi discuri. Cafeaua? Mi-o fac eu mult mai bună, dar îmi place conceptul de coffe-tărie şi ceainărie. Braga a lipsit. Braga am băut-o la Constanţa. Starbooks va avea şi bragă. Şi borş, şi lapte proaspăt mult de la vacă şi de la capre. Lapte de capră mai ales.
Partea bună în toată chestiunea asta este că şi Natalia este îndrăgostită de cărţi şi nu avem discuţii în familie asupra locurilor de stăruit în mall.
Ea la cărţi, eu la muzică. Cu ce m-am ales?

Bobby McFerrin sau mister Don’t Worry pare un personaj superficial, cu un singur succes de casă, celebra piesă Don’t Worry, Be Happy care l-a făcut cunoscut. Am ascultat şi cu alte ocazii intepretări ale unor piese clasice în stilul său foarte cunoscut. Cu o voce care poate genera sunete de cap sau bass „prăjit”, ţine conferinţe, unele cu adevărat fascinante.
Iată-l într-un duet cu Richard Bona
![]()
Iată un interviu foarte interesant cu unul dintre cei mai creativi şi interesanţi istorici, Neagu Djuvara.
N.D: Scriu foarte încet, dar cu toate acestea îmi ia mult mai mult documentarea decât scrisul. Aş zice chiar că documentarea îmi ia de zece ori mai mult decât scrisul. De pildă pentru cartea „Civilizaţii şi tipare istorice” (aparută prima dată la Paris, în 1975, şi distinsă cu premiul de istorie al Academiei Franceze în 1976, ediţia română a fost editată de Humanitas în 2008 -n. S.F.) am lucrat 19 ani, dar scrisul efectiv a durat doar vreo şase şi asta era acolo, în Africa, pe căldurile acelea năpraznice, când în salonul meu erau 37 de grade Celsius.
Am primit cu foarte multă bucurie vestea că două dintre bisericile baptiste care erau în „mila Domnului” (o milă pătrată în Florida, unde erau mai multe biserici baptiste) s-au unit.
Nu cred că există vreun creştin evanghelic român normal la spirit care să nu se bucure de unirea a două biserici, fragmentate din cu totul alte pricini decît prezenţa misionară, dar noile veşti care vin dinspre Chicago, prin intermediul preşedintelui Asociaţiei Bisericilor Creştine Baptiste din SUA şi Canada, pastorul Daniel Brânzei, sînt „mind-blowing”.
Care este vestea? Că două biserici „istorice” din oraşul Chicago contemplă posibilitatea unei uniri. Excelent!
Există o colecţie impresionantă de folclor românesc pe youtube realizată de utilizatorul Fabris. Absolut impresionant. Un lucru care mă interesează ca filolog este modul în care realizează traducerile la titlurile pieselor, aproape imposibil de făcut. În cazul acesta… dans pastoral :). Merită unul, după o duminică de muncă, nu-i aşa?
Există cîteva subiecte de predică care, din diferite motive, nu mai sînt de atins în bisericile evanghelice din România. Zilele acestea, citind despre subiectele lor incomode, m-am gîndit şi la anumite subiecte care au devenit şi pentru noi incomode, de neatins, deşi Dumnezeu nu se sfieşte să le deschidă. Iată cîteva:
Politics – 38 percent
Homosexuality – 23 percent
Abortion – 18 percent