Iată un excelent articol scris de magistrul Don Carson. Acelaşi stil clar, acelaşi mod de a pune fără compromis şi foarte corect problema. Cît de multe avem de învăţat de aici!!!
About five years after the Berlin wall came down and the communist regimes of Central and Eastern Europe had mostly fallen or been transmuted into something rather different, I had the privilege of speaking at a conference for pastors in one of those formerly eastern-bloc countries. The numbers were not large. Most interesting was the way this group of men reflected a natural breakdown. They were clearly divided into two groups. The older group—say, over forty or forty-five—had served their small congregations under the former communist government.
Few of them had been allowed to pursue any tertiary education, let alone formal theological training. Most of them had served in considerable poverty, learning to trust God for the food they and their families needed to survive. Some had been incarcerated for the sake of the gospel; all had been harassed. The men in the younger group—say, under forty or so—without exception were university graduates. Several had pursued formal theological education; two or three were beginning their doctorates. They were interested in ideas and in the rapidly evolving cultural developments taking place in their country now that their media were a good deal freer. Quite a number were engaged in university evangelism and wanted to talk about postmodern epistemology.
The older group viewed the younger men as untested, ignorant of the lessons learned by suffering, far too cerebral, dizzyingly scattered and ill-focused, cocky, impatient, even arrogant. The younger group viewed the older men as, at best, out of date: they had slipped past their “sell by” date as much as had the communist regimes. They were ill-trained, defined too narrowly by yesterday’s conflicts, unable to evangelize the new generation, vainly clutching to power, consumed rather more by tradition than by truth. And in very large measure, both sides were right.
Citeşte mai departe AICI.
Marius Cruceru 
Conflictul dintre generatii este inexistent.De ce?Simplu.nu exisa generatii intrucat toti suntem la un moment dat copil,adult si batran,apoi tarana.Nimeni nu e vesnic tanar,vesnic batran,vesnic copil.
MAi degraba e vorba de un conflict intre extreme.
Nu exisa generatii intrucat toti suntem la un moment dat copil, adult si batran, apoi tarana.
Problema e ca la acel „moment dat” ne intalnim cu altii care sunt la un alt „moment dat”! Exista generatii si, cred eu, diferente intre generatii, din moment ce toti suntem influentati de nenumarati factori (care, multi dintre ei, sunt in schimbare continua). Dar diferentele pot fi adesea depasite cu a doza biblica de smerenie.
Asta ziceam si eu.Conflictele sunt doar intre extreme,adica extremisti.Credeti ca nu exista tineri si batrani care sa se inteleaga?Eu zic ca exista si inca sunt multi.
Adrian, eu am muuuult peste 40 de ani (că tot se lua vârsta asta ca un fel de graniţă între generaţii!) şi mă înţeleg perfect cu tinerii din biserica noastră. Mă ocup de întâlnirile de tineret şi de grupul de laudă şi închinare, merg cu ei în tabere… şi pur şi simplu nu înţelege de ce au alţii dificultăţi în relaţia cu tinerii. Iertată-mi fie lipsa de modestie, dar ne iubim şi ne respectăm în egală măsură, suntem „fără bariere” de limbaj sau de alt fel între noi, deşi toţi mi-ar putea fi copii. De ce? Nu i-am privit niciodată de sus, învăţăm unii de la alţii, avem încredere… Nu vreau să spun că nu înţeleg de ce nu pot toţi „bătrânii” să fie aşa, fiindcă de fapt ştiu!
Pai vezi frate Marinel.Asta zic si eu.Si eu organizez si totodata le si finantez,tabere pentru copiii cuminti ai bisericii noastre si totdeauna am un batran invitat in tabere(nu sunt de acord cu segregarea pe criterii de varsta).Dar probleme nu avem.Probemele apar insa la atitudini si de aceea am zis ca nu exista conflict de generatii ci conflict de idei,adica unul intre legalisti si libertini.
Nu neapărat între legalişti şi libertini (sau, mă rog, liberali!), frate Adrian. Uneori conflictele se nasc chiar şi între cei din generaţii diferite dar legalişti. Nu mai vorbesc de conflictele din rândul celor liberali. Cred că, indiferent de viziunea legalistă sau liberală, conflictul e mai degrabă generat de intenţia de a impune! Cât despre atitudine… Rămâi uimit (ca să zic doar aşa!) de ce poţi auzi din gura unora pe care i-ai ştiut de o viaţă oameni „la locul lor” în biserică. Ori, poate tocmai faptul că au fost… prea „la locul lor” să fie de vină pentru răbufniri!
Comentez ca unul care nu mai sunt tanar, dar nici in randul batranilor nu am apucat sa intru …
– tinerii confunda TEOLOGIA cu TEHNOLOGIA. Nici batranii nu sunt descalificati fiindca nu stiu sa manuiasca mouse-ul sau ca nu au cont de email, nici ei, tinerii, nu sunt calificati DOAR pentru ca se simt in largul lor in mediul IT.
– echiparea pentru lucrare se face prin SU-ferinte, nu prin CON-ferinte.
– victoria spirituala se obtine numai prin impreuna-lucrare, cand mainile slabanogite ale puternicului (spiritual) Moise sunt sustinute de tinerii de langa el. Daca tinerii isi ridica singuri mainile, vor invinge doar … gravitatia …
Domnul sa ne ajute sa stim sa fim „impreuna-lucratori” pentru El!
… de fapt toti au dreptate, stiti cum se spune: „daca la 20 de ani nu esti bataios, nu ai inima, dar daca la 50 de ani mai esti inca bataios, nu ai minte …”
Nu prea sunt încântat de ideea că nu există conflict între generaţii, fiindcă această idee, contrară realităţii, pune involuntar o etichetă pe orice stare conflictuală ivită între exponenţi a tgeneraţii diferite, respectiv, eticheta simplă de conflict nejustificat. Conflictul dintre generaţii există, indiferent dacă toţi trecem prin „treptele vârstelor”.
După vârsta biologică nu s-ar zice deloc că aş mai fi tânăr, după părerea soţiei despre comportamentul meu s-ar zice… că mai copilăresc. Mă rog, o fi şi aici un conflict, chiar dacă suntem aceeaşi generaţie! 🙂
Nu cu multă vreme în urmă, într-o comunitate de la noi, un conflict „de viziune” între doi păstori a degenerat într-un conflict real între generaţiile comunităţii respective. Am învăţat extrem de mult din această experienţă, care a dus la plecarea multor enoriaşi. Interesant, nu urmându-l pe cel tânăr. Don Carson are mare dreptate! Nu există UN SINGUR VINOVAT, oricât de greu ne-ar fi să recunoaştem, funcţie de generaţia din care facem parte! Intransigenţă, încăpăţânare, obtuzitate de multe ori, există de fiecare parte.
Dacă în conflictul despre care vorbesc s-ar fi aplicat măcar o parte dintre sfaturile lui Don Carson, cel mai pobabil că „ruptura” nu s-ar fi produs: Dar…
1. Familiile tinere au dorit să aibă întâlnirile lor private. Don Carson spune: „Work hard at developing and fostering good relations with those from the other generation”. Păi…
2. S-au aruncat acuze grele. Don Carson spune: „Always focus most attention on the most important things”. N-a fost cazul… S-au spus cele mai stupide lucruri sub motivaţia „lucrării”…
3. Au fost „n” monologuri”, puţine dialoguri. Eventual dialoguri în găşti. Don Carson spune: „Listen to criticism in a non-defensive way. This needs to be done on both sides of the divide”. N-a fost cazul. Nimeni n-a ascultat pe nimeni. Eventual pe sine…
Iar faptul că acest conflict între generaţii există, faceţi o trecere în revistă în acest blog şi recitiţi dialogurile despre muzică şi altele!
De existat, există. Întrebarea nu cred că ar fi „ce e de făcut?”, căci, să fim sinceri, cam ştim ce trebuie făcut! Întrebarea este „când facem ceva?”