Am primit cu foarte multă bucurie vestea că două dintre bisericile baptiste care erau în „mila Domnului” (o milă pătrată în Florida, unde erau mai multe biserici baptiste) s-au unit.

Nu cred că există vreun creştin evanghelic român normal la spirit care să nu se bucure de unirea a două biserici, fragmentate din cu totul alte pricini decît prezenţa misionară, dar noile veşti care vin dinspre Chicago, prin intermediul preşedintelui Asociaţiei Bisericilor Creştine Baptiste din SUA şi Canada, pastorul Daniel Brânzei, sînt „mind-blowing”.

Care este vestea? Că două biserici „istorice” din oraşul Chicago contemplă posibilitatea unei uniri. Excelent!

Biserica Creştină Baptistă din Chicago, păstorită de pastorul Valentin Popovici este una dintre bisericile istorice din mişcarea evanghelică din diapora. Considerată o vreme un fel de „navă-amiral” a bisericilor creştine baptiste din Statele Unite, a reprezentat un punct important atît pe harta Asociaţiei cît şi pe harta Uniunii din România. Păstorită de pastorul Alexa Popovici, apoi de fiul acestuia, pastorul Valentin Popovici, predicatori de un talent oratoric inconstestabil, biserica s-a dezvoltat într-un mod în care a stîrnit şi admiraţie şi invidii. Am vizitat această comunitate aproape la fiecare vizită în Statele Unite începînd din anul 1995 încoace şi am prins mai multe etape ale evoluţiei acesteia din ultimii 16 ani, aşa cum s-a întîmplat şi cu biserica păstorită de pastorul Daniel Chiu.

Biserica păstorită de pastorul Daniel Chiu ca pastor senior vine cu o altă tradiţie, mai scurtă, dar cu o istorie la fel de fascinantă. Daniel Chiu, fiul unuia dintre cei mai respectaţi pastori din România, Chiu Pavel, nepot al pastorului Chiu Mihai, a dezvoltat una dintre cele mai conservatoare, dar … paradoxal, una dintre cele mai dinamice comunităţi de români evanghelici imigranţi în Statele Unite. Fără a fi parte din Asociaţie, s-a dezvoltat, de asemenea, într-un mod în care a stîrnit şi admiraţii şi invidii. Biserica şi-a dezvoltat un program propriu de Studiu Biblic, foarte bine pus la punct, un sistem de primire şi disciplinare a membrilor foarte strict pentru o bună perioadă de vreme, şi ceea ce a fost un succes de necrezut în urmă cu 15 ani de zile, o şcoală proprie, la care este coadă la înscrieri în fiecare an.

Am fost primit în ambele biserici cu mare dragoste şi generozitate. Ambii pastori seniori au colaborat cu Universitatea Emanuel din Oradea şi am slujit la amvoane în ţară împreună.

Acum nu este un secret pentru nimeni că stilul celor doi pastori şi ethos-ul celor două congregaţii este complet diferit, iar cînd vorbim despre admiraţii sau mai degrabă invidii, acestea s-au manifestat şi între cele două biserici, mai ales invidiile din păcate. Nu este un secret pentru nimeni, de asemenea, că cele două biserici sînt afectate şi de criza economică, dar şi de criza spirituală, crize care ne ispitesc şi pe noi aici în ţară.

Am respect şi admiraţie atît pentru pastori, Pastorul Valentin Popovici şi pastorul Daniel Chiu, cît şi pentru lucrările care s-au dezvoltat sub autoritatea lor în aceşti ani.

De o vreme încoace se discută, din cîte am înţeles, la propunerea bisericii pastorite de fratele Valentin Popovici, unirea celor două congregaţii. A pune problema în genul: „cei de la Popovici au cutare interes şi cei de la Chiu au cutare interes” este un mod vulgar de a pune problema şi departe de realitate, după părerea mea.

Iată vestea AICI, între ora 2.00 şi 2.07 (după cele două ore de slujbă)

Vestea s-a răspîndit ca fulgerul, dar nu naşte mai mult decît şoptiri şi dialoguri de facebook. Ne interesează ce se întîmplă la Chicago? Ar trebui să ne intereseze? După părerea mea, da! De ce?

Pentru că o astfel de unire ar da un semnal pozitiv, dacă ar fi bine făcută, în Asociaţie, dar şi în Uniune, iar dacă ar fi un eşec, ne-ar afecta şi pe noi deopotrivă cu bisericile din Statele Unite.

Daţi-mi voie să îmi mărturisesc nişte temeri şi, eventual, dacă fraţii ar găsi de bine să ia în considerare şi ce gîndesc alţii şi să analizeze cum se vede acest eveniment şi prin ochii românilor din ţară, atunci să ia în considerare şi temerile şi opiniile noastre. S-ar putea ca uneori înţelepciunea să vină şi din mulţimea sfătuitorilor.

Iată ce gîndesc:

1. O  asemenea unire ar trebui să ia în considerare mai puţin aspectele administrative şi cele de locaţie, dar mai mult cele de practică pastorală şi mai ales cadrul teologic şi strategiile de dezvoltare spirituală ale fiecăreia dintre cele doă biserici.

2. O unire determinată de o criză îşi va sfîrşi energiile în momentul în care stimulul va fi dispărut. O unire din pricina faptului că nu mai putem plăti clădirile şi că nu mai putem administra bunurile fie dăruite de Dumnezeu, fie prost gîndite de noi, este sortită de la început eşecului.

3. O mişcare din aceasta, radicală, care trebuie să îngroape sub preş o grămadă de declaraţii făcute şi de unii şi de alţii despre … ceilalţi, fără a le fi rezolvat aceste declaraţii într-un spirit de iertare, dragoste, reconciliere, cu toate afirmaţiile pe masă, nu va face decît o sudură de suprafaţă, fractura lăuntrică va rămîne şi va lucra în continuare.

4. Există un plan asupra închinării publice? Există un plan referitor la predicare? Există un plan pentru linia 2 de pastorală? Fiecare dintre biserici are şi pastori asistenţi. Dacă da, slavă Domnului. Am încredere în experienţa şi înţelepciunea fraţilor.

5. Ce se va întîmpla cu şcoala? Logos Ministries face cadou o lucrare construită cu greu celeilalte biserici. Cealaltă biserică, o clădire construită cu mult efort şi realizată aproape impecabil, un campus care ar cuprinde ambele congregaţii unite… şi totuşi? Complicaţiile mutării şcolii, structura noului bord de conducere, administrarea comună, acestea nu sînt lucruri peste care fraţii să treacă uşor, doar pentru că acum avem … oportunitatea. O astfel de oportunitate sau mişcări din acestea de dragul unor oportunităţi de fază scurtă, care ne întunecă vederea pe lungă durată, pot fi ucigătoare pentru ambele biserici.

6. Dacă această mişcare de unire este o mişcare a Duhului lui Dumnezeu, şi aşa mă rog să fie, atunci Duhul se va preumbla de la bancă la bancă şi va lucra la inima fiecărui membru, fie aceştia enoriaşi într-o parte sau în cealaltă. Dacă este doar o mişcare administrativă…. unii tineri abia vor aştepta să plece la americani, alţii se vor pierde pe drum şi se vor face despărţi în grupuri minuscule. În loc de o singură biserică, vor rezulta 15 biserici şi adunarea la fiecare dintre locuri nu va mai fi posibilă niciodată. Economia şi banii n-au unit niciodată, Duhul … da.

7. Nu putem să nu ne întrebăm, mai ales cei care cunoaştem puţin din dinamica celor două biserici, cum vor fi rezolvate de acum înainte problemele de disciplină, la care cele două comunităţi au găsit soluţii cu totul diferite, cum oare va deveni acceptabil ceea ce altădată era inacceptabil pentru una sau pentru cealaltă dintre biserici? Oameni care nu s-ar califica într-o biserică pentru lucrare şi care sînt promovaţi în alta, îşi vor găsi locul din nou în slujire în biserica unită? Să nu uităm, de asemenea, că fiecare dintre comunităţi conţine familii mari, cu putere şi influenţă decizională.

Ne gîndim cu speranţă la evenimentul anunţat. Sperăm din toată inima, colegi şi prieteni, sperăm din toată inima ca cele două comitete numite pentru a discuta posibilitatea unirii să ajungă la discuţii de conţinut teologic şi de strategie spirituală a unor biserici care sînt chemate la bine, nu la analiza „oportunităţilor şi ocaziilor” oferite de o economie care va merge oricum mai rău. Aşteptăm cu toţii cu emoţie rezultatul deciziilor celor două biserici.

Mai bine o cale dreaptă separat, decît una împleticită împreună, mai bine o cale dureroasă pentru fiecare, decît o unire uşuratică, mai bine două strategii de criză umilitoare şi pentru una şi pentru alta, decît o unire triumfalistă precum o nuntă cu strigături şi lăutari, dar cu discuţii nesfîrşite după.

Unirea de la Chicago ar putea deveni un model excelent şi un caz de studiu pentru manualul de pastorală şi de eclesiologie practică sau… ar putea fi încă o poveste tristă cu … români, români care nu se pot înţelege între ei oriunde i-ai fugări prin lume…. chiar printre străini fiind.

Aşteptînd înfriguraţi, ne alăturăm prietenilor noştri în post şi rugăciune.

PS: îi rog pe comentatori să se abţină de la afirmaţii despre păstori, comitet, chestiuni de poitichie proprie şi personală. Poate că putem discuta totuşi idei, nu persoane.

Voi modera, avînd în vedere limita de timp disponibil, cu atenţie şi fără milă.