Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Frate Marius,
Sub acelasi generic as plasa si astfel de lucruri:
http://www.kerigma.ro/cadouri.php?detalii=80656
Pandativ „Piron roman” de la Kerigma. Aruncati numai o privire peste abundenta de comentarii de la acest produs! Nu stiu de ce am impresia ca acei comentatori extaziati de acest simbol au o relatie cel mult superficiala cu cel pironit pe cruce …
Crucea s-a perimat, sa proslavim Pironul!
Ci ca protestantii nu isi fac icoane…
Acum inteleg de ce era mama suparata pe bratarile si cruciulitele de margelute ce ni le faceam cu americanii.
Sigur e mai usor sa purtam versetele biblice pe noi (bratari, inscriptii, etc.) decat in ininima.
Pai da, ca daca le purtam ele raman pe noi si daca uitam de ele, pe cand cu inima nu e chiar asa.
Inchinarea adevarata este in duh si adevar.
da, am văzut, trist.
In curand o sa-si puna la gat sub forma de pandativ chiar…sarpele de arama pe care sa scrie „NEHUSTAN” (Sarpele Celui Etern din II Regi 18:4) care-L preinchipuia pe Domnul Isus (Ioan 3:14) sau…piatra aceea ascutita pe post de scalpel si cu care Sefora, nevasta lui Moise a taiat…(Exodul 4:25). Dar ce-o sa scrie pe ea ? Si, de ce nu, streangul uli Iuda, la purtator…ca este tot din Sfanta Scriptura !
Traim doar in lumea totemurilor si fetisurilor moderne ! Amulete sau idoli micuti ascunsi sub saua asinului (Ca si Rahela…)… Ca tot ne poarta spre Moab sau Madianul lui Balac fiul lui Tipor si calauziti de un ghid vestit si avid dupa „euroi”…, adica Balam fiul lui Beor, despre care, pe baza „marturiei a doi sau trei martori” stim ca a fost un inselator, ucis cu sabia pentru acest pacat!(Numeri 31:8 );( Deuteronom 23 :3-6 ; 2 Petru 2 :15-17 ; 1 Ioan 3 :10-15 ; Iuda 11-13 ; Apocalipsa 2 :14-15 ; Apocalipsa 2 :4-6 ; Evrei 10 :29).
„streangul lui Iuda…”
Mi se pare ca sarpele inchipuie pacatul inca din Geneza. Domnul Isus s-a facut pacat (adica a luat toate pacatele noastre asupra Lui) si asa cum sugera si fratele Beniamin Faragau intr-o predica, sarpele de arama a ramas pironit pe acel lemn la fel cum pacatele noastre au ramas pironite.
Sunt total de acord ca e trist cum au ajuns multi sa idolizeze crucea, piroanele, etc care au fost obiectul suferintei.
He’s not mine either.
O mică remarcă: cînd conţinutul ştirii nu e plăcut, numele lui Cristos se scrie cu un i. Oare o fi vorba de o manipulare, ceva? http://www.realitatea.net/schimbare-de-brand-pentru-isus-mantuitorul-are-muschi-si-tatuaje-in-america_865742.html
Pingback: “La bere cu Isus” – Einstein a avut dreptate | Marius Cruceru
Pingback: Einstein a avut dreptate. Nu știm sigur despre Univers, dar prostia este infinită. | Vorba Bună