Bocet: a murit Marius

Pe Marius l-am cunoscut mai bine cu puţin înainte de emigrarea sa în Statele Unite. Ne-am împrietenit pentru puţină vreme, pentru prea puţină vreme şi n-am mai auzit de el pînă acum. Ştiam de pe atunci că scrie. Dragostea pentru literatură ne-a legat mai mult decît frecventarea slujbelor religioase pentru care nici eu la acea vreme nu manifestam mare entuziasm.

Venea la biserică, tăcut, ştiind că pletele lui negre îi deranjează pe unii. A venit de cîteva ori şi la tineret. Îşi găsea cu greu locul într-un mediu care îi devenise oarecum ostil. Încărcat de lecturi, cu o sensibilitate extraordinară, şi-a făcut puţini prieteni în bisericile evanghelice din Iaşi.

…..

Astăzi ar trebui să postim pentru toţi tinerii tăcuţi care se strecoară în băncile bisericilor neîntrebaţi de nimeni şi respinşi mult prea repede între noi numai pentru că, prin strigătul lor manifestat în gesturi şi îmbrăcăminte, par că nu se potrivesc cu lumea pe care am construit-o. Să ne rugăm pentru toţi acei care poartă în tăcere drame lăuntrice de neînchipuit şi care se şterg de noi zi de zi, fără să fie întrebaţi de prietenie şi dragoste.

Marius a luat nişte decizii şi a făcut nişte alegeri … dar într-un fel mă simt responsabil purtînd o povară pe care aş arunca-o pe umerii tuturor pocăiţilor din Iaşi din acel timp pentru faptul că Marius nu şi-a găst locul printre noi cel puţin pentru o vreme. Cît a fost vina lui? Cît a fost vina noastră? O vom afla în veşnicie … dar cu şfichiuitoare durere.

Cu fiecare TU are se duce EU sînt mai puţin, cum scria Martin Buber în Eu şi Tu. Astăzi sînt mai puţin cu un prieten. Îmi este foarte greu pe umeri şi o povară ca o piatră de cavou îmi stăruie pe inimă.

Comentarii? La bocet nu se poate comenta. Să ne rugăm mai bine!

Ora de rugăciune a început de 8 minute. .. A propos… aţi auzit subiecte precum… să ne rugăm pentru Turkmenistan, pentru misionarii din Honolulu. Sînt subiecte bune. Spuneţi acum o rugăciune pentru pletoşii tăcuţi şi discreţi care vin rar la biserică.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.