S-au încheiat 40 de zile. Am dus 40 de zile propria mea variantă de #REZIST.
De ce? Mi s-a părut că strada a luat-o în altă direcție, care nu mă reprezintă neapărat, și că s-a fîsîit în buna tradiție românească: ne-am făcut vînt ca un bivol și am căzut în fund ca o vacă, vorba mătușii Florica. Sper ca indienii să mă ierte pentru analogie!
În 12 martie erau în jur de 3000 de oameni în București. 300 în Cluj și cam atît. Nimic în alte orașe din țară. Asta după ce fățăroșii Anonim i-au alungat pe cei care au îndrăznit să aducă și pancarte pro-viață, dar i-au primit pe cei care au avut pancarte pro-homosexualitate. Parcă #rezist era oricum despre altceva, nu-i așa? Atunci de ce unii au voie să adauge mesaje paralele, alții nu!
Stați, nu dați, vreau doar să îmi spun părerea, așa proastă cum o fi! Știu că deja este o infracțiune de opinie să atingi și cu un fulg ce s-a întîmplat acum cîteva săptămîni. Și totuși …
Confuzie și fîsîială românească clasică! Trebuie să o încriem la OSIM. Oricum strada n-a cîștigat nimic mai mult, după părerea mea, decît curajul încordării mușchilor în fața politicienilor și foarte foarte multe formule de umor inspirat. De ce spun că nu s-a cîștigat mare lucru? Băieții buni o vor lua de la capăt! De ce? Daea! Într-o țară în care un om poate să spună că iese cu mitraliera în stradă și nu este exclus din partid, nici nu prea pățește nimic legal, ar trebui să spună strada ceva, nu? Nimeni, nimic!
De aceea sînt dezamăgit. Problemele mari au rămas. Strada nu le va rezolva oricum, dar generația #rezistului nici nu mai simte miza. Ne-au potolit? Poate pe voi …
Am ales alt #rezist. De ce? Pentru că nu consider că DOAR astfel de presiuni și numai pentru astfel de obiective reprezintă soluția. Poate fi un steag ridicat, poate fi un semnal, dar nu soluția. Poate fi termometrul, care ne arată febra, dar nicidecum tratamentul. Mișcările de stradă au fost doar un calmant administrat unei boli care își va înnoi durerile. Manifestațiile au fost doar o alinare vremelnică pentru o cangrenă care ne devorează membrele națiunii, un cancer cu metastaze generalizate pe tot trupul poporului.
Dacă milităm în stradă pentru unele chestiuni precum ordonanța 13, iată o listă întreagă mai jos pentru care ar merita să milităm, de asemenea. Stricăciunea din mentalul poporului nu trece prin pancartare, oricît de plină de umor sau genialissimă va fi fost aceasta. Legea grațierii va trece într-o formă sau alta oricum! Veți vedea! Iar olguț-dae-kalasnikoveștii ne vor face în continuare legile și de rîsul nației.
Afirm, în ciuda multora, că trăiesc în mijlocul unei națiuni păgînizate, stricate moral, care trebuie reeclesializată, reevanghelizată. Afirm că soluția este mult mai adîncă decît nivelul caldarîmului pe care mărșăluim. Educația de lungă durată, acțiuni precum cele ale lui Dinu Munteanu sau profesioniști ca Adrian Samoilă reprezintă nădejde. Strada vine și se duce. Noi, din păcate, rămînem ca neam în nămolul purcelei reîntoarse la balegă, iar cățeaua a revenit la propria-i vomitătură. Mi s-a cam aplecat și de ridicarea de nas în sus a lui Johannis și de luările sale de poziție numai cînd îi place și cînd primește ordine să facă sau nu referendum. M-am săturat de capi ai bisericilor care își ridică reverendele în fața statului, făcîndu-și bezele și trimițîndu-și pupici, într-un filrt scîrbos. M-am săturat inclusiv de soluții cioloșiene și nicușordănești, mult aer în baloane pentru nimic (ce dezamăgire USR-ul, nu-i așa?). Orice om cît de cît educat politic și economic rîde pe înfundate de programul ăla cu 100 de puncte, dar … de… e la modă să simpatizezi tehnocrații, cînd clasa politică este nefrecventabilă. Acest Dacian, Mesie de urgență, ne va salva! Să fim serioși! Iar, dacă îndrăznești să comentezi cumva împotrivă, gata, ți-ai luat-o. Nu poți fi decît un psdist nenorocit și atît! Ori una, ori altul! Nimic între! Nu avem voie să stăm în lateral.
***
Ce am făcut în perioada aceasta de fapt? Am transformat toate mesele în mese lichide, sucuri de legume și fructe, cu excepții din cînd în cînd. Cînd nu am avut ce face, am mîncat cîteva legume, cîte o ceapă tăiată, cîte un praz sau o roșie. Cînd am fost invitat în călătoriile mele, am făcut puțin nazuri, dar am rămas la legume. Le mulțumesc gazdelor pentru înțelegere!
Cam atît. Postul lui Daniel, cu alte cuvinte!
Mă simt bine. Mi-am dus activitățile absolut normal în toată această perioadă și corpul meu a rezistat excelent la acest soi de presiune. Plus șapte kilograme în minus 🙂 .
M-am rugat sau am meditat 40 de zile la bolile mele spirituale, la nevoile mele duhovnicești, la patologia nației, la stricăciunile spirituale ale poporului. Am încercat să văd lucruri bune și lucruri rele. Pentru unele am stat, împotriva altora m-am exprimat. Am #REZISTAT pentru, am #REZISTAT împotrivă. Am încercat să construiesc ceva în dreptul meu. Pot fi acuzat de lașitate sau de o atitudine defetistă. Pe toți cei care mă acuză îi invit să stea alături de mine cel puțin o săptămînă într-un post agresiv, în săptămîna mare, doar cu lichide, ca să vedem cît este de ușor să scandăm, să vorbim, să pălăvrăgim pe burta goală. Eu cred în puterea postului și în forța rugăciunii. Mai mult decît în alte forțe. Fiecare să facă după încredințare. Eu am făcut după încredințarea mea. Nu știu cît va fi fost folositoare patriei. Mie sigur mi-a fost de folos!
Citește în continuare →
Poţi trimite mai departe asta:
Marius Cruceru 