Am experimentat și eu ceva asemănător, păstrînd proporțiile. Exorcizări de spaime și rele spirite, disciplinarea minții în călătorii în singurătate. Cei 400 de km în 24 de ore mi-au fost cea mai grea încercare. Tibi îmi dă curaj pentru alte încercări de acest fel, mai ales văzînd că funcționează. Iată ce ne povestește Voicu, după ce a aflat de victoria de care ieri și alaltăieri mă îndoiam deja:

„În lume există mii de competiții de anduranță, însă numai câteva sunt cu adevărat demente: le poți număra pe degetele de la o mână. Visul meu ar fi să le iau pe rând, una câte una.

sursa

Deocamdată, 6633 Arctic Ultra rămâne, de departe, cea mai grea provocare – cursa vieții mele -, poate și fiindcă a fost cel mai bun loc de ucis demoni, amintiri, traume și iluzii.

A fost mult mai mult decât o competiție: a fost confruntarea pe viață și pe moarte cu trecutul, prezentul și viitorul meu. Acolo mi-am spus mie însumi lucruri de o sinceritate brutală, acolo am cântat Născătoarea cu voce tare și am făcut ceva ce nu mai făcusem nicăieri, niciodată: am stat de vorbă cu Dumnezeu. Acolo am murit și am renăscut de tot atâtea ori.

Acolo, în deșertul alb, mi-am recapitulat greșelile, m-am iertat cu totul și mi-am găsit repere noi. A fost cel mai bun loc în care puteam fi radical, fiindcă totul era atât de extrem, încât mă îndemna să-mi stabilesc alte coordonate de viață.”

Așa începe unul dintre cele mai dramatice capitole ale cărții lui Tibi Ușeriu, intitulat Fluturii mov, unde el explică detaliat ce presupune parcurgerea a 566 de kilometri printr-un infern de gheață aflat la capătul lumii.

După ce, în 2016, a câştigat 6633 Arctic Ultra din postura de outsider, în acest an Tibi s-a întors să-şi apere titlul.

Şi, în ciuda unui picior degerat şi a infecţiei declanşate din această cauză, în dimineaţa zilei de vineri, 17 martie, în jurul orei 9.25 (ora României), Tibi Uşeriu a terminat primul şi ediţia 2017 a celei mai îngrozitoare curse din lume.

citiți mai departe AICI