Cristos a înviat dintre cei morți, călcînd moartea cu moarte! Boldul cuiele îl scot! Bun!

M-am întrebat de multe ori, de ce n-a venit așa … pur și simplu, ca Terminator, la vreo 33 de ani, să ne spună despre ce este vorba, să ne facă schema mîntuirii pe nisip, să ne vestească bunele intenții ale lui Dumnezeu față de umanitate și apoi … să plece pur și simplu (răstignit sau nu, îngropat sau nu!). În această economie a evenimentelor, cu această teologie a parousiei fără întrupare, fără enantropie, moartea și învierea ar părea simple accesorii. Absolut inutile!

De ce a fost nevoie să se înomenească (părinții la un moment dat schimbă ensarkikos cu enantropikos și nu la întîmplare), să stea 9 luni de zile în pîntecele unei Fecioare și nu într-o bilă de foc pentru 9 minute, ca apoi în 9 luni pe pămînt să rezolve tot?

De ce a fost nevoie să crească, să suporte toate umilințele celor 9 orificii ale trupului (vorba lui Constantin Noica), să învețe să Se hrănească, fiind hrănit, alăptat, schimbat de rezultatele tranzitului intestinal, colici, dureri de erupție dentară, confruntarea cu bacteriile …

A propos, dacă astăzi ar ateriza un extraterestru printre noi, ar rezista fix 3 zile și cîteva minute. În tot acest timp bacteriile de pe pămînt, microbii, agenții poluanți ar începe procese ireversibile în corpul acestuia. Cum spunea cineva, dacă Venus s-ar mai naște din mare astăzi, ar fi plină toată de furuncule și exulcerații, ”balcîză și lălîie”, ca Irinuca din povestea lui Creangă.

Chiar, de ce?  De ce Isus și-a asumat tot acest drum complicat? Ca să obișnuiască, să se imunizeze bacteriologic?

Ar fi fost și mai simplu din partea Tatălui! Să ne afișeze pe ceruri cu litere de foc în fiecare an sau de două ori pe an: EU SÎNT DUMNEZEU! DACĂ NU CREDEȚI ÎN MINE, VĂ IA DRACU! Simplu! Și mai am și alte idei în ajutorul lui Dumnezeu!

Nu! El a ales să o facă complicat! Să Îl trimită pe Fiul Său, să îl cuibărească în sarx kai haima, carne și sînge, să îl țeasă între ligamente, mușchi, intestine, vene și artere, nervi și neuroni, piele, oase, numai bune de biciuit și lovit. De ce umilința trupului?

Și apoi, dacă tot a ales calea aceasta? Nu putea să o simplifice măcar după Înviere? Să fi înviat într-un tup eterizat, phantasmatic, precum doceticii pretindeau.

Nu!!! După cum Îl cunoaștem! Tot complicat! Cristos a scos boldul cu un set de cuie, boldul morții a fost umilit cu toate cuiele morții și peșterile morții au fost smerite cu borta goală a mormîntului Învierii. Gaura mormîntului a fost umplută de lumina Învierii într-un nou trup, dar avînd tot sarx kai haima, soma, trup înviat! Înviat, dar trupește înviat!

Cum este acest trup? Un trup deosebit de cel pe care îl purtăm noi acum, diferit de cel pe care Îl va fi avut înainte de moarte, dar asemănător. După cum aflăm din Evanghelie, Domnul a mîncat iar peștele și fagurele n-au căzut pe jos. Nu a avut un trup nematerial, spiritualizat, aerat, fără greutate, care să nu țină greutatea. A mai stat 40 de zile printre noi ca să ne arate cum vom fi. Vom fi cu El și vom fi ca El, cum Apostolul Ioan ne spune.

Da, a trecut prin zid cu acel trup. Se poate să Se fi teleportat, ca să ne exprimăm ca domnul Mironov :), specialistul nostru multidecenial în astfel de chestiuni, și totuși a stat locului, nu s-a bucurat de ubicuitate, nu s-a eterizat, n-a levitat, n-a plutit decît în ultima instanță, la Înălțare.

Ce ne arată nouă aceste lucruri?

1. Mai întîi că Dumnezeu prețuiește carnea. El a creat-o! Cum să-și disprețuiască arta? Platonicii o disprețuiau. Carnea nu este o capacană a spiritului, după cum Platon spunea, somaticul nu este mormînt pentru duhovnicesc. Carnea poate conviețui cu spiritualul și carnea este răscumpărabilă. Vom locui în carne, într-o carne slăvită, în trupuri cerești, dar trupuri, așa cum am susținut și cu alte ocazii. Dacă Dumnezeu nu disprețuiește carnalul, trupescul, nici noi n-ar trebui să facem aceasta. Apostolul Pavel ne propune o nouă somatologie.
2. Dumnezeu proslăvește trupul (vezi cele patru sensuri ale lui doxazo în Evanghelia lui Ioan), răscumpărînd trupescul pentru Sine și prin Sine. Prin învierea în trup, cu trupul, Dumnezeu răscumpără trupescul, deschizînd drumul spre ideea că trupul este Templu al Duhului. Ce altă concepție mai nobilă despre trup putem găsi în religiile paralele?
3. Dumnezeu preia în proprietatea Sa trupul nostru. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos, care ne dorește suflet și trup, trup și suflet. Cu totul. Așa cum ne învață Apostolul, trebuie să o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești. Nu mai datorăm nimic carnalului (Romani capitolul 8). Să facem din mădularele noastre unelte ale neprihănirii.

În acest sens Cristos, dar numai în acest sens, devine un fel de Terminator, instaurînd o fractură între viața noastră veche (cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi). Cei ai lui Cristos suportă în viața lor acest fel de întrerupere. Isus a venit să termine, să întrerupă, să ucidă, să despartă niște lucruri, ca să înceapă, să reia, să nască, să unească altele.

1. El ne-a terminat … pe noi! De aceea numim convertirea Naștere din Nou. El ne-a omorît! Ne-a terminat! Ne-a răstignit împreună cu El pe cruce! Căci nu mai trăiesc eu, strigă Apostolul, ci Cristos trăiește în mine! Ne-a scufundat în moartea Lui, așa cum ne arată Apostolul în Romani capitolul 6. Toți cîți ne-am botezat în moartea Lui am și înviat în puterea Învierii Lui, ca să trăim o viață nouă!
2. Isus a terminat slujbele vechiului Templu. Isus este Săvîrșitorul, Împlinitorul, Cel care a venit să se instaleze odată pentru totdeauna ca Mare Preot, terminînd cu jertfele cele căprești și de oi.
3. Isus a terminat moartea. A învins-o! Unde îți este boldul, moarte? Isus este Cel care ne deschide un drum nou, ne închide orice scuză pentru păcat. A fost întru toate la fel ca noi, dar fără păcat. A trăit ca noi, dar fără păcat. A murit ca noi, dar a înviat ca El, deschizîndu-ne un drum nou, fiind pîrga tuturor celor adormiți, Pionierul celor care vor urma.
4. Isus l-a terminat pe Diavol. E gata! E ăla de respiră greu acum! Isus este Cel care îl calcă pe Diavolul pe cap. El și numai El poate face asta. El este Răzbunătorul, El este adevăratul Terminator, nu noi. Mă înfior cînd copchii noștri cîntă cîntecelul acela naiv… ”și zdrobește-l pe Satana sub picioare, jos”. Nu!!!
5. Isus și-a terminat toți vrăjmașii și a rupt toate vrăjmășiile. Tatăl îl va pune pe Satana și pe toți vrăjmașii Lui sub picioarele Domnului Isus. Numai El îi va călca sub picioarele Lui, ”pupa-I-aș tălpili”, vorba oltencelor.
6. Isus a terminat lucrarea de binecuvîntare pentru națiuni, taina ținută ascunsă de la începutul veacurilor. A mai chemat în staulul acela și pe alte oi, care nu erau din Staul, împlinind și umplînd Biserica.
7. Isus a terminat Legea, a răstignit odată cu Sine pe cruce, zapisul cu poruncile care oricum nu se puteau ține în firea pămîntească. Ne arătau doar păcătoșenia. Erau doar un paidagogos, un îndrumar către neprihănire, erau doar termometrul care ne arăta temperatura fatală, nicidecum tratamentul. Șarpele din pustie a fost înălțat ca noi să căpătăm vindecare prin har, nu prin lege, doar privind la Jertfa Sa.

Isus, Terminatorul meu iubit, cum m-a zdrobit El definitiv și cît îi sînt de recunoscător pentru asta! Înviat-am împreună apoi! Pupa-I-aș tălpile găurite!