Petru mi-a fost student, un om deosebit, cu o istorie aparte şi pe care Dumnezeu îl pregăteşte pentru o lucrare specială.
Iată AICI detalii despre lucrarea lor.
Vezi şi ACEST pliant pentru implicare în susţinerea lor.
Dragi Prieteni!
Cu bucurie va anunt ca vom organiza prima conferinta pe tema de homeschooling. Conferinta va avea loc la Biserica baptista „Logos” (pastor Mircea Aioanei) din Arad pe data de 20 martie. Vorbitorii vor fi Bruce si Barbara West din SUA. Participarea la conferinta este gratuita.
“Profeţia” mea este că nu prea mai sînt profeţi în ţară!
Duminica trecută am avut un studiu biblic foarte interesant la biserică: profeţiile false, profeţii falşi. Studiul acela biblic mi-a dat mult de gîndit.
Foarte interesant că sînt două cuvinte, doi termeni referitori la oficiul cu pricina: profeţi şi prooroci?
Care-i diferenţa dintre unii şi alţii? Asta-i bonus ![]()
Proorocia şi profeţia au fost tratate ca sinonime de multe ori. Cred că o distincţie asupra termenilor ne-ar ajuta puţin în înţelegerea problemei. Oricum pînă la detalii, altceva mi se pare mult mai important.
Mai sînt oare astăzi prooroci, se mai poate profeţi?
După părerea mea, da! (sînt baptist
tot baptist, deşi bunicul din partea mamei a fost penticostal…)
Da! Ce presupune asta? Hmmm….
Cred că în ultimii ani am adunat mai multe diplome în mediul evanghelic, mai multe stilouri bine antrenate la scris, mai multe cărţi scrise de autori români (cineva ar trebui să facă un inventar asupra acestora, dacă nu s-a făcut deja… ), dar avem mai puţini profeţi în sensul biblic al cuvîntulu, mai puţin prooroci.
Profeţii sînt o specie pe cale de dispariţie. Proorocii au dispărut deja!
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Cineva mi-a trimis mai demult fotografia asta…
Cred că se potriveşte cu vremurile în care trăim..
Dănuţ Jemna vorbea despre păcate ale păstorilor…
Poate că cel mai grav dintre toate este că păstorii şi-au dat demisia de la a mai fi profeţi.
Ascultaţi această extraordinară lecţie din partea lui Isaac Stern, violonistul care a cîntat bucata de debut pentru filmul „Fiddler on the Roof”.
9 semne ale unei biserici sănătoase?
Acesta este titlul cărţii lui Mark Dever, carte apărută la Editura Făclia.
De ce anume are nevoie o biserică pentru a fi sănătoasă? De o congregaţie numeroasă? De o parcare mare? De muzică antrenantă?
Probabil că aţi mai citit cărţi despre acest subiect – dar nu ca aceasta. Prezenta ediţie adăugită a cărţii Nouă semne ale unei biserici sănătoase nu este un manual de creştere a bisericii. Aceasta este recomandarea unui pastor care ne arată cum să evaluăm sănătatea bisericilor noastre folosind nouă calităţi esenţiale ale bisericii care sunt neglijate de multe biserici din zilele noastre.
Fie că eşti un lider în biserică sau un membru al acesteia, poţi ajuta la cultivarea acestor elemente în biserica ta, aducând o viaţă nouă şi sănătate spirituală pentru slava lui Dumnezeu.
***
Dacă tot sîntem la capitolul biserici sănătoase, aş dori să ridic o problemă foarte delicată: bisericile-matcă şi bisericile -clonă.
De prin anii 90 a apărut un fenomen interesant în România: biserici „relevante”, copie ale unor biserici din Statele Unite ale Americii sau cine mai ştie de pe unde de aiurea. Mă sună şi îmi scriu prieteni care îmi spun:
„Şi la noi în oraş a apărut o biserică de tip CUTARE (AUTOCENZURAT). Spune-mi şi mie ce-i aia? Cu ce se mănîncă? Eu ştiam că avem un singur fel de biserici, noutestamentare. Dă-mi şi mie un link, ceva!”
Şi i-am dat link. S-a lămurit omul. Asistăm la un proces de clonare ale unor modele americăneşti de tipul Harvest sau Saddleback sau Willow Creek.
Cei care sînt interesanţi de ultimele dezbătăi din PSD pot citi aici ce se întîmplă.
Este foarte interesantă realinierea de forţe. Mitrea şi Mazăre (???? 🙂 🙂 🙂 ) se retrag şi îi dau voturile lui Ponta.
Asta este poanta serii: oamenii ăştia umblă cu voturile în găleată. Dă un vot, na trei, ia două? Oare toţi delegaţii sînt la fel de deşteptaţi precum şir Vanghelie şi kir Mazăre? Sau ei reprezintă doar media aritmetică a tuturor coeficienţilor de inteligenţă prezenţi la Congres.
Oamenii aceştia nu se simt jigniţi de astfel de afirmaţii?
„Dau voturile lui Mircea Geoană” spune Cristian Diaconescu, pe care îl cred mai rafinat un pic, cel puţin în simularea bunelor maniere politice.
Dragii mei,
Dupa citeva peripetii, la Otopeni, cu biletele si cererii noi de confirmare a medicilor ca micutul este stabil sa calatoreasca cu avionul pina la Dallas, au ajuns cu ajutorul lui Dumnezeul la Dallas. Au calatorit cu British Airlines de la Bucuresti la Londra si de acolo American Airlines i-au pus la First Class pina la Dallas. Marilena i-mi spunea ca ar fi nemaipomenit daca cineva vorbeste limba spaniola pentruca ea nu cunoaste engleza. Dumnezeu a facut ca una din stuardese sa vorbeasca spaniola la perfectie si pina la Dallas a ajutat-o cu tot ce-a avut nevoie. I-au dat voie sa-si ia toate siringile si acele de care a avut nevoie ca sa-l pota hrani pe micutul Matia. E uimitor sa vezi cum Dumnezeul nostru e implicat pina in cele mai mici detali. Zicem si noi ca americani „We have an AWESOME GOD!!! Slava lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a facut si face El.
Iată ce se întîmplă acum în PSD. Mircea Geoană este urmărit de „blesteme” violete. Pare învingător pentru o săptămînă, pare că face legea în partid, după care devine învinsul din jurul căruia se retrage pînă şi doamna Andronescu. Oare de ce am aceeaşi senzaţie ca în 5-6 decembrie. Geoană preşedinte de partid – Geoană învinsul. Situaţia dînsului se schimbă vertiginos de la o oră la alta.
Săptămîna trecută mai marii partidului au început să glăsuiască. A scandal. Şi cînd ne gîndim că în urmă cu ceva luni tocmai Băsescu era scandalagiul, cel care ar fi dus ţara într-un scandal continuu. Domnul Iliescu spune că se retrage din toate funcţiile, luîndu-şi credibilitatea minerească cu dînsul la pachet cu brand-name-ul de emanat al Revoluţiei. Sună a sancţiune împotriva domnului Geoană, nu-i aşa? Staţi, că domnul Iliescu cu toate minerelile dînsului şi şah-ul la REgele Mihai, pare acum cetăţean cinstit, demn, drept şi cuminte.
Primele reacţii după anunţurile făcute de domnul Iliescu nu au întîrziat să apară. Dan Şelaru spune:
Până acum erau hoţi dar aveau măcar gulerele albe, erau alfabetizaţi, acum sunt interlopi de-a binelea.
Oricine, numai Geoană nu. Victoria lui Geoană înseamnă distrugerea partidului. Între ticăloşie şi prostie aleg prostia. Între ticăloşi îl aleg pe cel mai cultivat.
Staţi că această reacţie era înainte de înjurăturile vanghelioase.
Indiferent însă de cine va câştiga sâmbătă, PSD nu va reuşi să scape de imaginea de „burghezie roşie” care îi împiedică pe atâţia oameni cu vederi de stânga să-l voteze. Zisa lui Ion Iliescu a fost „Sărac şi Cinstit”. Am ironizat-o de nenumărate ori. Acum însă, odată cu plecarea lui, Partidul îşi va pune pe burtă deviza pe care o ţinea în buzunar: „Decât sărac şi cinstit, mai bine şmecher şi bogat”.
Ion Iliescu, preşedintele etern, trecutul, prezentul şi viitorul partidului, marele profet, patriarhul şi înţeleptul sfătuitor, după ce l-a considerat pe domnul Geoană bun să conducă România pentru noi, acum nu-l mai consideră bun să conducă partidul pentru dînsul.
Adrian Năstase devine comicul de serviciu al politicii româneşti. Aşa cum spuneam altă dată Băsescu l-a îngropat politic între bloguri pe domnul Năstase şi nu cred că va mai ieşi curînd de acolo. Ba candidează, ba nu candidează şi îl acuză pe Mircea Geoană de scenarii, ba sugerează chiar fraudarea alegerilor. Nu-i aşa că în România nu ne putem plictisi? În trecut domnul Năstase spunea că Iliescu e trecutul. Acum ne propune viitorul. Şi pentru dînsul Geoană era soluţia, acum este problema. Era fraudatul, acum este fraudatorul.
Radu Mazăre??? Candidat! Să ne imaginăm în ce va fi îmbrăcat?
Pe Harry Tavitian l-am ascultat live pentru prima dată prin 1988. La Iaşi. Casa de cultură a studenţilor. Cred că Moşu-Florian Lungu a prezentat spectacolul, dacă ţin bine minte.
Ce s-a cîntat atunci? Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!
Milonga del Angel este una dintre cele mai tulburătoare piese pe care le-am ascultat de o vreme încoace. Are o tensiune internă imensă. Sunetele sînt întinse şi scoase unul cîte unul, cu forţa, fugărite din band(dod)eon. Structura ritmică este doar aluzivă. Pe Milonga nu se poate dansa cu adevărat. Fiecare neam de pe pămînt are tristeţea lui. Dor, saudade….
În ultima parte, majoră, pentru o clipă ai impresia că tensiunea scade. Structura armonică continuă să tulbure. Şi … a durat şase minute?
Milonga del Angel cîntată de compozitor, Astor Piazzola.
sursa youtube pamajej
„What amazes me is how many brilliant people I know, in the US and around the world, who either don’t see it as anything more than a recession, or who don’t want to. No one really argues with me when I say it, but more so, simply want to turn away; hoping that by turning the mental page, somehow the reality of the statement will simply go away. It is as if society has a vested interest (and we do, by the way) in ‘keeping the party going,’ and doing precisely that, even if for only a little while, and even if that means fooling ourselves. Fear has the world in its grips these days, and fear is the ultimate prosperity killer.”
John Hope Bryant
Citeşte mai mult aici.
Vă mai amintiţi Mor după tine?
S-a dus şi mămăica, s-a dus şi bunicuţu.
Au rămas în urma lor cei dragi şi cîteva lucruri dragi.
Pe morţi se pun muştele, dar la înmormîntarea bunicuţului se tot aşezau albinele pe el. Le-a iubit şi l-au iubit. Boceau cu polen.
L-au însoţit pînă la mormînt ca să-i zumzăie a somn bun pînă la marea înviere.
Acum s-au culcat şi stupii, s-au învelit cu plapuma albă şi aşteaptă învierea primăverii, aşa cum bunicuţu şi mămăica împreună cu biserica răscumpărată aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie.
Bunicuţu n-a murit, doarme, la fel şi albinele lui.
Ne-am obişnuit deja cu autoironia: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.” Haideţi să privim şi la lucrurile bune care se întîmplă din cînd în cînd. Trăim în România… mult de dulce şi frumoasă…. Unul dintre aceste lucruri bune care se întîmplă pe lîngă noi este Patrimoniu Românesc, o iniţiativă privată demnă de toată lauda.
Prietenul care mi-a recomandat site-ul scrie:
Se pare că apar veşti bune în legătură cu operaţia lui Matia. După postarea aceasta şi după preluarea informaţiei de mediile de informare ale românilor din diaspora, vestea s-a răspîndi viral în mai multe direcţii.
În urma acestei acţiuni au apărut deja veşti care par să ducă la un rezultat.
Iată cîteva pricini de mulţumire şi rugăciune:
Un prieten mi-a pus următoarea întrebare:
As avea o scurta intrebare. Imi cer scuze ca m-am pomenit bagandu-ma in seama asa din senin, insa, avand in vedere ca sunteti pastor, am considerat ca ati putea sa imi oferiti parerea dumnevoastra despre doua versete din cartea Proverbe.
S-a intamplat sa fiu adancit intr-o scurta meditare la o situatie. Mai exact ma gandeam la unele contre pe care le-am avut cu niste autori si comentatori. A iesit un mini scandal, dupa cum se poate vedea pe site. Si cum stateam eu asa si ma gandeam, am pus mana pe Biblie, care era aproape, si am deschis-o la intamplare ca sa citesc cateva versete si sa imi iau gandul de la cearta blogosferica. Versetele pe care le-am citit sunt acestea:
Tocmai am aflat de pe blogul domnului Mihail Neamţu despre această dezbatere.
Disclaimer: dezbaterea este destul de lungă, sunetul nu este cel mai bun, prezentările sînt în limba spaniolă. Ambele „trei” impedimente sînt uşor de trecut pentru cei interesaţi şi răbdători.
Paul O’Dette cu o surpriză extraordinară: Muzică veche americană (dacă va fi existînd aşa ceva… vom vedea) la lăută. Cumplită ironie! 🙂 Excelent compliment!
Iată una dintre cele mai dificile piese pentru violoncel. În ce altă interpretare decît cea a lui Rostropovich?
sursa Youtube officerchan
Iată o nouă reţetă made by Sting. Vă rog să îmi spuneţi, prieteni, ce părere aveţi despre această reţetă… Poate cineva încearcă o traducere …
Recunoaşteţi tema muzicală din background? Acest cîntec trimite la tradiţiile păgîne pe care le-am împrumutat în sărbătorile noastre creştine. Staţi că vine imediat Paştele, cu ouă roşii şi cu tot felul de gătiri pentru vii şi morţi. Este foarte interesant ce spune Sting despre atmosfera acestui cîntec şi obieceiurile celtice la care face trimitere. Oare cît păgînism este în Crăciunul nostru şi în Paştele noastre…
dar în Sfîntul Valentin? Ce treabă are Sfîntul VAlentin cu evanghelicii de sînt firme care fac reduceri … „firme creştine”, de parcă ar exista aşa ceva… care fac reduceri de Sfîntul VAlentin. Sîntem păgîni fără scăpare… facem „prăjituri din suflete” pentru sufletele morţilor… Valentiniada, o altă tradiţie împrumutată de creştini… la fel ca sărbătorile de noiembrie, Halloween. Valentin şi Halloween, rimează.. nu numai sonor!
Una dintre cele mai impresionante imagini referitoare la viaţa spirituală este cea care se află la mănăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai, înfăţişînd scara descrisă de Ioan Scărarul, de aflat în traducerea românească în Filocalia.
În urcuşul spiritual chiar şi cei aflaţi pe trepte mai înalte sunt înşelaţi de diavol. Mîndria stă înaintea căderii şi după ce ai urcat în cunoaşterea Domnului. Niciodată să nu îţi aşezi siguranţa în tine, numai în Dumnezeu. De aceea Scripturile spun să ne uităm la sfîrşitul vieţuirii cuiva, nu la începutul şi nici la mijlocul, nici măcar la apusul bătrîneţilor. Tot din pricina mîndriei trebuie să veghem şi să prea-veghem (priveghem) totdeauna.
Aflata anul acesta la prima ediţie, Stagiunea de Muzică Veche vine ca o urmare fireasca a bunei primiri de care s-a bucurat inca din anul 2006 Festivalul de Muzica Veche Bucuresti. Stagiunea acopera un gol in viata culturala a Capitalei, fiind special gandita ca o oferta culturala complementara Festivalului.
Îi mulţumesc domnului Dorin Frandeş pentru sugestie.
Iată comentariul dînsului:
Tarantela este un dans popular vesel. Contrastul dintre tonalitatea minoră şi veselia ritmului creează o tensiune atît de liniştitoare.
European Broadcasting Union şi tema muzicală pe care am ascultat-o de atîtea ori.
Iată aici un aranjament excelent pentru lăută barocă cu 11 coarde.
Sursa youtube, ArtoWikla
Mulţumiri multe celor care s-au aventurat în dreptul postării cu 1 Ioan. Încercăm un nou exerciţiu? Puteţi identifica locurile în care B1688 este radicalmente diferită de Cornilescu sau traducerea ortodoxă 1988?
Putem să ne uităm puţin şi la nişte figuri de stil?
Sînt cîteva metafore superbe, un oximoron care merită tot efortul, „podoaba nedireptăţii”, ..
Dar termeni care vă stîrnesc amintiri? Să lăsăm arhaismele! Haideţi să ne concentrăm pe regionalisme, spre exemplu? Ce termeni vă aduc aminte de bunicii dintr-o altă zonă a ţării faţă de cea în care locuiţi? Tipuri de expresie, frazări?
Identificaţi undeva traduceri confesionalizante? Ce înseamnă asta? Fiecare confesiune încearcă să tragă traducerea pe teren propriu. Traducerea martorilor lui Iehova este un astfel de exemplu. Cornilescu este acuzat de acelaşi lucru. De fapt orice traducere face cumva acelaşi deserviciu textului original, fiind prada presupoziţiilor teologice ale traducătorului, presupoziţii pe care le valorifică conştient sau de care este trădat în mod înconştient.
Veţi descoperi mai multe cuvinte pe care nu le înţelegeţi în Iacov, pentru că Iacov are un vocabular mult mai bogat decît Ioan, chiar şi expresii care par neclare, pentru că Iacov are o sintaxă mult mai complexă.
Să vedem:
Datorită lui Discipulus Simplex, am regăsit ceva ce îmi suna în minte de multă vreme:
“Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?…Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.
Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.
(Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986)
Multe mulţumiri pentru recomandarea de lectură!
Tocmai termin o lucrare legată de arhaisme, arhaizare, traduceri arhaizante versus traduceri neologizante.
Vă rog, prieteni, să faceţi următorul exerciţiu: citiţi Prima epistolă a lui Ioan, aşa cum apare aceasta în Biblia de la 1688. Vă rog să aşezaţi într-o listă acele cuvinte pe care nu le înţelegeţi chiar deloc deloc.
Veţi întîlni următoarele situaţii
1. Forme arhaizante (iaşte pentru este, pre pentru pe etc.)
2. Arhaisme autentice, pe acestea trebuie să le identificăm
3. Forme alternante (Dumnezeu – Dumnezău, cunoscut – conoscut, mincinos – mincenos)
4. Cazul cel mai interesant este al unor cuvinte care au suportat o mutaţie semantică (a huli şi a ispiti), cu un sens în 1688, cu alt sens astăzi.
Sînt extrem de interesat de observaţiile voastre, oricare ar fi acesta asupra textului de mai jos. Opiniile voastre, ca cititori cu formaţii diverse, sînt extrem de importante pentru mine.
Textul este transliterat după Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a celei vechi şi a celei noao lége (…), Bucureşti, 1688. Transcrierea în format word îmi aparţine. Am transcris întreg textul pentru a vă uşura selectarea cuvintelor şi inserarea în comentariu.
Vă mulţumesc pentru ajutorul vostru!
Iată textul:
sursa youbtube walvis 2007
Citește în continuare
De obicei nu iau în seamă prea tare cereri de ajutor care vin prin email cu diferite poveşti catastrofice. Cea de mai jos este reală. Verificată.
Suntem o familie cu trei copii,ultimul dintre ei se numeste Matia si s-a nascut la 20 august 2oo9.In urma cu 3 luni si jumatate i-a iesit la gurita ceva ca o basicuta si ne-am dus la medic.Ni s-a spus ca ii erupe un dintisor insa buba in scurt timp a luat proportii enorme. Am ajuns la spitalul Marie-Curie Bucuresti si ni s-au facut investigatii; a rezultat ca e vorba de o tumoare mandibulara .A fost operat la Spitalul Maxilo-facial in Bucuresti in data de 3 Decembrie Am asteptat biopsia.Diagnosticul este tumora neuroectodermica.A trecut mai bine de o luna si jumatate de la operatie si tumora creste in disperare.Am mers la o noua consultatie la medicii care l-au operat(prof dr Bucur Alexandru,dr Dinca ).Medicii ne-au spus ca nu se mai poate intervenii in tara si avem nevoie urgenta sa mergem in strainatate pt o interventie.Costul e foarte mare ,nu ne permitem iar tumoarea il mutileaza. Avem mare nevoie de ajutor si va multumim mult pt orice sprijin. Atasam la mesaj cateva fotografii …
Nr cont banca Transilvania : RO56BTRL01101201P25108XX
Titular. Simion Marilena
tel :0765202822 ;
tel 0768572222
si
Titular SIMION MARILENA
cod iban : RO 43 RNCB 0103104442200001
cod SWIFT:RNCB ROBU
Cei mai frumoşi oameni rezultă din amestecăturile de rase, aşa am auzit. Oare este valabil şi pentru muzică?
Vă imaginaţi improvizaţii în stilul lui Bach, dar cu sînge brazilian?
Pe drepentru cuvand in vremuri de criza ne scotocim buzunarele cautand cu atentie dupa fiece banut. Totul ne e masurat,cantarit si impartit. E felul nostru intelepentru de-a cauta sa facem fata vicisitudinilor vietii. Ne planuim cu mare atentie banii, concediile si suntem foarte grijulii sa nu pierdem reducerile. De orice fel.
In casele cu mai multi copii, hainutele se paranda de la un copilas la altul iar noi adultii visam sa ne croim drum prin tot ce viata ne-a harazit. In tot acest timp ne repetam in gand ca totul va trece. Si-asa si este. Totul, absolut totul trece.
Textul aparţine lui Andrei Cornea
*Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un
aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de
aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul.
Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o
biblioteca.
este trecutul…
Zilele trecute am auzit chestia asta: “Cel mai imprevizibil lucru este trecutul.”
Nu mai ştiu exact unde, dar, după ce am analizat puţin paradoxul, mi-am dat seama că autorul, cine-o fi oare, are dreptate.
Istoria şi amintirile povestite şi repovestite au de fiecare dată altă culoare. Depinde de moment, depinde de persoană, depinde de popor.
Marii dictatori ai acestui secol au fost artizani ai redesenării trecutului. De fapt, Stalin reproiecta şi trecutul şi schimba şi prezentul după bunul plac.
Se apropie seara…. serile de iarnă… Orfan fiind am pornit viaţa cu spaime. Adormeam în serile de iarnă singur strecurat cu totul sub plapumă, respiram printr-un orificiu care se deschidea spre interiorul patului… la cinci ani şi la şase şi la şapte ani în camera unui băiat se strecoară balauri, viespi uriaşe, crocodili cu zece picioare, stafii şi baubau, toată casa respiră, se mişcă, mobila crapă şi oglinda scîrţîie…
Fiul lăptarului… Un fiu de lăptar care se scula în fiecare dimineaţă devreme ca să meargă cu tatăl său să vîndă lapte. Un fiu de lăptar, cu un frate care are un handicap mintal, cu multe dureri adunate în nopţile de spaime… scrie cîte un cîntec-imagine. Simplu, cu versuri adînci…complex, rafinat.
De copiat principiile de către toţi muzicienii creştini. Dumnezeu merită mai mult decît albumele la kilogram pe care i le dăm anual. Enorm de multă muzică proastă la creştini… pentru un Dumnezeu atît de măreţ. Să învăţăm de la fiii veacului acestuia, care sînt mult mai înţelepţi decît noi în anumite lucruri.
De ce îmi place Sting? Pentru că face din cînd în cînd cîte o chestie din asta:
sursa youtube jek9000
În clasa a X-a am cunoscut-o pe Natalia. Eram atît de îndrăgostiţi, dar mai puţin decît acum. Eram înainte de treapta a II-a, înainte de clasa a XI-a şi a XII-a. Nu-i spusesem încă de iubire…Nu aveam voie. Cel la care făceam ucenicie îmi interzisese acest lucru şi bine a făcut. Abia aproape de sfîrşitul clasei a XII-a am încălcat „consemnul” şi i-am spus Nataliei ce simt pentru ea.
Mă întorc înapoi la clasa a X-a. Mi-era frică de treaptă, mai ales că luasem o decizie radicală. Voiam să trec de la profil mate-fizică la filologie. A fost o călăuzire dumnezeiască, dar despre asta … altă dată.
Tocmai „vorbeam” zilele trecute despre ce reprezintă internetul pentru noi. Poate fi spaţiu de joacă, arenă, tatami, dar şi arenă de martiraj, circ de batjocură, dacă este cazul.
Merg la biserică în seara asta ca tot omul şi mă abordează o soră şi un frate, tineri. Mi-au spus că pe oarece site-uri din judeţul nostru au apărut comentarii scîrboase în limbaj, oribile în atitudine, dar semnate „marius cruceru”.