„I have a little secret”

Ascultaţi această extraordinară lecţie din partea lui Isaac Stern, violonistul care a cîntat bucata de debut pentru filmul „Fiddler on the Roof”.

Extraordinară lecţie despre motivaţia de a cînta, relaţia dintre instrument şi instrumentist, şcoala muzicii de cameră, interpretare.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „I have a little secret”

  1. guitarschizofrenic zice:

    foarte frumos documentarul il stiu, un om deosebit Stern si profesor deasemenea. din aceasi categorie instrumentist/profesor deosebit am si eu ceva tuburi frumoase. cel cu masterclasul lui Casals l am postat in alta parte, dar mai este o serie de masterclassuri cu Heifetz pe tube, primul link aici:

    restul, pe channel ul respectiv, e interesant cat de serios si grav e Heifetz dar pe de alta parte cum reuseste sa destinda atmosfera si sa glumeasca.
    alte doua clipuri (pentru chitaristi in special!) un profesor deosebit Ricardo Cobo.


    si la sfarsit…va recomand un masterclass cu Placido Domingo de zile mari!

    (ps. cel cu Domingo are mai multe parti pe channelul respectiv)

  2. dorin zice:

    Este coplesitor si cind vorbeste, este dintre putinii mari interpreti care poate verbaliza ceea ce simte ca ar trebui sa se petreaca in sufletul sincerului interpret.
    Dar
    Totul se petrece intr-un mediu diferit de cel cu care el este familiar. Toti au ochii mici si provin dintr-o multimilenara civilizatie in care exista toate sentimentele despre care vorbeste evreul Stern rod genetic al contopirii unor generatii traitoare in europa. Apassionatto (pasionat) pentru un european se manifesta cu totul altfel decit in extrem de sobrele civilizatii asiatice. Si daca pina la urma ei vor reusi sa mimeze pasionalul romantismului european, si ne vor convinge pe noi ascultatorii cintatului lor, care din punct de vedere tehnic tinde spre perfectiune, ce va spune poporul lor, publicul din care provin despre ceva care poate insemna chiar „dezmat” estetic. Aici apar destul de multe probleme. Am avut ocazia sa acompaniez tineri instrumentisti sud coreeni scoliti la Viena. Toti erau foarte buni. Am organizat o conferinta de presa in care i-am pus in fata reporterilor romani crezind ca acestia sunt interesati de cultura muzicala sud coreana (despre care noi nu stim evident absolut nimic). Am ramas stupefiati de faptul ca indiferent ce virsta aveau coreeni (erau de la 6 la 20 de ani) nici unul nu a putut sa ne dea vre-un amanunt cit de vag despre cultura lor traditionala. Toti incepusera, de la cea mai frageda virsta, sa studieze „muzica apuseana”. Cu siguranta ca in tarile de cultura europeana o mare parte dintre acei coreeni (coreenii au „invadat scoala de muzica europeana de peste 40 de ani) isi vor gasi loc de munca.
    Sau nu au nevoie.
    La un moment dat la Filarmonica din Arad si-a sustinut partea practica a doctoratului tot o sud coreanca absolventa in LA (USA) Era extrem de bine pregatita si foarte muzicala din punctul nostru de vedere. A dirijat o lucrare religioasa Missa Nelson de Haynd si o lucrare vocal simfonica laica contemporana. Intr-o discutie am intrebat-o ce va face cu doctoratul, ce spera sa obtina profesional dupa aceasta treapta. Am ramas stupefiat cind mi-a marturisit foarte sincer si degajat ca nu spera nimic profesional si ca a parcurs toate treptele doar pentru a putea sa se inscrie pe un culoar mai bun in „cursa” pentru a-si intemeia un camin fericit. Cu astfel de studii putea aspira la un sot dintr-o „patura superioara”.Practic ii crestea box office-ul printre pretendenti. Si am continuat incercind sa inteleg daca practicarea muzicii din postura de dirijor va ajuta o astfel de casnicie. La fel de relaxata mi-a spus ca nici macar nu se gindeste la a-si valorifica vre-o parte din cunostiinte. Din momentul casniciei in conceptia coreana, femeia devine sotie, mai apoi mama, deci nu-si poate risipi timpul indiferent cu ce talente este inzestrata. Iata doar o mostra de diferenta de mentalitati.
    Ar fi bine ca cei care fac punti interculturale (in special evanghelistii) sa tina cont de astfel de detalii caci altfel risca sa fie in postura lui Stern care ruga niste chinezi cit se poate de dornici de cunostiinte sa cinte appassionato.
    Mai adaug o singura ilustratie la aceasi idee. Maestrul Celibidache povestea orchestrei din Bucuresti, atunci cind a venit in tara pentru prima data, prin anii 70, din mileniul trecut, ca, ajuns la pupitrul unei renumite orchestre germane, a incercat sa le explice ce fel de atmosfera doreste sa creeze sunetele interpretate de viori intr-un anumit moment. SI povestea despre atmosfera transparenta a unui rasarit de soare care inca nu se zareste deasupra orizontului, dar boabele de roua de pe firele de iarba incep sa tresara, etc etc. Dupa vre-o 5 minute de astfel de poezie concert maestrul il intrerupe si cu o voce cit se poate de nemteasca il intreaba: „Aber, forte, oder piano ?” sau pe romaneste: „de fapt ce vrei: sa cintam mai tare sau mai incet ?”
    Mentalitati, mentalitati. E cumplit de valabil si pentru cei ce studiaza vremurile si locurile poate chiar mentalitatile din Biblie.

    • Marius David zice:

      Stimate Dorin,
      m-am mirat foarte că l-au lăsat în China comunistă să facă aşa ceva. Care o fi explicaţia?
      despre asta disctam cu Ioana acum cîteva luni în urmă: faptul că pentru un japonez sau chinez anumite concepte de interpretare din spaţiul indo-european sînt imposibil de priceput.
      ei sîn foarte buni imitatori. Aşa cum spuneţi, mimează excelent, dar nu vine din cord pe coardă, ca să fac un calambur.

      A doua parte a comentariului „face toţi banii”, ei acel tip de mentalitate asiatic-oriental este prezent în Biblie, maternitatea este cel mai mare talent, a da viaţă cea mai mare chemare.
      Sînt sigur că acea coreancă va fi mai fericită decît decăniţa pe care am întîlnit-o la Oxford şi care, carieristă fiind, era foarte nefericită. Şi-a sacrificat căsnicia pe altarul idolului carierei, copiii îi erau crescuţi de maică-sa. Era o feministă agresivă foarte.
      A spus la un moment dat la masa de prînz … „you are coming from a male dominated culture… a big orphanage.. ” ca să înţelegeţi ce înseamnă violenţă verbală.
      Am întrebat-o doar atît „Sînteţi fericită?”
      A tăcut şi i-au dat lacrimile în colţul ochilor. Am simţit cum îi cade smalţul de pe canini în scrîşnire apoi.
      A reuşit coreeanca? După părerea mea DA.
      Sînt sigur că acum este fericită!

      Foarte foarte foarte interesant tot comentariul.

      Faza cu Celibidache este antologică! 🙂

  3. guitarschizofrenic zice:

    ca tot vorbeam de masterclass uri si domnul Dorin a adus vb de maestrul Celibidache, un masterclass filmat in Italia cred.

    partea a doua pe channel ul de tube.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.