Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
De ce ne bagati in ceata? Lumea crede ca toata muzica este notata in scriere liniara cu note amplasate pe un portativ cu cinci linii care are la inceput o cheiue si din loc in loc bare de masura.Daca invatam scriitura asta putem sa ne apucam sa incercam sa cintam respectiva muzica (evident ca ar iesi ceva daca am repeta de mai multe ori) Acum afla ca o parte din muzica e notata altfel. Daca printre cititorii blogului ar fi un ortodox si-ar aduce aminte ca muzica bizantina e desenata cu niste semne ciudate deasupra textului liturgic, intr-o notatie neumatica. Catolicul ar sari si el ca muzica gregoriana (cintarea lor comuna) e notata tot cu neume se numestie (o parte din ea scriitura rombica si portativul lor la un momentdat avea doar trei linii dintre care una colorata. Chinejii ar aduce niste caiete in care apar niste ingramadiri de semne despre care spun ca e notarea grafica unei muzici. Am vazut sisteme de notare a muzicii africane din nu stiu care stat de pe uriasul continent care pe harta e desenat imediat sub Marea Mediterana. Asa ca nu stiu cum sa-I multumesc lui Dumnezeu ca exista si variantele conservate sonor, adica intregistrarile si ca tot omul are acces la ele. Ce pacat ca nu stie de ele si nici nu-si face timp sa afle de majoritatea lor. Multumim si blogului acesta pentru crapetitul usii catre o lume despre care multa lume nici nu stie ca exista: cea a Muzicii
Am rîs cu poftă la comentariul acesta…
foarte interesantă enumerare a tipurilor de scriere.
antologică formularea!
De fapt tabulaturile sînt mai ușor de citit decît notele pe portativ.
și dă loc la mai multă improvizație din partea interpretului.
Am învățat în 10 minute toată povestea cu Caius Hera.
Apoi am și cîntat un duet împreună.
Este fascinantă această notație.
Absolut fascinantă..
Ne puteți inventaria cu exemple cumva , continuînd chestiunea cu notațiile?
putem avea ceva imagini?
Sigur o sa castigi pariul.
Pentru unii tovarasi comisari Europa a aparut ieri, mai exact, s-a autogenerat spontan din nimic.
E ciudat ca nu-i deranjeaza si numele de… Europa, ca si asta e, intr-un fel, religios. Ii deranjeaza cu precadere simbolurile crestine, cu cele ale mitologiei grecesti nu au probleme.
draga Adrian, este de discutat mult despre aceasta secularizare a Europei…
chiar astăzi mă gîndeam că poate tocmai aceastaă revoltă a noastră este nelegitimă.
Primii creștini trăiau într-o lume atît de pluralistă, dușmănoasă… și nu erau revendicativi, și-au văzut de treabă și au reușit să schimbe lumea..
noi considerăm că este un fel de drept al nostru ca lumea să fie zidită pe valori și principii creștine.
dar nu este așa… .lumea zace în cel rău..
zace, verbul grecest este extrem de picturesc…
de fapt de unde vine Europa, unde se duce… oricum tradiția creștină nu o descrie cel mai bine.
Acest fel de discurs …America și-a pierdut valorile creștine… what s wrong with America… etc. cred că este un discurs periculos și perdant pe lungă durată.
La fel și cu Europa.
Să privim și din alt punct de vedere.
Sîntem dați pieirii, sorțiți prigoanei, minioritari prin excelență, ni s-a spus… nu te teme, turmă mică, calea este îngustă, PUȚINI sînt cei ce o află,
a pretinde o cultură înțelepenită în niște valori creștine împrejurul nostru mi se pare nenatural creștinismului,
poate că și din cauza asta am ajuns așa decandenți ca mișcrea creștină, am fost prea alintați în Europa.
Ai dreptate.
Totusi, situatile nu sunt comparabile in toate detaliile.
Nu de pierderea statutului privilegiat al cultelor crestine este vorba, ci de atitudinea unor kulturnici europoizi, afisand o pururea spoita toleranta.
Nu de statutul nostru este vorba, crestinismul se pare ca se va reintoarce de unde a plecat (in catacombe!).
Pur si simplu, asistam la niste masuri „culturale” care nu fac decat sa ne reaminteasca de „revolutiile culturale” din trecut.
da, vorbim de toleranță, de libertate… dar creștinismul este o religie prigonită în Europa.
Prinde bine în sesiune 😀
Pingback: Banii şi fericirea, despre credinţă, despre “dodeire”, Iuda, tema EBU « La patratosu