Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Tarantela nu este totdeauna compusa intr-o tonalitate minora. Un dans de origine napolitana, in masura de 6 optimi, de obicei are doua parti bine diferentiate, una in minor si cealalta in major.
Se presupune ca numele acestui dans se trage de la paianjenul „tarantula”, miscarile rapizi fiind provocate de ciupitura acestui paianjen.
Aceasta forma muzicala apare in creatia multor compozitori, de pilda Felix Mendelssohn „Simfonia italiana”, partea IV in forma de tarantela (cu solo de flauti :)); Franz Liszt si Frédéric Chopin au compus tarantele pentru pian, la fel Camille Saint-Saens, ultima parte a Concertului pentru pian nr.2 a compus-o in forma de tarantela; Pablo de Sarasate a scris o piesa pentru vioara, intitulata „Introducere si tarantela”; Partea a treia din Suita Italiana de Stravinsky este tot o tarantela.
Mulțumim de explicație!
și pentru informație!
Ce mare bogăție!
Beautiful. Loved it.
Richard
OC Family Integrated Church
Welcome, Richard! Good to see you here.. 🙂
Permiteţi-mi să adăug şi dansul lui Claude Debussy intitulat: Taratelle Styrienne, care a fost compus în 1890, la intoarcerea lui din Villa Medici, Italia, după o şedere de 2 ani.
Mulțumim mult pentru trimiterile muzicale
sau
Sergei Rachmaninov: Suita nr. 2 in Do minor pentru 2 piane, op. 17, IV Tarantella: Presto
Pingback: Tangoanga, Tarantele, La spagna, Vihuela « La patratosu