Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Genial, amuzant, tragic și înălțător în același timp.
Bulversant !! Actiunea se petrece seara tarziu in plin Paris (prochaine station „Hotel de Ville”) intr-un tren RER gol la ora aceea. Un evreu si un arab se priveau ca inamici pana la aparitia unui grup de nazisti care ii hartuieste. Dupa aparitia acestui grup, cei doi nu devin neaparat amici, dar devin mai umani datorita aparitiei unui dusman comun. Ambii reusesc sa scape din capcana si coboara pe parti opuse ale peronului.
Interesanta imagine: un inamic comun ne face uneori sa nu mai fim inamici aprigi. Totusi, nu devenim automat prieteni: continuam sa ne aflam pe parti opuse ale peronului vietii. Numai credinta fiecaruia in Isus Cristos ne poate aduce pe acelasi peron, poate surpa zidul de despartire intre noi.
Cat de nefondata este ura intre oameni (bazata de multe ori pe considerente rasiale si religioase), cand de fapt inamicul nostru comun este diavolul: el vrea sa ne piarda pe toti deopotriva. Insa Domnul Isus a luat asupra lui pedeapsa noastra ca noi sa ne putem intalni pe acelasi peron: statutul de copii ai lui Dumnezeu. Slava Lui !!
Andra (o fosta nazista)
FOSTA NAZISTA?
exista asa ceva in romania de azi?
Eu am fost nazista inainte de 1989. Nu am facut parte dintr-un grup organizat – nu stiu daca exista asa ceva in Romania la vremea aceea. Nazismul a fost timp de doi ani filosofia mea de viata. Deviza mea era „ura si distrugere”. Inainte sa fie o miscare anarhista, nazismul este o filosofie a mortii, a urii fata de ceilalti, a superioritatii (nu doar rasiale). Este in mod evident o filosofie de inspiratie diabolica. Diavolul prin definitie uraste si vrea sa distruga (piarda) sufletele.
Daca exista nazisti in Romania de astazi ? Din pacate da. Sunt suflete ratacite in intuneric, asa cum am fost si eu. Daca ii intalnim, trebuie sa ii iubim si sa ne rugam pt ei ca Dumnezeu sa-i dezlege de legaturile celui rau. Harul lui Dumnezeu este suficient de mare – daca a facut-o pentru mine, o va face si pentru ei.
acum înțeleg, deci nu erai în România atunci?
1.Evreul curajos s-a rusinat de apartenenta lui religioasa(mi-am adus aminte de mine uneori).
2.Mi-am adus aminte de pilda Samariteanului „fa si tu la fel” indiferent de „coloratura”.
Instinctul de conservare isi spune cuvantul …
Oare la asta se refera Luca 17:33 „Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.” ???
Daca stai sa te gandesti si Avraam a incercat sa isi scape viata prin ascunderea casatoriei cu Sara. Care considerati ca ar fi atitudinea corecta in astfel de situatii ? Adevarul la suprafata si platesti pretul sau tainuirea adevarului pentru a evita conflictul ???
care este atitudinea corecta?
prima data incerci sa scapi, daca nu se poate, mori demn.
nu cred ca ne cere Domnul, daca se isca prigoana, sa iesim la inaintare si sa spunemm SINT CRESTIN, SINT CRESTIN, TRAGETI IN PIEPT DIRECT SAU IN CAP, CA SA MOR REPEDE
Sunt total deacord cu tine Marius. Am pus intrebarile respective cu scop meditativ dupa cele scrise de Oct („Evreul curajos s-a rusinat de apartenenta lui religioasa”).
Din cate am citit in timpurile bisericii primare au fost crestini care s-au autodenuntat pentru a fi martirizati, iar atitudinea aceasta a fost criticata de unii dintre mai marii bisericii. („Momente cruciale in istoria Bisericii”, de Mark A. Noll) La urma urmei este tot un fel de SINUCIDERE, deci nu e asta planul lui Dumnezeu pentru noi. Insa daca nu se poate sa scapi … Domnul sa dea putere !!! (oricui ajunge in situatia asta)
nu s-a rusinat…. FRICA!!!!!
AI TRAIT FRICA? nu rusinea, Frica!
este cu totul altceva
am crescut intr-un cartier marginas, stiu ce inseamna frica si bataile golanesti.
stiu exact ce este in inima lui.
Pingback: Strangers – Un filmulet inteligent menit să ne pună pe gînduri… « Pro(-)scris
cand o sa fim prigoniti noi..oare o sa fie la fel?
ma refer, mai mult. la demnitatea noastra, la ceea ce nu se vede, decat la suferinta fizica,propriu-zisa
draga MNobineknume, prigoana? nu stiu prea mult, un lucru stiu, curata Biserica
Ca de obicei propaganda mass mediei in actiune. Oamenii albi, rai, nazisti, skinheads, (cred ca erau si crestini dupa tatuaje) sint problema numarul unu in lume. Sa nu uitam ca si George Bush e alb. Noroc de actiunile „pacifiste” ale tinerilor musulmani din Europa de vest care ne mai dau speranta.
deci… care este sensul acestei ironii? mi se pare mie sau ai pierdut morala filmului?
Pelicula e filmata in Haifa, pe metrou, caruia i se spune ,Carmelit, fiindca leaga portul din golful Haifa de muntele Carmel; se aude si vocea crainicei din gara ,care vorbeste ivrit (ebraica);daca observati placile de faianta de pe pereti, au lucrat romani acolo, ca-s puse in culorile drapelului romanesc!:)
Bun, ce-am vazut eu, era un arab crestin ( nu musulman, ca nu avea barba)care citea un ziar arabesc si tanarul evreu (avea medalionul cu steaua lui David); nu am sesizat stare de discomfort intre ei pana nu au aparut neo nazistii, cand si-au dat seama ca sunt in pericol amandoi…tanarul evreu era speriat cand i-a sunat telefonul pe melodia evreiasca hag-sameia (sarbatoare fericita!). S-au inteles din priviri si au actionat in asa fel ca au scapat de teroristi!
Morala: in fata pericolului, in lupta cu cel rau,mai ales, trebuie sa fim uniti sa depasim unele divergente de cult ,de diferente nesemnificative si sa fim pregatiti sa luam decizii corecte si salvatoare!
Actiunea se petrece pe Carmelitul din Haifa (metroul care leaga portul Haifa de muntele Carmel, 1200-1800m diferenta de nivel); vocea crainicei care anunta trenul e in ivrit( ebraica) si daca observati placile de faianta puse in culorile steagului romanesc, dovada ca si acolo au muncit romani:)
Cei doi tineri, arabul crestin( nu avea barba ca musulmanii) si evreul, se juca cu medalionul Maghen David (steaua lui David)dar nu era o stare de prea mare tensiune intre ei; isi vedeau fiecare de treaba lui.
Asta pana au aparut neo-nazistii cand au realizat ca amnadoi in aceeasi masura sunt in pericol.
Evreul s-a panicat cand telefonul ii suna pe melodia Hag-sameia (sarbatori vesele, fericite)
Morala acestui filmulet eu cred ca e evidenta:
Oricat am fi de diferiti ca oameni apartinand unui cult sau altul,cand suntem atacati sub orice forma ,de cel rau, trebuie sa fim uniti sa sa isim biruitori cu totii.
In film cei doi au iesit pe culoare diferite, dar va spun ca la suprafata i-a despartit doar strada…unul a iesit pe un trotuar, altul pe celalalt!
Vizionarea acestui filmuletz mi-a adus in memorie amintiri placute…
multumim pentru informatie, valoroasa intr-adevar
Va propun un articol care cred ca este mereu de actualitate, despre Dumnezeu si raul din lume. Nu este un articol cu tenta confesionala, prin urmare cred ca poate fi ziditor pentru toti crestinii.
http://danpatrascu.eu/?p=811
Pace si Bine
Am o alta posibila versiune a sfirsitului. Ar fi cam asa:
Tinarul evreu realizeza ca rucsacul nu e al lui dar inainte sa il arunce tinarului musulman se uita si descopera ca de fapt inauntru era o………..
Las pe fiecare sa isi foloseasca imaginatia cam ce ar fi putut sa fie in rucsacul musulmanului.
Hmmmmmmm….. Actiunea se petrece la Paris sau la Madrid….????
Oare este nevoie de prigoana sa ne amintim ca sintem…frati?
M-a iertati va rog, c-aparut de 2 ori comentariul…mi s-a blocat comp. si nu l-am vizualizat ca trimis; l-am mai scris inca o data si asa a aparut in dublu exemplar…:)
tot incerc sa gasesc sensurile despre care vorbiti… in acest filmulet si nu reusesc…
morala ar fi una singura. fii unit in fata unui pericol comun. dar pana si animalele inzestrate cu instinct primar reusesc asta…
dintr-un punct de vedere, da, ai dreptate.
Pingback: Străinii, Ce facem cu nemţii? Previziuni: provocări pentru următorii ani? Scara Scărarului, « La patratosu