Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
bv lui… om cu cap :))
Cel multumit are un ospat necurmat in inima lui. Daca sunt multumit cu putin voi fi multumit si cu mai mult.
Daca nu sunt multumit cu putin nu voi fi multumit cu mai mult. Totdeauna e ceva mai mult mai bun mai stiu eu cum.
foarte bine..mulțumirea este un mare cîștig, nu-i așa?
Bogatiile, spunea cineva, sunt ca balegarul: adunat gramada miroase, imprastiat pe camp face bine.
Oricum, curajoasa decizie a luat austriacul.
A avea ce manca si bea este suficient in gandirea Lui Dumnezeu!
da, e bine spus însă cu împrăștierea este uneori problemă…
de discutat cum ar trebui cei bogați să își împrăștie bogățiile,
noi, ăștia săraci, avem o mulțime de idei pentru ei, nu-i așa?
O, da! Avem idei berechet 🙂
Probabil ca imprastierea din proverbul de mai sus, s-ar putea explica cu versetul: Arunca-ti painea pe ape..!
Imprastierea bogatiilor nu inseamna sa faci ca jiji prin discoteci ci sa dai acolo unde trebuie, unde este nevoie.
Inca cineva care a realizat ca viata este ceva interior ce nu depinde foarte mult de lucrurile exterioare. Daca nevoile fundamentale sunt satisfacute atunci este destul pentru a vegeta. Acum de la a vegeta la a trai este un pas care nu tine de exterior ci de interior. Daca doar trupul traieste nu ne deosebim cu nimic de alte vietuitoare de aceea eu numesc acest lucru prin termenul de „a vegeta”.
Viata umana este cu mult mai mult decat atat 🙂 ce fericire! 😀 !
Una dinre sursele fericirii în această viață este cunoașterea faptului că există viață după viață..
Ce triste sunt randurile de la sfarsit…sa ai sentimentul ca nu intalnesti nici o persoana reala in jurul tau. Greu si dureros in acelasi timp.
Fericirea este o alegere. Trebuie sa alegi sa fi fericit si sa inlaturi toate acele lucruri care te impiedica, poate chiar sa te lupti cu ele in fiecare zi. Todeauna o sa existe ceva, sau cineva care sa ne tulbure fericirea. Ca oameni nu putem fi fericiti fara sprijin de Sus, pt ca Adam a pierdut acest drept. Sediul fericirii este inima omului si daca in inima este echilibru atunci omul este fericit neconditionat de imprejurari. Starea de echilibru a inimii nu depinde de ce este inafara, ci de ce este inauntru….a fi in Hristos este secretul!!!!!
Eu nu am avut niciodată mulţi bani şi nu am de unde să ştiu cum ar fi. Dar având în vedere că orice lucru pe care mi l-am dorit cu ardoare şi-a pierdut din farmec de la o vreme, presupun că aşa o fi şi cu banii. Cert e că lipsa lor mai provoacă mici tristeţi din când în când.
E interesant gestul milionarului, însă, dacă e făcut tot raţiuni egoiste, mi se pare oarecum inutil. E ca şi cum te-ai chinui toată viaţa să duci o viaţă morală dar fără să Îl iei în considerare pe Dumnezeu.
cum ar fi căpătat mai multă valoare gestul?
dacă l-ar fi făcut discret și noi nu am fi aflat despre el ca să îl comentăm… nu-i așa?
nu-i mai ferice cînd faci ceva extraordinar, care merită să facă să răsune lumea, dar rămîi în ascuns?
La nivelul ăsta e mai greu să treacă neobservat un asemenea gest. E frumos că şi-a dat toată averea în scopuri caritabile. Însă pe el la ce îl ajută? Isus i-a zis tânărului bogat să-şi împartă averea şi să Îl urmeze. Fără partea a doua a enunţului mi se pare că e doar un gest filantropic de admirat, fără urmări… eterne, ca să zic aşa. 🙂
Citește 1 Corinteni 13… iluminant în acest context.
poate omu’o fi vrut sa fie discret, dar au fost scurgeri spre presa..;-)
„te-ai chinui toată viaţa să duci o viaţă”… scuzată să-mi fie exprimarea. E cam târziu. 🙂
frumos spus… să te chinui toată viața să duci o viață… de reținut.
Spune cineva la acelasi articol, tot pe Hotnews, urmatoarele: „Vezi ce face femeia din om…” 😀
da, simpatic 🙂
cam extremist gestul tipului si greu de inteles; mi se pare ca lipseste o piesa din povestea lui ca sa putem rezolva puzzle-ul…
Cateodata cred ca sunt de preferat actorii in locul oamenilor „sinceri”, cum se autointituleaza ei – care in numele sinceritatii ne sfarteca sufletele; nu trebuie sa ne punem masti, doar sa practicam autocontrolul, respectul fata de noi insine, in primul rand, si filtre vegheatoare in dreptul gurii – mai ales. Astfel, nu cred ca o sa ajungem sa patinam pe partia lingusarelilor, dar nici nu o sa ranim – cu sinceritate.
Relatia cu Dumnezeu este ceea ce aduce echilibru in viata noastra in orice fel de circumstante. Orice altceva este in zadar.
ai intuit foarte bine. Ce lipsește, Rahela?
Stii ce cred ca lipseste? ratiunea gestului – motivul real care l-a determinat sa vanda tot ce a agonisit, cu atat mai mult cu cat cred ca intelege bine ce-nseamna sa traiesti sarac;
Deci asta nu inteleg: cum se poate ca cineva, care fusese candva sarac, sa fie capabil de un asemenea gest foarte greu de catalogat? Oamenii care ajung bogati prin lucru greu, cinstit, si sacrificand mult, cunosc valoarea banului – si se dezlipesc mai greu de el; daca le lipseste echilibrul pe care-l da cuoasterea de Cristos, ii caracterizeaza mai degraba avaritia si snobismul, nu stilul acesta de ultim altruism.
Ar mai fi ceva, dar – ma rog – nu cred ca avem dreptul sa chestionam unde-si directioneaza omul actiunile de caritate. Totusi, discutand asa ipotetic, America Latina are o dubla valenta…dar asta este o alta poveste.
fara sa incerc sa minimalizez gestul omului, si fara a desconsidera echilibrul pe care un crestin ar trebui sa-l aiba, sa nu uitam ca statutul de trai modest are alte valente in Austria.
Parca nu sunt sigur ca problema astuia sunt banii. Nu neaparat ca banii sunt buni dar ca sa vezi o vacanta in Hawaii atit de pesimist….ma gindesc ca niste anti-depresante nu strica. Eu merg in Hawaii in fiecare an si simt chiar opusul a ceea ce simte el. Dar nu ma duc sa simt ce multi bani am eu. S-ar putea ca el intr-adevar sa aiba doar banii ca lucru „real” in viata lui si asta e cu adevarat trist. Insa problema lui este personala……
cine nu este fericit nici in Hawai nici dacă merge să ajute în Haiti nu va fi fericit, dacă nu va găsi ceea ce spune Augustin, Dumnezeu ne-a făcut ca să Îl căutăm pe El și nu sîntem fericiți și împliniți pînă nu Îl găsim.
@Daniel…daca esti atent omul s-a saturat de atmosfera sterila de 5 stele si de fitzosii din acel mediu…
Asta se intampla mereu cand incerci sa obtii ceva imaterial prin mijloace materiale. Nici gestul lui extrem nu ii va darui ceea ce isi doreste.
Cred că intuiești bine, nu va găsi ceea ce caută, dacă nu se uită și în sus.. chiar dacă ne-am da averea celor săraci….
Fericirea este un dar si nu inseamna acelasi lucru pentru fiecare. Poate eu sunt fericit pentru ca am o sotie iubitoare, sau pentru ca am un copil frumos si istet. Cineva e fericit pentru ca isi poate permite o vacanta in Hawaii si altul pentru ca poate si are ce sa ofere altcuiva. Cineva e fericit sa primeasca si altul sa dea.
Nu-i putem judeca pe oameni dupa criteriile noastre de fericire. Eu unul sunt fericit chiar si atunci cand cineva imi vorbeste pe un ton prietenos, cand un functionar imi vorbeste respectos.
Sa fim fericiti!
mie imi trebuie foarte puțin să fiu fericit.
0. Dumnezeu Însuși.
1. familia pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu
2. faptul că SE folosește de mine ca un rob… nimic mai bun!
poate că pot fi considerat masochist de unii, dar nu este nimic mai măreț decît să devii robul Lui…
restul sînt detalii…
ei, cred că atunci cînd un funcționar îți vorbește frumos ești… .bucuros, dar nu fericit.. să nu devalorizăm cuvîntul fericire.
Intr-adevar, insa bucuria aceea contribuie la buna dispozitie, pentru ca fericirea pana la urma in aceasta consta. Sa ai o dispozitie lipsita de griji si sa consideri ca ceea ce ai este suficient. Munca mea ma pune in zilnica relatie cu acesti functionari. Crede-ma, cred ca uneori sunt agenti ai satanei, pentru ca sunt capabili sa stearga orice zambet de pe fata omului.
Nu doar cei bogati iau decizii radicale cu privire la felul cum sa isi traiasca viata, ci si cei mai tineri http://www.capital.ro/articol/omul-care-traieste-fara-bani-131003.html
sau chiar cei invatati traiesc fara bani sau mai ecologic:)
http://videonews.ro/action/viewvideo/30928/Un-profesor-din-SUA-mananca-de-30-de-ani-de-la-ghena/
saptamanile trecute citeam despre un fost director pro tv ca si-a luat ramas bun de la „comoditatea” artificiala oferita de bunastarea, prestigiul, imaginea, perspective in cariera, etc. si a plecat prin Asia, motiva el, ca sa traiasc viata asa cum e, fara nevoi artificiale pentru care sa munceste din greu … si doar atat …
Credem ca in viata vesnica ce o vom petrece in cer unde e Domnul Isus, e numai fericire, iar un verset din Biblie supune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Ioan 17:3
Fericirea noastra este direct legata de cunoasterea lui Dumnezeu prin intermediul Domnului Isus si cu ajutorul Duhului Sfant.
Mulțumim!
da, așa cred… fericirea este legată de cunoaștere lui Dumnezeu prin Mîntuitorul și în Duhul… frumos formulat, trinitar și patristic
fericirea nu este data nici de abundenta banilor si nici de lipsa lor. ar trebui cautata in alta parte.
da, am eu o propunere… Psalmul 1?
mai vine cineva cu altele?
Mie imi plac foarte mult versetele din Psalmul 4:6-7 si Psalmul 73.
bun text și acela
poate Matei 5?
cine vrea sa fie fericit sa citeasca Biblia, este plina de motive de fericire 🙂
iata numai cateva: Psalmul 32:1-2; Psalmul 41:1; Isaia 56:1-2; Luca 6 si unul tare de tot 1Petru 4:14 . multa fericire va doresc!
Chiar saptamana trecuta imi zicea colega de mansarda (in timp ce invata la psihologie pozitiva) ca cercetatorii au afirmat apasat ca banii, frumusetea fizica sau inteligenta nu coreleaza cu fericirea, si asta in urma studiilor pe esantionae reprezentative, in diferite culturi. In schimb, pe primele locuri stau confortabil…persoanele casatorite si cei „religiosi”…(eu mi-am explicat „religiozitatea” prin relatia autentica Dumnezeu-om, considerand ca doar asta ar putea aduce fericirea). Baza?! „…fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu”.
E egoist sau nu domnul din articol?! Cred ca toti avem o doza ascunsa de egoism, pe care nu o dam gratuit si nici nu o vindem…pentru ca invelim cu ea stima de sine. Una dintre persoanele dragi mie ne explica la un curs ca „altruismul e cea mai mare dovada a egoismului”. Nu facem decat sa ne periem ego-ul atunci cand „ne pasa” de ceilalti. Fie ca facem public sau nu lucrul acesta.
nu cred… eu nu am nici bani, nici frumusețe fizică, iar cu inteligența am cele mai mari dileme… sau poate că tocmai din cauze lipsei în care mă aflu cu ultima … sînt foarte fericit 🙂
Ma gandesc la 1 Tim.6;6-12.6. Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig.
7. Caci noi n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea.
8. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns.
9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare, care cufunda pe oameni in prapad si pierzare.
10. Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.
11. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
Primul verset, 6 este foarte interesant:vrem un mare castig?? cine nu vrea!solutia:
Evlavia+multumirea=Mare castig!!
Pare o ecuație cîștigătoare întotdeauna..
N am inteles , a dat TOT ,si a doua zi si a cautat un serviciu de 8,10 ore ssu si a pastrat cit sa poata trai linistit pina la moarte fara sa trebuiasca sa mai lucreze? Ce inseamna „noi astia saraci” ,ca mie daca mi ar da cineva unsalariu de 1500 lei i as pupa miinile si n as indrazni sa spun ca s sarac ? la noi in Valea Jiului daca iei 7,8 sute RON, tre sa faci temenele si sa lucrii pina cazi in cap.Deci apropos ,ca tot veni discutia de unde incepe un om sa fie sarac? Ce inseamna in contextul nostru „daca avem ce minca si cu ce ne imbraca ….”?
oficial, sarac esti cand venitul tau este sub cel minim pe economie
material, sarac esti cand ai mai putin decat ai avut ieri
religios, cand iesi de la biserica si te simti ca d…u (nu stiu daca trece de cenzura, sorry)
matrimonial, cand o iubesti pe Marylin Monroe si…punct
Bogat esti cand le-ai dat pe toate pe Una (sau Unul)
da, bună întrebare, de unde începe un om sărac…
te-ai gîndit vreodată cît costă cărțile de care ai nevoie dacă ești profesor și treubie să te pregătești, să scrii?
Cartile pot fi si imprumutate….nu neaparat cumparate.
OK e mult mai comod sa fie ale tale pentru ca le ai oricand la dispozitie. Dar imprumutul reprezinta o solutie interimara.
Mai sunt carti care daca sunt folosite numai o data chiar nu se merita sa le cumperi.
deci bogatiile sunt un soi de balegar. sa va auda avraam si lot et comp.
Eu cred ca omul respectiv vrea prin gestul care-l face sa ajunga sa atinga starea inalta pe care o cautase mai devreme adunind la bani.
Gestul lui are mult de a face cu el…si nimic de a face cu altii. Noi judecam gestul ca o daruire…dar cind dai si nu dai asa cum cere Dumnezeu…cind darul nu este invelit in dragoste – nu are nici o valoare.
Pacat de bani, zic eu; putea face ceva mai destept cu ei. Unele din agentiile de ajutor cheltuie partea leului din acesti bani si ramin putini sa mearga la adevaratii nevoiasi.
Eu in locul lui as fi distribuit banii…as fi cautat oamenii la care sa-i dau. Asta cel putin i-ar fii dat o mai mare satisfactie decit sa scrie cecuri la agentii…
Mie mi se pare ca omul cauta o stare de euforie mai degraba. N-are habar ce este fericirea stie doar ce este lipsa ei…si cauta , cauta acel ceva ce ii lipseste, fara sa stie unde sa il caute.
Fericirea este ascunsa in lucrurile cele mai simple, si nu se poate gusta decit in confortul creat de prezenta Lui Dumnezeu care ne da pacea lui ce intrece orice pricepere. Acolo numai este fericire…si de pe pamint abia o zarim din cind in cind, cind reusim sa cream armonie in sufletele noastre ca El sa poata patrunde acolo.
Stefan era in niste circumstante teribile, din punct de vedere omenesc…dar ajunsese intr-o stare de deplina fericire… privind spre cerul deschis…
Santem doi pensionari cu pensii foarte mici, nu mici.Dar Slava Domnului ca nu ducem lipsa de nimic .Noi dam zecieala lunar si Domnul nu ramane dator niciodata .Avem 4 copii care ne ajuta dar nu le cerem bani .Ne rugam Domnului si ii spunem pasul nostru si in cateva zile primim banii.Ultima minune a fost luna acesta cand sotul meu s-a dus sa faca inspectia la masina si i-a gasit ceva defectiune care costa 150 de dolari .In timp ce vorbeam despre acesta situatie cu sotul ,vine un fiu care este vecin cu noi si ne da un plic de la nora mea din Texas ,posta il dusese la adresa gresita in loc de 35 l-a dus la 31 .Cand il deschid era exact 150 de dolari .La noi pana si copii dau zeciueala .Banutii lor care ii primeste dela unchii cad vin in vizita .Ferice de datatorii voiosi!
Cand poti fa binele de-avalma
Spre-a fi Lui Dumnezeu pe plac
Nu-ti fie frica niciodata
Ca dand ai sa ramai sarac.
M as bucura daca mi ar raspunde cineva la intrebarile de mai sus.Doar n or fi din alea fara niciunul.Multumesc.
Modelul de darnicie crestina cred ca ar trebui sa fie sa dam in mod jertfelnic, adica sa ma coste ceva.Din surpuls dam cu bucurie dar cine si sacrifica un concediu sau o vacanta (meritata de altfel)iar banii sa i dea in numele Domnului? La mesele noastre invitam mai bucuros lucratorii si coristii care vin in vizita decit pe fratele Ghita care noaptea trecuta a dormit in gara si nu miroase a leventica.Am exemple din astea cu carul.Ar trebui sa ne intrebam cum este darnicia noastra si mai putin cum este cea a austriacului si motivatiile lui.Cind in casele noastre gem de lux si duminica in fata adunarilor nu mai ai loc de masini scumpe ,iar unii lucratori coboara din cele mai scumpe, cum oare mai putem vorbi de adevarata darnicie? Linistiti cred ca ar trebui sa stea doar cei care cred evanghelia prosperitatii.Daca modelul de darnicie este cel amintit mai sus atunci zeciuiala mult contestata e floare la ureche,pentru ca „Legea da a zecea parte ,dragostea le da pe toate”.Doamne ai mila de noi !!!!!!!!!!!!!
Din pacate la romani in general cumpatarea nu este o trasatura. Cand un lucrator coboara dintr-o masina de 70 000 de euro atunci incep sa imi pun intrebari.
Nu atat de unde a avut banii acestia ci de ce nu si-a luat o masina mai ieftina?
O moda care la alte popoare nu se gaseste. Unii dintre ei s-au trezit peste noapte bogati si nu stiu ce sa mai faca cu banii.
si noi dam zeciuiala din izma si marar. neste amararati.
Fiecare sa dea dupa indemnul inimii.Chiar din izma si marar .Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia .Un om cu adevarat a lui Dumnezeu nu se imbogateste niciodata .Nu ravneste la palate si masini de lux .Fr Valentin Popovici de luat exemplu ,imi place mult felul de a trai nu in lux si masini luxoase fata de alti frati care traiesc in bogatii.Omul acesta l-a folosit Dumnezeu foarte mult pentru multi din Romania .Totul e sa te pui in slujba Lui si El va lucra .Multi din America dintre frati nostri care si-au cumparat case peste case acum plang ca le-au pierdut ,nu s-au oprit la timp sa-si stringa bogatii,au pierdut joburile si nu a avut cu ce plati .Am un nepot care era foarte bogat vreo 10 case si in New York si in Folorida ,umbla imbracat numai in Versace ,ne privea de sus .Acum plinge ca a pierdut tot, a ajuns sa stea in chirie si cu datorii .Nebunule unde te duci cu bogatiile?
Casele nu au fost ale nepotului. Casele au fost ale bancii…de aia le-a si pierdut. Totul era un show…un show ieftin.
Am si eu o poveste interesanta pe tema subiectului.
Omul isi face o firma de vindut cd-uri pe net, o vinde cu 20 de milioane de dolari, doneaza banii la un fond…si, si…
http://sivers.org/trust
da, foarte buna povestea,
mi-au placut concluziile… mai ales chestia cu… am facut ceva ireversibil.
Marius, povestea încă nu s-a terminat. Omul poate să scrie o carte despre tot experimentul şi să cîştige mai multe parale decît a donat.
Ceva nu e în regulă cu el, dar ceea ce mi se pare esenţial nu e că s-a găsit unul să creadă, în mod fals, că a fi sărac înseamnă să fii, automat, fericit şi bun, împreună cu alţi săraci la fel de buni şi de fericiţi, ci că hotărîrea aceea a luat-o în timpul unui concediu petrecut împreună cu soţia sa.
Întrebare: despre ea de ce nu spune nimic? Dacă a fost ideea lui, asemănătoare pînă la un punct cu aceea a Sf. Francisc şi cu a lui Lev Tolstoi, de admirat este nevastă-sa, dacă l-a urmat în sărăcia voluntară- dacă l-a urmat- renunţînd, de dragul soţului, la tot confortul unei femei bogate. Adevărata eroină e ea…
În ce mă priveşte, n-aş munci nimic, aş călători non-stop, eventual aş scrie tot ce-mi trece prin cap, aş începe o mulţime de lucruri pe care nu le-aş duce la bun sfîrşit dar, din fericire, Domnul mi-a dat exact atîta cît să nu uit să-I mulţumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună şi să nu mă lege de lucrurile pămîntene, de averi de care să-mi pară rău că le părăsesc pe pămînt, cînd trec dincolo.
Marius, am pacienţi săraci, unii trăiesc doar din ajutor social: sărăcia i-a înrăit, i-a asprit, majoritatea au apucat pe cale beţiei. Sărăcia e ca boala: nu te face mai bun.
nu, boala și sărăcia nu ne face mai buni… doar scot la iveală cine sîntem de fapt.
IAcov 1: 2-5
voi reveni cu două istorii
Frate Razvancristian, aveti mare dreptate ,dar pentru a intelege asta trebuie sa ai ochi si inima sa o vezi.Daca toti in jur ar fi saraci poate n ar mai fi asa de greu de dus,dar datorita contrastelor mari existente in societate si din nefericire si in biserici saracia si lipsa e mult mai greu de acceptat.Am ajuns la concluzia ca daca macar in biserica mai multi am renunta la o parte mai consistenta din surplusul nostru „n ar mai plinge nimeni ca i sarac si n are” si cred ca atunci celor care cu adevarat cauta Imparatia li s ar putea da „acestea pe deasupra”.Dar cum spunea cineva in mod sarcastic :” vise taica”.E interesant ca Charles Fourier ,un necrestin a inteles mai bine decit multi dintre noi ce inseamna „impreuna”.Inca odata zic: Doamne ai mila de noi!!!!!!!
M am gindit ce as face daca as avea multi bani.As stringe in jurul meu toti prietenii pe care Domnul mi i a dat si impreuna am incepe sa cautam modalitati de a intrupa un strop de Imparatie aici in Valea Plingerii.Am inteles ca in Germania este o astfel de comunitate care au initiat un program pentru a ajuta pe cei ce ies din puscarii sa se reintegreze in societate. Imi lasa gura apa cind ma gindesc la asa ceva si anume sa ma pot intilni in fiecare zi cu cit mai multi dintre cei pe care i iubesc.
Marius, ti-as sugera un post, (daca nu a mai fost) cu intrebarea: ce ai face daca ai avea 1 milion de dolari?
Ce de raspunsuri am avea, si ar fi fain daca s-ar putea instala un detector de ipocrizie cumva ca si un plugin pt wordpress…
am avut un astfel de post, daca nu mă înșel, pe pastratosu, trebuie să mă uit.
Nu am citit comentariile celorlalti din lipsa de timp, deci sper sa nu repet ideile cuiva. Am meditat saptamana aceasta la acest subiect, iata cateva concluzii:
1. Oricat de bogat ar fi un om, nu poate dormi in acelasi timp in doua camere diferite;
2. Oricat de bogat ar fi un om, nu va folosi decat o singura masina la un moment dat pentru a se deplasa.
Se pot da exemple din acestea foarte multe. Fericirea consta in intelepciunea de a accepta limitarile si de a ne bucura de ce avem. O zicala care imi place foarte mult spune:
„Multumirea il face pe sarac – bogat, iar nemultumirea il face pe bogat – sarac”.
Atata timp cat in inima omului sunt probleme, nici faptul de a avea averi nici faptul de a nu le avea nu ajuta la nimic. Insa descoperirea bogatiilor spirituale poate echilibra sufletul nostru incat sa ne descurcam cu cinste in ambele situatii. Interesant este sfatul apostolului Pavel, din 1 Corinteni 7:17-18 17 „Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.”
Banuiesc ca acest om nu s-a si convertit la crestinism odata cu renuntarea la averile sale. A renuntat la ele din cauza falsitatii pe care o simtea in inima lui, insa omul poate ramane fals si daca este sarac! Am dreptate?
frumos spus…. visez la o casa de tara…
http://patratosu.wordpress.com/2008/03/04/casa-ideala/
Pingback: Banii şi fericirea, despre credinţă, despre “dodeire”, Iuda, tema EBU « La patratosu