Ziua 17 a venit după o zi de post încheiată cu varză și ceapă. Am făcut o bunătate de salată de ceapă. Două cepe (2 pentru că mă încearcă o răceală), una roșie și una albă, tăiate cu un cuțit japonez proaspăt tezaurizat în felii subțiri, puțină sare și puți ulei de sîmburi de struguri.
Ne punem speranțe deșarte sau….
După cele 21 de zile vă voi împărtăși concluziile sau … confuziile …
Revin din cînd în gînd… cu instrumentul săptămînii
via Alexandru A.
“INVENTIONS have destroyed invention. The big modern machines are like big guns dominating and terrorizing a whole stretch of country, within the range of which nothing can raise its head. There is far more inventiveness to the square yard of mankind than ever appear under that monopolist terror. The minds of men are not so much alike as the motor cars of men, or the morning papers of men, or the mechanical manufacture of the coats and hats of men. In other words, we are not getting the best out of men. We are certainly not getting the most individual or the most interesting qualities out of men. And it is doubtful whether we ever shall, until we shut off this deafening din of megaphones that drowns their voices, this deathly glare of limelight which kills the colours of their complexions, this plangent yell of platitudes which stuns and stops their minds.
Farmer Inserting a Graft on a Tree, by Jean-François Millet. Oil on canvas, 1865; Neue Pinakothek, Munich.
Urmare de AICI
6. Lipsa de hărnicie. Lenevia și lipsa de interes pentru ce se întîmplă în jurul tău este otravă curată pentru orice relație de durată. Egoismul este rudă bună cu lenevia și amîndouă vor ieși la iveală după primele întîlniri. Ah, deja s-a văzut că nu ați ieșit la curățat zăpada, deja s-a văzut că sînt o grămadă de slujiri la care băieții nu ies pentru că „au de pregătit predici”. La ce folos predici din partea unor oameni leneși, cînd cel leneș este frate cu cel care nimicește?
Mai sînt 5 zile. Acum nu mi se mai pare atît de mult. Am început ca să îmi fac curaj cu 3 zile. Apoi am mers la 7, apoi la 10, acum sînt după 16 zile de sucuri și varză murată (de trei ori). Voi merge pînă la 21 de zile, dar nu pentru că m-am săturat, ci pentru că urmează o călătorie în care va fi imposibil să mă țin de stors sucuri, o călătorie solicitantă, plină de evenimente și voi nimeri în Bucovina. Mai trebuie să spun multe? Problema este că nu vreau să îi ispitesc pe cei care îmi vor fi gazde atît de ospitaliere.
Simt că aș mai continua și probabil așa voi face, voi continua acest regim special pentru că beneficiile sînt extraordinare. Numai cine nu încearcă cîrtește.
Iată, via Silvian Guranda, cîteva informații despre așa numitul post al lui Daniel.
sursa AICI
Ieri am făcut o slujbă acasă pentru un bolnav terminal. Ne-am rugat, s-a mărturisit, i-am împărtășit simbolurile și i-am dat nădejde. Se pare că nu este nădejde deșartă.
După ce am stat de vorbă cu Natalia, cu Neriah și cu alte surori în Domnul de-a lungul timpului, iată ce a rezultat în urma consultării.
Unul dintre cele mai urîte sentimente pentru femei este sentimentul de nesiguranță, lipsa de direcția, ceața, lipsa de orientare și decizie. Poate că această stare este chiar mai proastă decît lipsa unei constante prezentări a dovezilor de dragoste.
Cu toții avem lipsuri. Unele sînt însă corectabile. Cînd încercăm să umplem aceste găuri caracteriale și spirituale putem spune că am intrat în procesul de maturizare.
Nu cred că există fată cuminte și cu minte care să viseze la bărbatul fără defecte, la băiatul ideal. Cu toatele știu că sîntem oameni cu pricini și scădințe și, speră ele, că vom fi încercat să le corectăm și vom continua să ne sfințim pentru ele și pentru copiii noștri.
sursa foto teresport.ro
Iată lipsuri la care se poate lucra, lipsuri pe care noi, bărbații le considerăm chestii minore, neimportante:
În această dimineață nu eram în forma cea mai bună să beau sucuri. Pur și simplu ți se acrește așa că am încercat să mă păcălesc.
Am împărțit sucurile în două porții, una mai dulce-iute cam în această compoziție:
1 portocala
1 grepfruit3 mere1 deget de ghimbir1 lamiie
A fost delicios. Tocmai pe gustul meu, o încrucișare de gusturi, acru-dulce-amar-iute, dar bun.
Apoi a urmat verzitura, clorofilă pură și detoxifiant. Senzația este că îți dai cu peria de sîrmă pe esofac și stomac și freci, tăticule, freci, și iese toată gălbeaza și negreala.
1 leg de patrunjel1 legătura de telina
2 frunze de aloe
Apoi prînzul:
Dumitru Cornilescu nu are încă o biografie decentă în limba română. Nu se poate lăuda nici măcar cu o pagină pe Wikipedia.* De vreun monument sau ceva similar nu mai vorbim. Dar are, iată, primul proces judiciar în onoarea numelui său și a versiunilor pe care le-a realizat.
Pe dl. avocat Daniel Cuculea l-am întâlnit cu vreo 5-6 ani în urmă. Profesorul Teodor Pandrea, cunoscând interesul meu pentru Dumitru Cornilescu și pentru activitatea lui de traducător, m-a pus în legătură cu dl Cuculea, care scrisese câteva studii despre Cornilescu și despre Teodor Popescu. La vremea respectivă prof. Pandrea m-a și însoțit pe strada Berzei, acolo unde (dacă memoria nu mă trădează) era chiar sediul Societății Evanghelice Române.
Cred că ulterior am mai vorbit cu dl Cuculea de vreo două ori la telefon, dar nu mai pot fixa cu precizie în timp data acestor convorbiri. De curând (să fi fost pe…
Vezi articolul original 553 de cuvinte mai mult
În seara aceasta ne vom întîlni din nou cu grupul de ucenicie peripatetică Fabrica de Bărbați, în Campusul Universității Emanuel din Oradea, sala C 3, între orele 20.30 și 21.30 pentru a discuta o temă delicată, o întrebare care îi chinuie pe unii dintre băieți:
De ce nu vor să se căsătorească cu noi fetele bune? De ce nimerim numai frumoaste?
Vom încerca să descoperim împreună 10 motive pentru care fetele „bune” (care vor fi acelea?) nu vor să se căsătorească cu niște băieți și frumoși și bine intenționați și credincioși și din familii bune și …. și …. și….
PS.
Lingura din imagine reprezintă prima noastră proprietate ca familie nou întemeiată.
Am început ziua revenind la sucul nostru cel de toate zilele.
3 mere
3 felii de pomelo,
2 portocale
1 grapefruit3 frunze varza creata
Prînzul
Cîte vieți distruse! Cîte depresii! Cîți ficați storși și apoi iarăși umflați! Cîte lacrimi de doamne și domnișoare distruse de rochii care le-au distrus nădejdea de a se vedea „frumoase la nuntă”!
Pastile de toate soiurile și mirosurile, cura cu varză acră, cura cu apă, cura cu aer, cura cu suc de roșii, cura cu sticlă de bec mîncată pe stomacul gol, cura cu urcatul pe cîntar cu un singur picior, cura cu operații le stomac, scoaterea de creier prin lobotomizare ca să arate întregul mai bine la cîntar, cure de la rude, cunoscuți, femei de servici, atleți, figuri de la TV, vînzători ambulanți, comercianți de vopsele …. toate acestea au distrus vieți.
Adi Hădean își mărturisește propria experiență și ne lasă cîteva adevăruri dureroase.
Eu cred că Dumnezeu ne va primi în Rai cu lipii. Nu există lucru mai bun… lîngă lapte și miere.
Astăzi am decis să îmi pedepsesc corpul. Făcea mofturi, că vrea aia, că vrea aia, începuse să se dea iar prin magazin cu fundul de pămînt că nu mai pleacă de lîngă KFC sau de lîngă restaurantul chinezesc. Eu îl trăgeam de mînă și măturam podeaua cu el … el, nimic, lacrimi, țipete, răcnete. Eu, șuturi, palme și scatoalce, ghionturi și împunsături…. Iha, aracan di mini, las cî ț arăt eu ții, zgiolbavule!
Și pac, azi l-am ținut nemîncat. Dar nu oricum, ci pe lîngă castanele de ieri. Reci astăzi. Pe lîngă tonul cu pătrunjel făcut de Natalia și pe lîngă lipiile calde.
Naum, pedepsidu-mă și mai tare, îmi descria ce bune sînt lipiile încărcate tare cu mac și chimen cu mierea care se topea deasupra și cu celelalte bunătăți de pe masă.
De ciudă …
Am văzut ieri cîte ceva depsre efectul Yo-Yo. Să vedem acum soluția:
Într-un program de slăbire nu este suficient să arzi grăsimi odată cu practicarea exerciţiilor fizice. Dacă nu se recurge la tehnici speciale de creştere cu timpul a metabolismului bazal prin metode sportive, se ajunge inevitabil după câteva săptămâni sau luni de zile la o stagnare foarte greu de depăşit. Din acest motiv au fost concepute antrenamentele numite de tip „interval training”, care presupun ruperi de ritm respectiv valuri repetate de intensitate mare a efortului până aproape de limita maximă.
sursa foto http://diydilettante.files.wordpress.com
Ziua 12 a început blînd. Fără mari probleme. O cafea, de care încă nu m-am lăsat și multă apă. N-am simțit nevoia să mănînc dimineață. Am băut două căni cu apă și în fiecare dintre acestea am pus cîte o lingură de oțet de mere, dar fără miere.
La prînz deja nu mai trebuie să vă lungesc lista. Am mîncat asta:
A fost absolut delicios. Totul a fost înghițit de lacoma mașină de strivit și băut aproximativ 500 ml.
Mi-am început ziua cu numai o banană zdrobită mărunt. Banana nu se poate face suc, dar fiind o zi așa de grea, am preferat să îmi protejez inima. Asta s-a întîmplat, ieri, Duminică.
Apoi, am venit la prînz acasă și am mîncat un suc.
1 mandarina
1 legătură de patrunjel2 legătură de spanac1 mar1 varză creață mică, cam cît un măr
Am sosit la Arad.
De ce? Pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. „Cunoaște-te pe tine însuți”, lozinca anticului, este valabilă și aici.
Eu continui cu ziua a 12-a, dar iată care sînt primejdiile după ce voi fi terminat cu această aventură. Un excelent articol recomandat de Silvian Guranda, un articol de pe un site pe care îl voi mai răsfoi pentru voi.
Doar o persoană din trei care îşi propun să urmeze un regim de slăbire este la prima încercare. Celelalte două au trecut prin ceea ce numim “efect yo-yo”: cel puţin un ciclu constând dintr-o fază de slăbire urmată de o fază de revenire la greutatea iniţială.
Zilele trecute am vorbit cu un prieten care nu are niciun hobby. Spunea că își simte viața atît de seacă. Eu am prea multe hobbies și i-am spus că îi împrumut: biciclete, chitară, parapante, lăută, lutierie, violoncel baroc?
Încă aștept să vină violoncelul de la renașterea sa ca violoncel baroc. Este un violoncel de Reghin bine învechit, care și-a trăit viața și și-a mîncat mălaiul, a fost rupt și spart și, din păcate gîtul a fost lipit într-un unghi mai închis. Din pricina aceasta am decis, dacă tot s-a făcut greșeala, să îl transform în violoncel baroc.
Maestrul Lorinczi face operațiunea.
Pînă atunci să ascultăm:
„Photoshop is the norm, whether you’re shooting family photos, senior portraits, or billboards. It’s become so normal that we hardly even notice it anymore, and that’s what makes it all the more insidious. Behind the wrinkle-removing, curve-enhancing, waist slimming work is a satanic ideology of youth and beauty. . .
A 10-a zi! Se presupune a fi sfîrșitul și intrarea în regimul normal de hrănire, dar mă tem că sînt prea ispitit de aventură și prea curios.
Dar să vă spun cum s-a terminat ziua a noua. Eram spre sfîrșitul zilei cînd am primit un mesaj de la Silvian. Mă felicita și, pe cînd îmi era bucuria mai mare, îmi spune…
„rezistă pînă mîine, nu te lăsa, ca să scoți tot ce trebuie din postul ăsta. Păcălește-ți stomacul, eventual ia o singură linguriță de miere și atît. Nu te lăsa la măslinele alea! Lasă-le pe mîine, cu niște andive, ca răsplată pentru cele 36 de ore de post corect!”.
Destul de iritat, dar decis, am pornit de la birou către casă. La birou nu am de mîncare, acasă da, am toate ispitele.
Am contemplat măslinele kalamata și celealte soiuri pe care le mai aveam prin frigider, am luat o linguriță de miere și o linguriță de ulei de măsline (care numai poftă de măsline nu-ți împlinește) și am încheiat ziua.
sursa culinar.ro
L-am întîlnit pe cînd era bătrîn, dar era de fapt foarte tînăr. Unul dintre puținii bătrîni care a îmbătrînit frumos. Cu riduri, dar senin, cu lacrimi, dar cu mult simț al umorului. Venea să străbată Oltenia suidu-se pe tarabă în piață și propovăduind fără teamă. Bun prieten cu tatăl meu spiritual, unchiul Florea, din cînd în cînd era „ca un apucat”, trebuia să plece, pantofii îi aveau „furnici pe toată talpa”, vorba lui Andrieș.
Pleca cu zilele din pasiune să-și tocească pingelele pentru Împărăție. Nu te săturai să îl asculți povestind și toată energia aceea se revărsa peste interlocutor ca o cascadă de munte. Cînd era întrebat ce vîrstă are spunea 80 și-o veșnicie înainte sau scădea anii în care nu-L cunoscuse pe Domnul și ieșea mult mai tînăr, apoi rîdea. Observați că nimeni nu-i știa cu exactitate vîrsta? Acum chicotește lîngă Tronul lui Isus.
via Natan Mladin „Iata poza pe care i-am facut-o in 2008 pe cand purta cu convingere strasnica si imensa satisfactie tricoul pe care era imprimat, pe o parte, RAPIREA, iar pe cealalta, EU VIN CURAND. (scuze pentru calitatea indoielnica a pozei. e facuta cu un telefon)”
Sînt sigur că i-ar fi plăcut dedicația soților Cintean:
Am dat recentissime peste acest articol din categoria food for thought, în contextul în care discutam azi cu studenții de anul IV la Hermeneutică teoretică despre modul absolut prăpăstios în care înțelegem principiul Sola Scriptura:
Protecting Us from Us
Here, then, is one of the main benefits of history for the reader of the Bible: Studying history protects us from reading God’s Word only through the lens of the present century.
You don’t need to buy into the whole postmodern perspective to admit that we all read the Bible as „citizens” of our particular time and place. I am not suggesting there is no meaning in the text other than the meaning we bring to it. But nor can we imagine that we are completely objective when we read the text. Africans spot things in the Bible that the Chinese don’t immediately see; the Chinese see things that we in the West don’t immediately recognize; and, of course, we in the West perceive things that African and Asian Christians overlook. The questions of one culture are different from the questions of another culture, and none of us can avoid bringing those questions to the text–nor should we.
Here is the broader value of studying history: it gives voice to the questions and perspectives of times and places other than our own. This is my defense of history when people ask, Why bother studying the past? Studying history is an act of „democracy.” I’m listening to the many voices of the past rather than to the few voices of this „blip” we call the 21st-century Western world.
Astăzi este zi de post. Pînă mai ieri și eu credeam că ziua de post negru trebuie să fie fără mișcare, fără consum de energie, fără apă. Greșit!
Ca urmare a luminării azi mi-am pus un curs greu și îmi voi face genoflexiunile, flotările și abdominalele. Dacă nu ar ploua afară, aș merge și cu bicicleta.
Mă gîndesc încă și nu am hotărît cum voi încheia ziua de post. Probabil doar cîteva măsline, pansament stomacal, strivite, problemele cu stomacul fiind din acelea care sînt vechi și scot capul acum obraznic. Iată ceva interesant despre MĂSLINE.
sursa http://sanatate.ca
Pînă una alta să medităm la două texte incomode.
Marius dragăConsumă dom’le nuci şi seminţe. Dar cu măsură, adică nu să nu dai dintr-una în alta.
E iarnă, e frig, dacă umblăm pe-afară se pierde multă căldură şi corpul ştie foarte bine că grăsimile au o putere calorică net superioară glucidelor. De aceea iarna suntem tentaţi să păpăm mai multe grăsimi ca niciodată.Dar dacă te alimentezi cu seminţe şi nuci la discreţie, după cum îţi zice foamea şi năravul, (1) vei stinge flacăra metabolică a arderii lipidelor pe care te-ai chinuit aşa de mult să o porneşti în zilele din urmă, şi (2) rişti să îţi „înfunzi” ficatul, adică să îl ocupi cu sarcini de care nu ai nevoie în timpul unui post. Deci, papă cu măsură! Îţi urez, deci, ca la mănăstire: poftă bătrână!
Ieri fratele meu corpul, kicking and screaming, s-a dat de pămînt ca un copil alintat. A urlat, a țipat că vrea aia, că vrea aialaltă… .eu, nu și nu. Era ca Golum, cînd se încrunta diabolic amenințînd, cînd se făcea ca o pisicuță tîrîndu-se după mine și cerșind măcar o gurițucă de ici, o guriță de colea. Șuturi, palme și pumni. Aș fi dorit atunci să vă am pe toți cei care spuneți pe aici că îmi țineți pumnii… să îmi țineți pumnii … la gură…
Azi dimineață s-a furișat în baie lîngă cîntar înghenunchiat. Cîntarul a icnit o dată și a început să zburde între toaletă și chiuvetă că a avut mai puțin de suportat.
De la ora 10 ficatul și pancreasul s-au dat huța de bucurie cu intestinele și inima le-a ținut hangul, numărîndu-le salturile. Numai colonul stătea încruntat ca o rîmă fără ploaie și noroi.
Dimineață:
Ieri am făcut o greșeală. Am mîncat numai două mese din sucuri în loc de trei. Asta înseamnă că organismul, care este un isteric atunci cînd nu este mustrat, și-a cerut drepturile. Mi-a fost foame.
Am băut multă apă, dar nu ajunge. Deși restul familiei mănîncă normal și ieri Natalia a gătit niște ciupercuțe cu spanac așa cum îmi plac mie, de le-aș fi sorbit și sosul, convingîndu-mă că-i tot suc de legume… am rezistat. Mulțumesc de susținere! 🙂
Rezultatele nu au întîrziat să apară….. am trecut de limita psihologică pe care nu o mai văzusem din vremea în care făceam sport moderat, în urmă cu doi ani, 89 kg, …… dar și problemele.
sursa foto http://www.trisaelvetia.ro/
În astfel de șocuri alimentare, fratele nostru corpul, se pare că Noica se juca cu metatezele și îi spunea fratele nostru porcul…., deci fratele nostru nu mai este frate cu românul, ci își scoate la iveală toate rănile, toate problemele. Probleme vechi, pe care le credeam dispărute, au început să iasă la suprafață.
Astăzi ziua a debutat cu sport. Se pare că-i dovedit lucru: trebuie să ne pornim corpul la arderi cît mai devreme, așa că am pornit de dimineață la treabă.
S-au făcut măsurători care arată că dimineaţa, înainte de prima masă, în cazul unui efort fizic mai susţinut, consumul este 60% din glucide (glucoza din sânge şi glicogenul din ficat şi muşchi) şi 40% din grăsimi (ţesutul adipos).Deci, dimineaţa, la prima oră câştigul e maxim, chiar şi când nu postim, şi e vital să ţinem astfel aprinsă flacăra metabolică a lipidelor.Sculat cu 30 minute mai devreme şi… la treabă!Silvian Guranda
Am făcut 70 de abdominale, o singură serie, pe banca înclinată și apoi încă 30 de flotări, tot în plan înclinat, pe aceeași bancă, ținîndu-mă cu mîinile de bureții de sus. Eh, ce vremuri cînd în armată le luam banii din soldă colegilor care nu credeau că pot să fac 100 de flotări neîntrerupt și corect :).
sursa foto http://blog.vitaclub.ro/
Am făcut o pauză după acest efort și am trecut abia apoi, după repaus la masă:
Școala de muzică Logos este un succes neașteptat. Sînt deja 45 de elevi și liste de așteptare.
Iată o noutate, cursuri de canto clasic.
…. mult. Nu mai pot să dorm mult. De pe la 5,30 dimineața nu mai pot dormi. Dacă mai stau în pat, mă tot perpelesc. Și nu simt oboseala, simt precum aș fi dormit 8 ore. Acesta este unul dintre efectele neașteptate și plăcut surprinzătoare pentru cineva care a urît somnul cu pasiune.
Nu mai simt somnolență în timpul zilei și nu mai casc. De 3 zile nu mai casc. După-mesele (în sens propriu) erau chinuitoare. Trebuia să utilizez circa 15 pînă la 20 de scobitori pentru a-mi fixa pleoapele să nu cadă. Digestia mîncărurilor grele îmi confisca trupul în totalitate.
Apoi … sînt plin de energie. Spre marea mea suprindere. Simt nevoia să mă mișc mai tot timpul.
Astăzi voi încerca noua achiziție, un Raleigh de prin 1970, care a luat locul Rangerului de AICI.
Sursa foto: vechiul proprietar V. M.
A fost o zi grea, foarte grea, dar … am trecut testul. Mi-ar fi fost și rușine, să merg la masă cu studenții mei, ei să știe în ce program am intrat și apoi… să cad tocmai în fața lor.
Să începem cu dimineața.
1 măr
1 clementină
1 legătură de pătrunjel
1 frunză de varză creață
1 kiwi,zeama de la 1 jumătate de lămîieApă cam 150 ml,2 linguri de afine congelate.
Am mers la slujbă la Aleșd, apoi am mers la masă la o scumpă familie care ne-a copleșit cu o ciorbă care mirosea de te muta de pe scaun, friptură, prăjituri. Am stat la masă cu întreaga familie și am băut apă ca un erou. Aproape că mi-ar fi venit să mă compătimesc, dar mi-am adus aminte că fac asta pentru că sînt sănătos. Alții au făcut ce fac eu pentru că erau bolnavi. N-am de ce mă plînge și … oricum am mîncat această masă și altele pe deasupra luni înainte.
Apoi am plecat la familia Achim și am stat de vorbă cu fr. Ghiță, devenit deja specialist în acest fel de hrană și la sora Dana (mamă a 8 copii, bolnavă de lyme, despre care am mai scris pe blogul meu).
Aici dînșii mi-au făcut mîncare așa cum s-a hrănit sora Dana o vreme cu acest aparat, un storcător cu viteză mică.
Prin acesta au trecut astfel:
Reluare a unui alt articol naiv. Ce-aș schimba? În articolul următor, acum după ce am citit ce am citit și mi-am găsit prieteni știuți ..
…………………………………………………………………
Mă duc în jos, cad, kg după kg, cineva trebuie să mă oprească!!! 🙂 Vă scriu azi că am trecut de limita psihologică de 89 kg. Ieri aveam 90, azi 89,800.
Sînt o mulţime de reţeţe de slăbit. Click AICI şi vă distraţi. Dacă le încercaţi pe unele, vă îmbolnăviţi fără puţinţă de vindecare.
V-am spus cum m-am îngrăşat. Vedeţi AICI. Cum slăbesc? Ehe, asta este o cu totul altă treabă.
Fiecare dintre noi sîntem diferit construiţi, dar după acelaşi tipar. Fiecare dintre noi s-a îngrăşat aproximativ aproape altfel 🙂 deci trebuie să slăbească pe aceeaşi cale.
Dacă nu înţelegi cauzele, degeaba regimuri, vei pune la loc. Te vei lupta la nesfîrşit cu kilogramele. Slăbeşti pentru nuntă, pentru interviu, pentru o vreme şi gata, kilogramele sînt la loc. Dacă nu înţelegi mecanismele îngrăşării şi slăbirii, degeaba, încerci pastile şi îţi distrugi ficatul.
Dacă nu ai motivaţii solide, te laşi. Nu trebuie să fii leneş ca să te laşi, numai lipsit de motivaţie, mai ales dacă soţia sau soţul te aceptă aşa cum eşti. Te ţine minte de cînd erai frumoasă sau frumos, nu? 😉
O doamnă mi-a scris şi mi-a spus cum a slăbit ea. S-a gîndit tot timpul cum o să arate în rochia din Pretty Woman, roşie şi strîmtă. I-am scris înapoi şi am întrebat-o ce soluţie are pentru bărbaţi. A fost rapidă. Haina aia neagră a lui Neo din Matrix. 🙂
N-a mers!
Se slăbeşte cu creierul, nu cu stomacul. Stomacul tot la creier are comanda.
Deci, cum slăbesc:
Reluare a unui articol vechi și … naiv. Acum am început altfel. Vă spun în comentarii ce-aș schimba acum din tot ce am scris atunci.
………………………………………………………………………………………
Cînd m-am căsătorit aveam 20 de ani şi 56 de kg.
Lunile trecute mi-am bătut tristul record personal de 96 de kg.
M-am îngrăşat mai întîi brusc, prin 1995, după care, dacă te ţii consecvent de treabă, se poate pune kg după kg 🙂
O parte dintre problemele cu inima vin din cauza asta. TRebuie să înţeleg ce s-a întîmplat ca să pot schimba ceva, nu?
De ce totuşi m-am îngrăşat? Vă spun şi vouă, care mai aveţi timp, să schimbaţi ce se poate schimba.
O superbețe!… o superbiță?
Not exactly ‘vintage’ but I think a classic example of a modern Keirin racing bicycle. The frame was made by Yoshiaki Nagasawa in 2009 for the British track sprinter Matthew Crampton, to take part in professional Keirin events in Japan during the 2009/2010 season. Nagasawa learnt the art of frame building in Italy, under the wing of Ugo De Rosa, and he built for top professionals including Eddy Merckx. After his spell in Italy he returned to Japan and for the last 30 years or so, Nagasawa has been one of the most highly respected makers, his frames being used by many Champions including 10 times World Sprint Champion Koichi Nakano. Indeed this frame is finished in Nakano’s trademark red metallic finish – Nakano Red. There are some youtube clips of Nagasawa brazing a frame here.
The frame is built to the regulation Keirin specification – a…
Vezi articolul original 183 de cuvinte mai mult
M-am obișnuit. Acum chiar mă simt bine. Nu mă mai simt încărcat și s-au dus deja senzațiile acelea de frig și de amețeală.
Am avut curaj chiar să merg la cumpărături în mijlocul bunătăților, cărnurilor… Știți care este singurul lucru care mă ispitește? Pîinea! Pîinea proaspătă, caldă. Și …. culmea. Nucile și semințele de tot felul. Alea îmi fac cu ochiul cel mai tare. Apoi… Peștele!
Am băut suc și am încercat să mă conving că mănînc sushi. Mîncarea mea preferată.
Astăzi dimineață am făcut ceva foarte dens. Eu credeam că trebuie mai lichid, Natalia mai dens, pricină de tensiuni 🙂 . A fost mai mult un fel de ciorbă din următoarele…
Afine, le-am cumpărat în vară și le-am congelat
3 mere,
3 frunze de varză creață,
3 de salata
1 lămîie,
1 legătură de pătrunjel
A apărut o problemă. Trebuie să plec de acasă pentru vreo…. 350 de km. Ce fac?
Mai bine. Mai puțin frig, mai puține amețeli, mai puține dureri de cap… Am trecut la 92,1. Asta înseamnă deja prea mult. Orice supraponderal s-ar bucura de rezultatele rapide și ar striga vesel…. funcționează…
Nu, pur și simplu pierd apă și, dacă nu sînt atent, pierd și țesut muscular. Asta nu mă bucură deloc. Trebuie să trec la exerciții fizice intense. Postul nu este un motiv să ne oprim din activitate.
sursa http://cdn.allshops.ro/
Iată ce s-a întîmplat în a doua zi.
Dimineața
O jumătate de pomelo, pentru fibre,
O felie de grepfruit,
trei mere mici,
o legătură de pătrunjel
o frunză de aloe și cam atît,
Din asta am luat și eu și Natalia și Neriah.
Prima zi a fost cumplită.
N-am putut fără expreso-ul meu.
Dar am topit în storcătorul centrifugal, care nu este cel mai bun, știu… următoarele:
3 morcovi
3 cartofi
1 varză
4 mere medii
frunze de pătrunjel
o lămîie stoarsă
A rezultat cam un litru de suc, pe care l-am băut în cam 6 ore.
Prost, pentru că se bea în prima jumătate de oră.
Misiunea de iarnă la Scornicești, 2012
În perioada 17-19 dec. 2012 a avut loc la Scornicești „Zilele bucuriei în cinstea Mântuitorului”.
Un grup de 15 tineri au plecat în misiune pentru a fi un ajutor şi o încurajare pentru locuitorii din acel oraș Pastorul şi credincioșii din Scornicești împreună cu tinerii din zonă le-au fost călăuze în această lucrare.
Prin harul şi ajutorul Domnului în această misiune
* am împartit aprox. 2.300 cadouri în 8 şcoli
* am vorbit cu oamenii pe stradă despre semnificația Crăciunului
* am dăruit aprox. 500 de Biblii în 3 sate
* am ținut 3 seri speciale de colindă şi meditaţii din Cuvânt la Centrul Creştin din Scorniceşti
* am dus vestea naşterii Mântuitorului prin colind la aprox. 100 de familii în Scornicești colindând locatarii de la 7 blocuri
A fost o săptămână în care Dumnezeu a lucrat în viaţa celor direct implicați în această misiune, dar şi a celor misionaţi.
Slăvit să fie numele Lui pentru tot ce ne-a ajutat să facem!
Mărturii din misiunea de…
Vezi articolul original 485 de cuvinte mai mult
Una dintre cele mai mari surprize pe care le-am avut zilele acestea pe oceanul Youtube a fost nici mai mult nici mai puțin decît Variațiile Goldberg cîntate la Acordeon.
sursa http://iacmusic.com
Cine spune că acordeonul este numai pentru muzică lăutărească, pentru seri de părtășie în biserici evanghelice la țară sau pentru a imita ban(do)deonul lui Piazzola în tangouri să asculte ceea ce urmează.
Pentru a căpăta gust, vă rog să dați la minutul 3:30 întîi. Este absolut delicios.
Vorba supraponderaului, DE MÎINE ÎNCEPEM!
Inainte de a incepe sa discuta despre alimentatie, vreau sa va amintesc un lucru foarte important. Nu va focusati atentia doar asupra alimentatiei, fiindca nu este suficient ci lucrati pentru sanatatea intregului: minte, trup si suflet sanatos! Spre exemplu, alimentatia sanatoasa nu este nimic fara exercitiu zilnic sau fara curatarea mintii de ganduri negative, rautate si dusmanie. Daca nu lucrati pe toate laturile, ci va ingrijiti doar de alimentatie, nu este suficient!
Asadar intrebarea este, cu ce sa incepem atunci cand o viata intreaga am consumat mancare gatita in procent de 90% si foarte putine cruditati? Daca nu avem probleme cu sanatatea putem pastra orice ingredient din alimentatia precedenta, orice fel de mancare gatita, si pe parcurs corpul ne va indica ce trebuie sa eliminam prin felul in care ne vom simti. Sa cautam sa avem rabdare cu noi insine, lasandu-ne corpul sa aprecieze noile gusturi si mai ales sa doreasca preparatele…
Vezi articolul original 2.130 de cuvinte mai mult
Vă doresc AN MULT, în sensul spusei lui Lincoln, să avem cît mai mult viață în ani, nu ani de viață…
An mult cît se poate de fericit, ba, nu … vesel. An vesel, pentru că anul poate fi vesel și binecuvîntat, bucurat și îmbujorat de pace, chiar atunci cînd vom trece și sigur vom trece și prin necazuri.
via Paul Pantea
Citește în continuare
După ce am fost diagnosticat ca afon, primul instrument la care am îndrăznit să cînt a fost clarinetul. Al doilea, chitara, care mi-a şi rămas marea dragoste.
Acum împreună într-un cîntec care are un titlu intraductibil în limba română: Saudade. Este „dorul” lor, al sud-americanilor.
Paquito D’ Rivera şi Berta Rojas
Probabil într-o formație asemănătoare cu cele care interpretau aceste piese pe vremea lui Bach, formații reduse ca dimensiuni, fără aglomerație de sunet, cu separație foarte clară mai ales pentru pasajele rapide.
