Ziua 8 – domesticirea poftelor, 89,3

Ieri fratele meu corpul, kicking and screaming, s-a dat de pămînt ca un copil alintat. A urlat, a țipat că vrea aia, că vrea aialaltă… .eu, nu și nu. Era ca Golum, cînd se încrunta diabolic amenințînd, cînd  se făcea ca o pisicuță tîrîndu-se după mine și cerșind măcar o gurițucă de ici, o guriță de colea. Șuturi, palme și pumni. Aș fi dorit atunci să vă am pe toți cei care spuneți pe aici că îmi țineți pumnii… să îmi țineți pumnii … la gură…

Azi dimineață s-a furișat în baie lîngă cîntar înghenunchiat. Cîntarul a icnit o dată și a început să zburde între toaletă și chiuvetă că a avut mai puțin de suportat.

De la ora 10 ficatul și pancreasul s-au dat huța de bucurie cu intestinele și inima le-a ținut hangul, numărîndu-le salturile. Numai colonul stătea încruntat ca o rîmă fără ploaie și noroi.

Dimineață:

2 morcovi

1 grepfruit
2 portocale
1 minola care se poate înlocui cu alta citrica
3 mere

Din asta am băut și eu și Natalia și Nerah.

Prînz. Ei, la prînz am zis să fac un experiment. Am citit despre nuca de cocos așa că la prînz am spart o nucă de cocos. I-am băut sucul, care este un excelent adjuvant cardiac, mai ales pentru un FOST fibrilant ca mine. Are conductori electrici care stimulează o bună funcționare a cipului cardiac. Apoi am tocat, după cum se vede în fotografii, carnea nucii, am dat-o prin blender împreună cu o banană, bogată și aceasta în potasiu, pentru a obține o compoziție mai legată și nu prea aspră …. acesta a fost prînzul.

Ce s-a întîmplat după aceea? Am pățit la fel ca în prima zi. Somnolență și frig. Ficatul s-a oprit din joacă și a trebuit să proceseze toate uleiurile alea. DAr… intersant… Vă spuneam că în zilele trecute cel mai mult mă ispiteau nucile, migdalele, alunele de pădure, toate așezate frumos de  Natalia pe masă …. Azi, după potopul de minerale și uleiuri din nuca de cocos, trupșorul meu s-a tupilat sub masă și nici n-a mai chițăit de poftă la nuci și alte uleiuri. Nici la sare.

Atunci mi-am dat seama că este domesticit. I-am frînt gîtul…. dar … se reface repede. Cînd a dat de fasolea scăzută a Nataliei, pregătită cum numai ea știe pentru copii. Atunci din nou m-a aruncat de pe șa.

I-am dat o cafea ca să-l păcălesc și seara…

1 jumătate castravete

1 sfert de telina

1 jumătate de sfecla rosie

3 mere

2 morcovi

1 gulie mica

1 sfert de varza rosie

După ce am băut toți trei din zeama asta, am luat Șopîrla și o oră am scos toate toxinele din ficat și le-am băgat în sînge. Am simțit la un moment dat că voi cădea, dar atunci am știut că ficatul își scoate tot armamentul din dotare la luptă împotriva tuturor nenorocitelor de grăsimi care s-au ascuns în aceste zile.

După o oră de tras prin frig și printre mașini eram gata să mai iau  încă o dată orașul la pieptănat.

Și alt lucru interesant… pentru a respira profund, așa cum m-a sfătuit Silvian, am probat trei clarinete. Demult nu mai avusesem poftă să cînt la clarinet. Nu mă mai țineau plămînii. Azi mi-am stresat vecinii chiar și cu acutele de după Do.

Și alt lucru interesant … în timp ce îl așteptam pe domnul Midoschi să îmi dea unul dintre clarinete…. cum mi se întîmpla în urmă cu 20 de ani, am simțit o ispită teribilă să execut un ushiro ura mawashi spre un biet copac pașnic și amorțit de frig. Asta înseamnă energie în surplus. Care-i soluția? Mîine e Vineri. Deci … Post. Care este diferența dintre post și prost …. vom afla mîine.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Sanatate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ziua 8 – domesticirea poftelor, 89,3

  1. luminitas zice:

    Fr. Marius când ne veți bucura mintea cu un roman scris de dvs.? Eu tot aștept! 🙂

  2. Pingback: Despre curele de slăbire … cu dragoste! | Marius Cruceru

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.