Cei care mă ascultă pe viu sau prin intermediul înregistrărilor recunosc imediat „accientul” meu de moldovean.
Sînt singurul moldovean sadea … născut la Ploieşti. Tata este oltean, mama este prahoveancă, soţia îmi este olteancă, am făcut armata în Dobrogea, facultate la Bucureşti, trăiesc în Ardeal, iar patria mea de suflet este Bucovina.
Mi-am ales ca loc de înstrăinare în acest an tocmai Bucovina.
Am plecat spre Suceava, Cetatea de Scaun a lui Ştefan, apoi Marginea Olarilor, Botoşani, Ipoteştiul lui Eminescu, Stînceştiul, localitatea în care Cornilescu a stat să traducă Scripturile, Iaşiul copilăriei şi al mamei, înapoi Suceava, apoi Ipoteşti de Suceava, Luncşoara, Negreni de Botoşani, localitate în care am prieteni vechi, loc pe care nu îl văzusem de 35 de ani.
De ce am ales Bucovina? Într-un fel Bucovina m-a ales pe mine pentru acest exerciţiu spiritual. Am stat să mă înstrăinez între fraţi. Pe unii i-am cunoscut acum. Am cîntat, am rîs, am petrecut întru Duhul, ne-am bucurat întru Domnul de parcă ne-am fi crescut pe aceeaşi uliţă.
Am vorbit despre cer şi lăutele lui Dumnezeu cu un tată care şi-a pierdut fiul de nici patru săptămîni, am lăcrimat şi am visat la viitorul de dincolo de sicrie, după care am rîs ca îngerii. Am povestit din umblările noastre şi … plăcerea cea mai mare, bucurie duhovnicească, Dumnezeu ne-a făcut hatîrul şi marele pogorămînt ca să putem predica Veştile Bune.
Bucovina are un cer albastru cum nu am văzut nicăieri. În toate cele zile cît am fost aici m-am zgîit la zare ca un copil cu retard mintal. Nici măcar nu am încercat să fotografiez. Nu are rost.
Vin cu sufletul ferit de ape tulburi şi clar cu ce am de făcut mai departe, acum după începerea sfîrşitului.
Pe drum încoace, chiar la cîţiva kilometri distanţă de casă, m-a sunat un personaj ciudat. Prima dată n-a vrut să îşi spună numele. A început să vorbească frumos, să mă laude, după care (asta mi-a amintit de tehnicile de anchetă ale Securităţii) a început să mă jignească, să ameninţe, că vine el la mine, că îmi răstoarnă biroul în cap… a derapat spre un limbaj suburban, învecinat cu înjurătura (asta după ce începuse cu Pacea Domnului!) … i-am închis telefonul după ce am izbucnit în rîs.
Una dintre invectivele pe care le-a folosit respectivul, şi probabil că a considerat-o un climax al tratamentului pe care trebuia să mi-l aplice în conformitate cu sarcinile de servici, a fost:
– Băăăăăă, prostule, se cunoaşte că eşti moldovean bătut în cap
– Domnule, prima parte nu este adevărată, iar ultima este chiar un compliment…. sînt moldovean, cu mîndrie şi onor, raportez, şi sînt şi bătut în cap, că am rămas mic de statură… Raportaţi sarcina îndeplinită parţial. Nu m-aţi intimidat!
Clanc. Am închis telefonul.
Stimaţi moldoveni, după faza cu pricina, daţi-mi voie să insist a fi adoptat: vreau buletin de moldovean, aşa cum am solicitat dovadă de golan în Piaţa Universităţii după celebrele cuvinte iliescene.
Îmi vin în minte cuvintele Mîntuitorului: Bucuraţi-vă cînd oamenii vor spune lucruri rele şi neadevărate despre voi….
Zilele astea m-aş fi bucurat să fie adevărat, să fiu cu adevărat moldovean.
Marius Cruceru 
nu stiu daca ti-am spus, eu am primit un email „semnat anonim” de la un „binevoitor” care imi indica un articol in care, chipurile, erai „demascat”.
Probabil unul caruia nu-i place lauta. 🙂
da, noroc că am mai păţit din astea.
Şi mai mare noroc este că nu se întîmplă faţă către faţă. În astfel de situaţii, Doamne iartă-mă pentru firea mea păcătoasă, îmi aduc aminte că sînt centură albastră în shotokan-fudokan. 🙂
nu pot alunga ispita aia din minte deloc…
moi aussi… nici nu stii cat de bine te inteleg. 🙂
Draga Marius,
Bun venit printre bucovineni! Chiar nu esti de-al nostru decit cu sufletul. E mai mult decit suficient. Mi-ai facut dor de casa…
Cit despre tovarasii de la servicii, ignora-i. Cred ca asta-i enerveaza cel mai tare. Si zi o rugaciune. Domnul sa aiba mila si de ei! Cred ca cei mai multi dintre ei „nu stiu ce fac”.
Rectific „chiara DACA nu esti de-al nostru decit cu sufletul”
Scuze pentru confuzie.
no problema. Am plecadt cu un sac de mălai autentic de moară pentru făcut mămăligă şi cu două „funduri” pe care se răstoarnă adunătura aurie.
Mi-au trebuit două zile de post în şir ca să scap de consecinţele îndopării pline de dragoste a fraţilor de acolo 🙂
Bun venit şi bun plecat, am ajuns finalmente acasă. A fost de vis realmente!
Ai ajuns si pe la nea Vladimir in Marginea, poate?
n-am ajuns.. venit, plecat… gata!
Vladimir si mai cum daca nu sunt prea curios? 🙂
Nu prea curios, just curious 🙂
Vladimir Onofrei
Intrebam pentru ca stiam si eu un Vladimir(Onofrei) in Marginea care se face ca este bunicul meu:))
Sper ca nu „se face” doar (stii ca la noi se spune „te faci” in loc de „te prefaci” 🙂 )
Btw am mancat printre cele mai bune mancaruri facute de tanti Margareta. (daca e acelasi Vladimir trebuie sa fie si aceeasi Margareta, daca nu, nu)
„Bucovina are un cer albastru cum nu am văzut nicăieri. În toate cele zile cît am fost aici m-am zgîit la zare ca un copil cu retard mintal. Nici măcar nu am încercat să fotografiez. Nu are rost.” Tare frumos ai mai descris coltisorul acesta de tara…deja mi s-a facut dor de casa. Bucovina e si patria mea!
Ştii drumul, nu te opreşte nimeni să o iei înapoi.. măcar din cînd în cînd.
Pingback: La 2.000.000 de noduri de cravată | Marius Cruceru
ei, daca ati ajuns prin Boto pe la noi …chiar sunteti un om binecuvantat! „moldovean batut in cap”…imi suna familiar. :))) si „moldoveanca salbatica” se poate inscrie pe lista asta, cu educatie mai stricta si neamestecarea cu „lumea”.( cred ca m-am mai domesticit totusi printre ardeleni dar si partea „salbatica” m-a ferit de unele necazuri) insa mai bine e sa fii dupa chipul si asemanarea Lui.
da, am fost la Botoşani, duminică seara.
un bucovinean te salută:)
mulţumesc, te salut şi eu!
fr. Marius, acum doi ani Vladimir Voronin, elibera buletine moldovenesti la toti romanii, care doreau sa aiba cetatanie moldoveneasca… Asa ca daca vreti tare buletin moldovenesc se poate face :)…
da, vrem!
Pingback: Sîmbătă seară am devenit arădean | Marius Cruceru
Pingback: Ce am (mai) făcut de mi-am neglijat blogul? sau Bucovina – tratament obligatoriu pentru spirit | Marius Cruceru
Pingback: Ziua 16 – de ce ar merita să ții postul lui Daniel? | Marius Cruceru
Pingback: Ziua 30 – cum m-am îngrășat înapoi cu un kilogram | Marius Cruceru
Intrebare: ce treaba are Bucovina cu Moldova? Prin 1774 s-au intamplat niste lucruri….
Frate Marius, am stat 2 ani in Oradea si am plans mult dupa Ipotesti de Bucovina, ardelenii au tot incercat sa inteleaga ce are Bucovina noastra frumoasa de te face sa-ti lasi sufletul acolo pentru totdeauna si nu au reusit 😀 Pentru mine romanii se impart in doua, cei care sunt bucovineni si cei care isi doresc sa fi fost bucovineni 🙂
Dupa mine (si multi altii!), cele mai frumoase locuri din Romania sint Bucovina si Maramures. Probabil in ordinea asta. 😀
Stiu ca e frumos si in alte locuri, dar eu ma refer la un ansamblu de trasaturi care alcatuiesc frumosul aici: nu numai frumusetile naturii, ci si comunitatile umane, satele, cultura si traditiile, bisericile – inclusiv bisericile evanghelice.
Sau poate dorul de casa ma face sa fiu nostalgic… 🙂
Pingback: Turul Bucovinei – tur de meditație și doliu | Marius Cruceru
Pingback: M-am spălat (iar) pe creier … | Marius Cruceru