Revin din cînd în gînd… cu instrumentul săptămînii
via Alexandru A.
Pagini
Meta
Calendar
Arhive
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
-
Marius Cruceru
Pingback: Castanietele « Life Mission
Este, înainte de orice, un exerciţiu de stăpînire cu tact şi rigoare a ritmului, a cadenţei, ceea ce e foarte greu de realizat în muzică. Ritmul este problema chiar şi a unora dintre muzicienii mari.
Frumos. Dar mă întreb ce s-ar întâmpla să apară vreun personaj în vreo trupă sau grup…sau numiţi cum doriţi. Ce anatemizare! Ce mai vuiete şi voci! Sunny Trancă şi festivalul Peniel sunt mici copii pe lângă ce ar păţi vreun personaj ce s-ar prezenta în vreo adunare cu aşa instrument. Nu m-ar mira prea mult, dacă în comunităţile penticostale din nord-estul ţării ar fi numit diavolul în rochie.
spre deosebire de io mi-s pui de nu știu ce, asta este muzică,
nu doresc să comentez din punct de vedere teologico-spiritualo-eclesiastico-trupistico-praiso-worship-etceterao prestația lui Sunny Tranca,
doar atat spun: din punct de vedere muzical și din punct de vedere poetic, la un tip cu talentul lui, bucata cu iomispuidedac este absolut penibila.
Omul ar fi putut mai mult, dar de… succesurile amețește. Pă toți
Fabulos! Multumim!
Reblogged this on Convieţuire and commented:
Merită ascultat… pe repeat!
Desigur..aveţi (măcar parţial) dreptate în ceea ce spuneţi. La nivel de versuri şi prezentare e destul de slăbuţă piesa. Aveţi dreptate…omul e talentat şi foarte talentat şi ne-am aştepta la mult mai mult de la el. Totuşi..piesa lui Sunny se încadrează în folclor şi cu precădere în cel maramureşean. Or, maramureşenii sunt oameni mai dinamici, temperamentali şi cu sânge mai fierbinte. Nu prea le plac doinele. Sincer să fiu şi eu sunt sătul de piese tânguitoare de genul: N-am ce-Ţi da, Doamne n-am ce-Ţi da…
Şi revenind la ce spuneam în comentariul precedent rămân la convingerea că dacă s-ar trezi cineva din mediul evanghelic românesc să se prezinte cu un astfel de instrument (castanietele), ar fi anatemizat(ă) în secunda doi.
Dau totuşi dreptate şi celor ce sunt îngrijoraţi (într-o oarecare măsură îndreptăţiţi) de zburdălnicia mieluşeilor…
Pajişte…pajişte…dar atenţie la spini şi mărăcini…
draga Corneliu, dacă spui că acesta este folclor sau în stil folcloric înseamnă că asculți prea puțin folclor.
Este cu totul departe de ce este autentic.
Seamănă cu un Trabant cdare și-a pus siglă de Mercedes sub motivul că este și el … trabantul, mașină neamțească.
Să fim serioși.
Melodia este sub orice așteptări de scenă.
S-ar preta la o tabără la foc, undeva după trei bericele bune, pentru cine servește, ca să fii destul de anesteziat la simțul estetic și să fie primit zgomotul cu mirosul de grătar.
Să nu idealizăm ceea ce nu este de apreciat.
Nici alea pe care le pomentși cu n-am ce-ți da… nu sînt doine.
Să nu spurcăm ideea de folclor cu aceste creații de scara blocului.
Revin asupra castanitelor și asupra puilor de daci.
Admite, te rog, faptul că există muzică de tabără, de cîntat în duș, chiar de cîntat pe toaletă, în cazuri de dereglări intestinale, există muzică de ascultat în mașină, la alergat, pentru sălile de fitness, așa cum șihîrtia este de multe feluri, de scris, de împachetat, de șters la gură și de șters.
Admite, te rog, faptul că există instrumente pentru … scenă, pentru tabără, pentru una și alta, așa cum există intrumente liturgice, așa cum există și
arme pentru sport, tras la țintă, ucis porumbei sau porci mistreți sau lei.
A face o asemenea confuzie tehnică și metodologică cum că un instrumnent trebuie neapărat probat în fața amvonului este rizibil pentru mine, colecționar de instrumente, printre care există caval și bucium.
Repet, rizibil!
Te revolți degeaba că ar fi amendate castanietele în bisericile evanghelice.
Nici eu nu obișnuiesc să scriu pe șervețelele de la MacDonalds.
Sper că am fost clar și cît se poate de gentil.
Din punctul meu de vedere aţi fost clar şi gentil de asemenea. Aveţi dreptate…nu ascult foarte mult folclor şi nu mă pot erija într-un cunoscător care ştie foarte bine ce vorbeşte. Ar fi şi interesant şi util să auzim consideraţile unui (unei) folclorist(e).
Apoi aş zice că nu mă revolt…ascult mai degrabă ce au de spus şi unii şi alţii şi încerc să gândesc. Că greşesc şi eu pe ici pe colo e mai mult ca sigur adevărat. Doar asta ne învaţă şi Scriptura…cine vorbeşte (scrie) mult nu se poate să nu greşească. Şi nu greşeala (sau păcatul) e problema ci felul cum te raportezi la ea (la el) .
Da, ar fi interesant. Am ascultat cu un profesionist o parte din piesă. Spun o parte, pentru că mi-a cerut să închid imediat: „Cine-i băietu? … Ah, da… bun, hai să discutăm despre muzică.”
Puteți întreba și un culegător de folclor, dacă doriți. Prof. Dr. Ioan Haplea de la Academia de Muzică Gheorghe Dima se ocupa într-o vreme de acest aspect. L-ați putea aborda și pe dînsul.Cunoaște destul de bine mediul evanghelic.
Prima dată…când spuneţi:”L-aţi putea aborda” sper că nu vă adresaţi doar mie. Nu de alta dar nu consider că trebuie să folosiţi vis-a-vis de mine formule de politeţe aşa că vă rog să mă tutuiţi. Sunteţi totuşi un păstor şi tată eu sunt un oarecare.
Apoi…dacă asta e constatarea dumneavoastră împreună cu un profesionist vă dau dreptate.
Treaba cu culegătorii de folclor m-ar cam pasiona pe mine…dar din nefericire deocamdată nu prea am timp…comentariul pe care tocmail îl scriu apare după ce am venit de la muncă, de la schimbul doi…e destul de dificil dar nu mă plâng…
Vă adresez şi pe această cale un sincer Mulţi ani fericiţi cu har şi pace de la Domnul…chiar dacă tocmai ce a trecut ziua dumneavoastră.
Nimeni nu este UN OARECARE… Corneliu Rotar. facă-se, te voi tutui.
Se poat face foarte simplu culegere de folclor. Am făcut practică în facultate la astfel de activitate.
SE respectă o metodologie destul de simplă.
Acum este si mai simplu cu aceste mijloace tehnice.
noi înregistram pe casete de 60 sau 30 de minute, era un chin, plus baterii mari sau… magnetofoane …. ehehe, ce vremuri.
Pe mine m-ar interesa din folclor ceea ce ţine de datini şi obiceiuri…dar deocamdată nu dispun de timp pentru un astfel de proiect pe care-l doresc mai amplu şi pretenţios…
da, există o întreagă literatură de acest gen.
Așa cum am spus, era să uit, există salam tocat din animale moarte și din alte salamuri scoase de la vînzare, cele pe care le băgăm în sandvișurile pe care le dăm copiilor noștri la școală, există sushi și Regele, dacă ne invită cumva la Săvîrșin, nu ne va da, ciorbă de potroace, nici fasole cazonă.
Cei pe care îi numești mielușei sînt berbeci în toată regula. Trust me!
Aş vrea eu să mă invite Majestatea sa la Săvârşin…poate o să am onoarea cine ştie…
Reblogged this on Artele şi ştiinţele vieţii and commented:
Ritm si cadenţa.