Corpul uman este fascinant. Viața este fascinantă. Astăzi am plecat iar în izolare. Am celebrat prima zi de primăvară! A fost extraordinar de cald pentru un februarie, astfel că am sărbătorit prima zi cu adevărat ciclabilă în toi de Februarie pedalînd 45 de km pentru cei 45 de ani ai mei, cu o viteză de peste 22 km la oră și cu o maximă, pe Paleu, de peste 73 de km în coborîre. Am luat Vitusul, eroina celor 400 de km într-o zi, și am mers cît am putut și cu vîntul în spate și cu vîntul în față. Apoi, pentru completare, am mers pe jos încă 96 de minute spre obosirea trupului la săvîrșire.
Nimic! Fiind zi de post, m-am hrănit doar cu lapte de migdale și espresso. Totul foarte diluat cu apă. Am încheiat seara, de această dată, postul scurt cu un shake de fructe de pădure, fără zahăr și lactate, doar fructele congelate, și cu varză murată tăiată mărunt și cu mult ulei de măsline.
Am dorit să suplinesc cele glucide consumate în efort și sarea eliminată prin transpirație, plus cele 1528 de calorii arse, 1009 la bicicletă, 519, la plimbarea cu Noah în spate.
După cum vă spuneam, corpul uman este fascinant. Rezistă enorm. Cînd am ajuns acasă, după efortul pe care îl vedeți AICI, am observat un ușor tremor la mîna dreaptă. Eram plin de adrenalină, golit de resurse. Echipamentul era ud.
Am încercat să văd cît ține și cît mai rezist așa. Presupun o hipoglicemie. Am evitat dulcele. M-am așezat în pat, am adormit profund, și m-am trezit, CULMEA, fără foame, fără senzația aceea de epuizare și cu senzația că aș fi putut lua totul de la capăt, alergînd după pradă.
a propos, iată un documentar fascinant despre tensiunea evoluție – creație
sursa DiscoveryScienceNews



sursa 
sursa
sursa Juissen.ro
sursa 



sursa 












