Ea este Naghi Floare sau Mariut Floarea sau Nagy Virag (P)

Naghi Floare (fostă Mariuţ Floare, devenită Nagy Virag) din Mărtihaz la 93 de ani recita psalmi.

A fost o femeie mică de statură, plină de viaţă, cu o minte ageră şi foarte cuminte, dar care a făcut o faptă demnă de memoria noastră, gest de iubire şi credincioşie care nu trebuie să scape amintirilor colective.

nagy-virag-mariut-floare.jpg

Prin 1944 află că soţul i-a fost împuşcat. Se suie în căruţă, se duce în Ungaria, la groapa comună. Dezgroapă, munceşte să scoată cadavrele dintre care să îşi recunoască bărbatul. Îl vede „Era încă mîndru roziu”, numai în jurul împuşcăturii din frunte începuse să se strice. Îşi aşează mortul în căruţă, îl aduce acasă, îl plînge aşa cum trebuie plîns iubitul şi îl îngroapă aşa cum trebuie îngropaţi cei dragi. Nu s-a mai căsătorit şi a crescut copiii pentru Domnul.

Aştia sunt oamenii pe care merită să ni-i amintim.

Îi mulţumesc lui Liviu Naghi, nepotul ei, care mi-a spus această frumoasă istorie care merită transformată într-un film.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Oameni, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Ea este Naghi Floare sau Mariut Floarea sau Nagy Virag (P)

  1. Astfel de oameni cu principii clare si taria sa si le urmeze sunt exemple de urmat oricand.

  2. mnobineknume zice:

    „…acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, SUFERA TOTUL…”

  3. Mno bine k nume zice:

    Nu dragoste romantica.e dragostea care jertfeste,care vede dincolo de ce izbeste ochiul. Cred ca e si dragoste romantica,de fapt,pt ca numai o femeie indragostita si care iubeste e in stare de un asemenea sacrificiu. Insa tot ma simt nelamurita. Oare dragostea romantica e o inventie moderna? Sau mai bine,ce e,la urma urmei,dragostea romantica?

  4. Mno bine k nume zice:

    Deci e o inventie moderna?:)) o sa cam aveti d lucru ca sa convingeti :d abia astept !

  5. Mno bine k nume zice:

    Aia care produce divort nu e pasiunea stinsa?

  6. Pingback: Misiunea uneşte?, Sfîrşitul Americii, blogoslovirea, prozelitismul, Nagy Floare « La patratosu

  7. Frumoasa poveste. Mi-a adus aminte de bunicile mele. Din Bosanci, Suceava.
    Bunica de pe tata l-a asteptat pe bunicul 7 ani sa se intoarca din Primul razboi mondial, Fusese luat przonier in Siberia si aproape 7 ani n-a stiut nimic de el. A simtit totusi ca traieste si l-a asteptat. Slava Domnului ca s-a intors. Altfel eu nu mai scriam rindurile astea aici. 🙂
    Bunica de pe mama si-a pierdut sotul pe la vreo 59 de ani, rapus de boala.
    Cineva a intrebat-o daca nu vrea sa se recasatoreasca. Ea a raspuns: „Eu am avut un barbat ca un trandahir, si altu nu-mi mai trebuie.
    Cind i se apropia moartea, a poruncit fetelor ei sa n-o ingroape cu altceva decit cu rochia cu care o „luase” bunicul, rochia de la nunta. Nu era alba, ci verde, dar asta nu conta. O pastrase toata viata. A murit la 90 de ani fara citeva luni si se casatorise pe la vreo 17 ani. Sa pastrezi rochia de nunta peste 70 de ani! Ca sa fii inmormintata cu ea! Vorbind de dragoste statornica.
    A nascut 14 copii, Mai traiesc 9. Intr-o casa cu 2 camere. Din care una era „casa cea buna”, unde se pastra zestrea fetelor si unde se primeau musafirii.
    Toti copiii sint credinciosi Domnului si, din cite stiu, sint oameni foarte sociabili si ospitalieri. Cind ajungem in cer vi-i prezint pe bunicii mei. Abia astept. 🙂 La fel si multi dintre voi, sint sigur. 🙂

  8. Superbă poveste! Şi mie îmi evocă genul de persoane care erau bunicele mele şi alte femei în vârstă pe care le-am cunoscut în copilărie… Nu se mai fabrică așa ceva!

    • Marius David zice:

      Da, Daniel, așa cum spui, material din acela parcă este din ce în ce mai rar.
      Soția mea este făcută dintr-un aliaj asemănător.
      Este omul pe care îl admir cel mai mult.
      Și zilele acestea, de ziua ei, i-am spus că ar fi meritat să mă nasc și să trăiesc și numai să o fi cunoscut pe ea (Cristos și Mîntuirea nu se pun aici! Categorie separată!)

    • Mircea Mitrofan zice:

      Se mai fabrica materialul.
      Cel care le-a facut pe ele face si acum, dar intrebarea este daca mai sintem noi gata sa platim pretul. Ne-am obisnuit sa obtinem lucrurile usor in viata si ne speriem de orice e greu si costisitor, de ce cere efort sustinut, rabdare, renuntare si perseverenta.
      Isus Cristos, insa, e Acelasi, ieri, azi si in veci! 🙂

  9. Pingback: Poveste de Crăciun – Abigail Bogoșel (un necrolog altfel) | Marius Cruceru

  10. Mircea Mitrofan zice:

    A republicat asta pe Mircea M M și a comentat:
    Da. Absolut impresionant. Merita un film.

  11. Cristina Verdes zice:

    Fr.Cruceru ați făcut o mică greșeală sora este Marcut nu Mariut…îmi amintesc de dânsa cu toate că eram foarte mică, am și eu originile tot la Martihaz. Vă salut în Numele Domnului (din Paris) Domnul sa va binecuvinteze!

    • Marius David zice:

      Tind să am încredere mai mare în informațiile furnizate chiar de nepotul dînsei, Naghi Liviu 🙂
      Voi lăsa așa pînă la reverificare. verificăm și iar verificăm. Cum se spune la începutul cursului de jurnalism: ”unui jurnalist bun și dacă îi spune maică-sa că îl iubește, verifică întotdeauna din două surse.” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.