Abigail, văduva lui Onisim, a ținut să citească ea necrologul la înmormîntare. Și bine a făcut! Credeam că astfel de material nu se mai găsește. Credeam că odată cu generația lui Floarea Măriuț materialul pentru astfel de femei s-a terminat. Nu este așa! Generația noastră încă are multă nădejde.

Textul care urmează este așa cum l-a scris ea. Fără niciun fel de modificare, fără corecturi sau intervenții. L-a scris dintr-o bucată și l-a citit dintr-o răsuflare.

Este o lecție pentru noi toți.

Dragi frati si surori, scumpa asistenta,

Mi-am dorit mult sa scriu o poveste de Craciun, mi-am dorit sa o pot posta undeva, sa o citesca cat mai multa lume, si nu numai atat ci sa ia aminte fiecare. Iata acum am ocazia sa o fac.. Grea intristare… Dureroasa si scaldata in lacrimi poveste… insa plina de stralucirea celui Atotputernic, care poate face dintr-un pumn de tarana un trup ceresc, un trup de slava, un suflet, o fiinta care poate fi folositoare.

Da, intr-o zi racorasa de 29 septembrie 1989, s-a auzit un tipat, un plans de copilas, dar care nu era degeaba, a primit numele de Onisim, Onisim Bogosel care inseamna folositor. A fost cel de-al doilea fiu al familiei Bogosel Ioan si Maria Magdalena. Si-a iubit mult fratele si sora si s-a bucurat de fiecare reusita a lor.. Parintii, oameni scumpi l-au crescut in frica si temere de Domnul, l-au iubit, l-au inconjurat cu sfaturile lor si l-au ajutat sa il gaseasc ca Mantuitor si Domn pe Cel care in ale carui brate este astazi.

Primele 3 clase le-a facut in Sofronea, satul copilariei, iar din clasa a 4 a urmat scoala Sabin Dragoi din Arad. A terminat teorie muzicala, continuandu-si studiile la Univeristatea Emanuel din Oradea, la sectia de muzica. A facut modul de chitara clasica sub indrumarea fratelui Ioan Sabau pe care l-a iubit si respectat mult. In ultimii trei ani a fost profesor de chitara clasica la scoala de muzica Logos din Oradea.

Pasiunea lui pentru infiintarea de orchestre l-a adus si in Alesd, unde ne-am cunoscut. Onisim mi-a cerut prietenia in vara anului 2008 iar in 27 iunie 2010 am devenit un singur trup. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu 2 fetite minunate: Elisabeta Eleonora in 12 august 2011 si Ruhama Ruth in 5 septembrie 2013. Din octombie 2011 a lucrat la firma fratelui Adi Caracoancea, care lucreaza pentru Holcim.

Onism a trait simplu, dar multumitor. Am invatat de la el cum sa traiesti cu putin si totusi in belsug.

Imi aduc aminte ca a venit intr-o zi acasa de la servici si mi-a relatat urmatoarea intamplare: Am mers la birouri si Domnnul X m-a intrebat: „ Ce iti fac fetitele?“ si eu i-a raspuns: „Bine, multumesc! Dar a dvs?“ … „ O, ii place sa faca sport“ …“ Onisim, ce lucreaza nevasta ta?“ „Nimic, este casnica. Nu a lucrat si nu va lucra“ … „ O, inseamna ca nu castigi putin“ La care el s-a uitat in ochii lui si a raspuns: „ Ma multumesc cu cat am“ si totusi poate salariul lui nu era nici macar jumatate cat a celui care a intrebat asta…

Nu am dus niciodata lipsa de nimic, pentru ca Dumneseu a binecuvantat multumirea lui si a deschis zagazurile cerului de multe ori, cand nu mai avea bani in portmoneu. de multe ori a hotarat sa nu fie platit pentru munca pe care o face in Casa Domnului si de asemnea a luat hotararea ca niciodata nu va merge sa fie angajat al unei biserici ca sa slujeasca pentru bani. Spunea: „Abi, eu cant atunci cand stiu ca cei de sub bagheta mea pot inalta o jertfa de bun miros… Nu atunci cand imi dicteaza cineva fiindca ma plateste. Stapanul meu este Christos.“

sursa Daiana Stefan

A trait o viata curata si demna de sot, de tata, de fiu, de ginere, de frate, de cumnat, de nepot… de slujitor a lui Hristos!

Dragii mei, povestea lui s-a incheiat cand Dumnezeu a trimis ingerul pazitor sa il duca unde nu sunt lacrimi.. unde oasele nu il mai dor, acolo unde nu are nevoie de banii lumii acesteia, acolo unde dorim cu totii sa ajungem… da, Onisim a fost folositor.. si cred ca daca va uitati imprejur va dati seama de acest lucru..

Dragii mei, cortina se trage aici pentru noi care am ramas in lacrimi, dar pentru el abia acum s-au deschis cele mai minunate brate… bratele care l-au plamadit in pantecele mamei lui, bratele care l-au calauzit in aceasta viata, bratele care s-au intins pentru a-l cuprinde in cea mai calda imbratisare…

Maine e Ajunul Craciunului… Trista poveste, nu-i asa? Trista poveste pentru cei care raman.. insa nu, nu, o poveste folositoare dragii mei, povestea unei vieti scurte de 26 de ani, dar traita cu demnitate, traita cu folos…

Si acum gandul meu se indreapta catre fiecare persoana care se afla aici..

Dragul meu, in seara de Craciun, Domnul Isus s-a facut folositor intregii omeniri.. Este lectia pe care o invatam de la insusi Domnul caruia Onisim i-a slujit cu atata drag… care s-a coborat sa se nasca intr-o iesle, sa ne slujeasc si apoi sa se jertfesca..pentru ca eu si tu sa avem viata vesnica!

Te-ai ganidt pana acum la ce insemna de fapt Craciunul? Craciun, de fapt insemna suferinta, dragul meu, cum iti vei petrece acest Craciun? Vei manca, vei bea si sufletul iti va fi gol.. Sau te vei face folositor.. MA rog atat pentru mine cat si pentru fiecare suflet din aceasta sala, incepand de azi sa ne punem in slujba lui Hristos ca sa ne poata face FOLOSITORI pentru Slava!