Un posibil mod de abordare a textului biblic
Sonosferă-sonotop-relaţii
Genesa 1- 4:26
1. Un posibil model de analiză
Sonorul, aşa cum apare el pe paginile Bibliei, cu problemele pe care le implică, constituie un domeniu pe cât de vast pe atât de puţin tratat ca atare. Literatura română de specialitate nu oferă prea multe referinţe în acest sens. Abordarea acestuia a generat o metodologie proprie, originală, chiar dacă, parţial aminteşte de structuralismul generativ.
1.1.Mediul sonor.
Conceptul de MEDIUL SONOR se referă la un parametru ecologic, similar celui de ambianţă, sau preajmă sonoră, propriu unei persoane sau unui grup de persoane. Este vorba despre zona în care personajul analizat are acces auditiv. Limitele mediului sonor natural al oricărui om sunt date de posibilităţile acestuia de a-l percepe cu ajutorul analizorului acustic propriu şi „neprotezat”.[1]
La fel cum, până mai ieri, aerul (atmosfera), ori apa (hidrosfera), cele mai banale componente ale mediului, nu au constituit obiecte speciale ale atenţiei omului sau ale societăţii, starea componentei sonore a mediului nu a ajuns să fie cercetată temeinic încă nici în zilele noastre.
De factorii de mediu şi importanţa lor, în general, a început să se ţină seama doar după ce omul, în urma unor intense şi nesăbuite activităţi, puse sub semnul „îmbunătăţirii vieţii”, a „deranjat” aceste „cadouri” primite de la Dumnezeu în stare perfectă, într-atât încât viaţa a devenit din ce în ce mai dificilă, ba chiar periculoasă. Şi mediul sonor a căzut „victimă” aceloraşi elanuri optimizatoare ale omului şi ar fi de dorit să nu se ajungă în punctul din care unele tulburări majore pe care modul de viaţă contemporan le declanşează, să nu mai poată fi „remediate”. Cercetarea parametrului sonor al preajmei generează o seamă de constatări.
Cea mai la îndemână se referă la faptul că, în diversele analize, ori în simplele discuţii referitoare la condiţia omului, mediul sonor nu este îndeajuns de „băgat în seamă”, de luat în considerare. Mediul sonor nu stă în atenţia nici a celor care contribuie la formarea lui, nici a celor care îl receptează conştient sau inconştient şi, până la urmă, sunt beneficiarii lui.
Îngrijorător este faptul că nici măcar ecologii, cei care ar trebui să studieze toţi factorii de mediu, deci să monitorizeze şi mediului sonor, nu dau semne prea concrete de interes în această direcţie.
Poate că a venit timpul ca şi situaţia preajmei sonore să devină obiectul unei cercetări mai atente. Din multiplele puncte de vedere din care poate fi abordată problematica, materialul de faţă propune doar una dintre ele, şi care însă nu exclude alte modalităţi de cercetare a acesteia. În măsura în care ea se va dovedi eficientă şi creativă, se va adăuga, probabil la altele care eventual existente deja. Pentru operativitate au fost introduse şi utilizate două concepte noi în analiza mediului, cea de sonosferă şi cea de sonotop.
Perspectiva propusă pentru abordare este cea creaţionistă şi rezultă din studierea Sfintei Scripturi, a Bibliei.
1.1.1. Sonosfera
Conceptul de SONOSFERĂ este folosit pentru a desemna „învelişul de sunete al pământului”, în întregimea sa, însă doar atât cât este accesibil auzului omului normal.
Omul trăieşte în permanenţă,[2] „scăldat” nu doar de aer, ci şi de diverse forme de vibraţii: căldură, lumină, şi sunete.
Sonosfera poate fi definită ca fiind continuum-ul de vibraţii perceptibile analizorului acustic al omului.
Citește în continuare →
0.000000
0.000000
Poţi trimite mai departe asta: