Preafelixul Voiculescu

Domnul Voiculescu are toate motivele să fie fericit, (felix-fericit) dacă nu fericit, nu poate fi trist. Poate arbora cel puţin morga unui lucrător la morgă, care şi-a făcut treaba bine.

Va rămîne în istorie cu siguranţă, dar nu pentru ce a făcut pentru a noastră patrie, nici pentru Crescent, nici pentru turnarea la Securitate, nici măcar pentru tembeliziunile sale, amarul preţ pe care Crin Antonescu şi-a vîndut partidul.

Domnul Voiculescu va rămîne în istorie ca cel care a tras ultimul glonţ în capul istoricului Partid Naţional Liberal. Domnul Crin Antonescu a fixat ţeava şi a tras prima lopată pe groapă. Domnii respectivi au reuşit să terfelească în noroi cîteva lexeme din vocabularul politic. De azi înainte nu mai poţi rosti fără să roşeşti cuvinte ca liberal, conservator, de dreapta.

PNL-ul în acest moment nu rămîne decît o simplă adunătură de oameni dezorientaţi, frustraţi, înciudaţi. În discuţiile de ieri cu un actual şi viitor fost liberal a reieşit dezamăgirea cruntă faţă de Crin Antonescu.

UNPR-ul va începe să înghită puternic şi din fugarii PNL-işti, iar pe fondul actualei crize Schengen, mă tem că domnul Diaconescu, aşa cum am profeţit în urmă cu doi ani, va deveni noul preşedinte din dinastia ESCU în România.

Crin Antonescu, dacă nu se întîmplă vreo minune, este un cadavru politic. Voiculescu? Un supravieţuitor, cu un instinct politic de prădător. Prin comparaţie Ion Iliescu este un personaj elegant şi foarte bine intenţinonat.

Am ajuns zilele acestea să regret zilele PSD-ului, zilele lui Năstase, prim-ministru şi Geoană-ministru de externe. Nu credeam că o voi face vreodată. Iată că s-a întîmplat. Preşedintele Băsescu asistă relaxat, prea relaxat, la circul politic din ţară fără cheful atît de cunoscut de a mai fi arbitru-jucător. Un sictir generalizat cuprinde scena politică românească.

Această săptămînă trebuie consemnată de manualele de istorie, este săptămîna în care partidele istorice au fost măturate definitiv de pe scena politică românească.

Din momentul în care Voiculescu şi Antonescu au semnat protocolul de alianţă, PNL-ul a început să alunece definitiv pe o pantă unde nu există nici frîne, nici direcţie, nici marcharriere.

Sînt curios ce vor face liberalii bătrîni? Vor face alt partid? Nu cred că există şanse. Ce vor face în această situaţie liberalii pur sînge de vîrstă medie sau cei tineri. Pardon! Mă tem că aceştia, la pur sînge mă refer, nu există. Vor supravieţui, se vor orienta şi se vor cuibări sub orice copac verde. Domnul Cărtărescu spunea că nu asta înseamnă să fii liberal. Permiteţi-mi să întreb: dar ce MAI înseamnă azi a fi liberal în România? Ce mai înseamnă astăzi CONSERVATOR în România.

Am tras cu ochiul curios la Fundaţia pusă pe umerii actualului ministru de externe. Este un fel de curiozitate de satisfăcut din lipsă de altceva. Nu mă entuziasmez, nu aplaud. Sînt curios cum se va dezvolta acest nou proiect de politică românească.

Există oare vreo şansă de restaurare a PNŢ şi PNL în baza platformelor tradiţionale? Nu cred! Există şansa unor proiecte noi? Sceptic! Există şansa reformării clasei politice din ţara noastră? Da, doar dacă am importa precum am făcut în 1866.

Mă tem că anii electorali următori nu ne vor oferi personaje noi credibile şi nici formaţiuni politice solide şi cu un program coerent şi implementabil.

Vom asista probabil la o lungă orgie politică din care vor rezulta copii deformaţi şi ai nimănui.

Ca s-a întîmplat din cînd în cînd şi în viaţa Bisericii, în politica românească transferul de valori prin ucenicie s-a stins. Toată lumea aşteaptă o nouă clasă politică. Acesta nu are de unde să mai răsară, pentru că nimeni n-o va forma. Copiii de azi ai politicii româneşti sînt rodul iubirilor fugare şi a curviei de ocazie.

În aceste condiţii personaje politice gen Voiculescu se vor perpetua, folosindu-se de plevuşca politichiei cu mărgăritar din România de gen Antonescu and comp.

Iată totuşi ce mai sper pentru aceste neam. Am citit împreună cu un coleg psalmul 125 în aceste zile:

Psa 125:1 (O cîntare a treptelor.) Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
2 Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, deacum şi pînă în veac.
3 Căci toiagul de cîrmuire al răutăţii nu va rămînea pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mînile spre nelegiuire.
4 Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni, şi peste cei cu inima fără prihană!
5 Dar pe ceice apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Preafelixul Voiculescu

  1. Vaisamar zice:

    Cred că în politica românească „iubirile fugare” sunt mai mult „acuplări fugare”. Vorba defunctului Pruteanu, care (vrând pesemne să-şi justifice trecerea de la un capăt al spectrului politic la celălalt, adică de la PNŢCD la PRM), spunea că „în politică numai boul e consecvent”.

  2. adrian zice:

    se pare ca zisa cu pricina ii apartine lui Iorga. E valabila si pentru aventurile politice ale marelui istoric.

    • Consecvenţa lor este în inconsecvenţă.
      Am auzit o glumă la un politician despre consecvenţa în alegeri şi după: se spune că un politician a murit şi a ajuns la judecată. Acolo, i s-a permis să aleagă unde vrea să-şi petreacă veşnia. Omul s-a dus în iad şi a fost plăcut surprins să găsească acolo toate plăcerile în care trăise şi le dorise pe pământ. După 3 zile, s-a dus la probă în Rai, dar n-a găsit ceea ce îşi dorise încă de pe pământ. După 3 zile, a ales iadul. Cum a intrat în iad, a avut numai parte de suferinţă: foc, durere, lacrimi. Cu ţipete, a întrebat pe unul dintre draci: ” de ce nu sunt aceleaşi condiţii ca în perioada de probă când am fost eu aici?”. Eh, erau şi la noi alegeri atunci, dar s-au terminat.”

    • Bogdan Burghelea zice:

      … şi explică oarecum şi moartea sa.

      De la un personaj interbelic (care a murit în 1994, la vîrsta de 91 sau 92 de ani) – eu îl numesc „ultimul boier al României” – am aflat următoarea anecdotă amară avînd ca personaj principal pe Nicolae Iorga.

      O delegaţie de învăţători ar fi venit la Iorga, care era prim-ministru, să se plîngă de viaţa grea pe care o duceau, de salarii mici, etc. La care Iorga le-a răspuns (Boc, Funeriu sau Videanu se înscriu pe aceeaşi linie): „Dunărea-i mare, legaţi-vă un bolovan de gît şi înecaţi-vă!”.

      Din acest unghi, moartea lui Iorga are altă semnificaţie.

  3. Ady zice:

    pana in urma cu ceva vreme eram foarte convins ca trebuie sa ne manifestam dreptul, mai ales ca si crestini, sa avem un cuvant in tara.Insa astazi daca maine s-ar face alegeri, chiar nu gasesc nici o motivatie sa imi exercit dreptul, numai am pe cine vota…

    • Ciprian Simut zice:

      da, se poate, dar apare o dilema pe care nu a rezolvat-o nimeni din cati am intrebat (daca o rezolva cineva, m-as bucura enorm): nu-i votam pe nici unul. ei, cei pe care nu ii vrem acum, isi aduna electoratul, se mobilizeaza, si ies tot ei.

      suntem mai nevinovati ca nu i-am votat, dar am ingaduit o stare de fapt crunta sa continue?

      un frate profesor remarca in urma cu cativa ani ca nu ar fi trebuit sa participe nici un crestin la mitingul, cred ca a fost in timisoara, anti-gay. noi contrariati, l-am intrebat: dar cum se poate asa ceva? nu ar trebui sa facem ceva ca sa ne opunem? ne-a raspuns senin, si abia zilele acestea il inteleg: ba da, trebuie facut ceva! cate biserici s-au rugat pentru aceasta problema?

      rugaciunea pare ce ceva pasiv. interpretata gresit, duce la o inchinare gresita si al o intelegere gresita a lui Dumnezeu si a felului in care lucreaza El in istorie.

      frate Marius, pe cand un articol despre rugaciune?

      • Escu Zemoa zice:

        Sunt intrutotul de acord cu pozitia fratelui respectiv. Militantismul nostru ar trebui sa se manifeste mai putin la nivel de bannere si mai mult la nivel spiriual. Pe de alta parte constat cu tristete ca se vorbeste foarte mult despre rugaciune si se practica foarte putin. Radacinile acestui fenomen sunt profunde si complexe insa unul dintre raspunsuri se gaseste atat in demagogia perpetuata si promovata constant de la amvoane cat si in calitatea umana extrem de slaba a slujitorilor ce se complac tot mai mult innt-o viata de pacat si apatie nesanctionata de biserica sau de cei indreptatiti sa o faca. Pacatul doar „entertained” initial a ajuns sa devina un mod de viata, intinzandu-si tentaculele sufocante asupra intregii biserici. O atitudine de genul: „Nu ma intereseaza, nu e problema mea, Domnul va judeca!” isi produce acum efectele devastatoare. Lehamitea politica isi gaseste astfel corespondentul eclesial si asistam, unii dintre noi, oripilati la o prabusire totala atat a statului cat si a bisericii.
        In atari conditii cred ca se impun doua atitudini, una spirituala si una cinic-realista, dar cu valente si finalitate la fel de spirituala: pe de o parte o intoarcere radicala la Scriptura, pe de alta parte o contraofensiva bine pusa la punct prin care sa se recucereasca rapid redutele pierdute pana acum. Ultima data cand am sugerat asa ceva mi s-a replicat, cu un aer superior: „Frate, Domnul are armele lui!” Ei bine, poate ca una dintre ele sunt si eu! How about that?

    • Marius David zice:

      cred că acelaşi sentiment mă bîntuie şi pe mine, şi totuşi voi merge la vot, chiar dacă îmi anulez singur biletul.

  4. vesteabună zice:

    Despre „toiagul de cârmuire al răutății” am scris în 25 nov. 2007.
    ” Noi avem de aparat “locurile ceresti” in Hristos unde “am fost stramutati”, un domeniu spiritual al Duhului care nu are in el nimic tangibil, nimic vizibil cu ochii carnii, nimic pamantesc. Este lumea launtrica a oamenilor noi in Hristos, acea partasie a sfintilor prin cuvintele care sunt semanate in inimi, care rodesc inauntru o “gradina” spirituala de roade parguite in Lumina Harului.
    In aceste locuri ceresti exista, datorita utilizarii acelorasi unelte ale mintii si in cele pamantesti si in cele ale duhului, exista zic o penetrare cu duhuriale rautatii, care fac un formidabil rau lucrarii Duhului. Lupta noastra este limitata la nimicirea lor, este restransa la un obiectiv foarte concret, strict limitat, lupta cu duhurile rautatii.”
    ”Duhurile rautatii sunt TOIEGE DE CARMUIRE, structuri ale autoritatii celui rau, care incearca sa-si extinda autoritatea si asupra celor neprihaniti.”
    http://vesteabuna.wordpress.com/2010/09/22/toiagul-de-carmuire-al-rauta%C8%9Bii/

  5. adrian zice:

    Democratia vestica nu s-a cladit pe un vot orientat principial, ci pe unul interesat. Cei mai multi vestici voteaza in functie de interese, nu dupa principii si Idei. Din acest conglomerat de interese, uneori divergente, emerge un interes general (teoria complexitatii are foarte multe exemple la acest capitol, comportamentul emergent al sistemelor complexe – si societatea este un astfel de sistem – nu este doar o metafora). Eu cred ca trebuie sa votam SI in functie de interese si sa terminam cu inflatia principiilor.
    Nici democratia romaneasca interbelica nu a fost atat de principiala cum se crede. Dovada ca, bazat pe interese de circumstanta si pentru ca era un adevarat politician, Maniu a facut in 1937 un pact de neagresiune electorala cu Codreanu (un gest absolut normal intr-o societate normala, dar care avea sa fie rastalmacit dureros de „principial” de istoriografia comunista). Desigur, se va spune ca nici Crin Antonescu nu e Maniu, nici Voiculescu nu e Codreanu. Vreau doar sa subliniez o idee, nu sa apropii personaje politice.
    Eu nu am votat in ultimii ani. Dar in viitor am de gand sa votez. Numai ca voi vota bazat pe „interese” de genul (e doar un exemplu): „votez cu cei care au de gand sa faca un Cod al Muncii favorabil angajatului”. Desigur, cei care au o afacere, vor vota cu cei care au de gand sa favorizeze angajatorii, nu angajatii. In fond, asta inseamna democratie. Pana la urma va iesi un Cod care, intr-un fel de echilibru dinamic, va multumi ponderat fiecare parte.
    Sub acest aspect, separarile de genul stanga-dreapta mi se par inutile, cel putin in spatiul romanesc.
    De aceea eu nu m-as grabi sa-l judec prea aspru pe Crin Antonescu.
    E doar o parere.

    • Otniel Veres zice:

      corect si o fac asa pentru ca nu au fundamente morale sau politice care sa transceanda pragmatismul si deciziile empirice.
      asa ca poate ar trebui sa fim mai retinuti in a preamari democratia SUA.
      totusi la inceput sa nu uitam ca parintii fondatori au pornit de la niste principii religioase.
      by the way, erau deisti :). sa nu creada cineva ca erau membri la biserica din Alesd 🙂 🙂

  6. Un pacatos zice:

    Din pacate, politicienii romani nu-s nici ortodocsi, nici catolici, nici baptisti, nici penticostali. Ei au, cu totii, un singur dumnezeu, Banul ( nemuncit).
    Ei dau bani cultelor, nu ca ar fi credinciosi, ci ca sa nu-si puna cultele in cap.

    • crestin zice:

      Exact asa, sunt toti niste mari pacalici. Incepand cu actualul sef al statului, cred ca cel mai mare Pacalici din istoria Romaniei, a pacalit foarte multi intelecuali cu pretentii, ce sa mai spun de oamenii fara vreo pregatire. Pe langa el Antonescu si Ponta sunt niste pacalici amatori.

  7. Maria zice:

    Comentariul meu e de fapt o intrebare adresata lui Marius Cruceru dupa citirea mai multor replici pe care le da celor care au replicat scuzelor prezentate de dinsul dupa prezentarea scrisorii lui Mateas.

    Afirmati ca unii din cei care si-au postat comentariile sunt pseudo psihologi . Pe dumneavoastra unde va clasati atunci cind faceti afrimatii in predici, ca urmatoarea:” Psihanalisti deconstrueste individul si nu il mai pune la loc…….” „Anecdota” a creat bune dispozitie la masa de Craciun ,repetata cuvint cu cuvint de catre o tinara psiholaga care era de fata cind ati facut afirmatia.

    Cit despre bunul simt a celor care nu erau de acord cu dumneavoastra ar fi bine sa va recititi propriile comentari sa vedeti de ce „simt” sunteti animat dumneavostra. Poate nu strica sa recititi Galateni 5:22

    • Un pacatos zice:

      Doamna, nu va suparati, dar acest blog are si o sectiune numita Intrebari.

    • Marius David zice:

      Stimată Maria,

      Tocmai v-am răspuns legat de greşelile mele. În fiecare zi mă rog Tatăl Nostru.

      Da, recunosc, pot fi destul de acid uneori, deja cititorii mei s-au învăţat cu stilul, cei mai proaspeţi se poticnesc o vreme, dar se învaţă.

      De cele mai multe ori, nu neg că ar putea fi şi situaţii în care firea mea pămîntească îmi joacă feste, de cele mai multe ori sînt ludic în expresie şi asta îmi este luată drept o ironie, uneori fac greşeli intenţionat pentru a imita diferite persoaje sau caricaturiza un grup. Dezacordurile şi cazuistica lui „pe care versus care” şi „pentru căci în loc de pentru că” sînt printre favoritele mele.

      Inducesc în oroare de multe ori. 🙂

      Despre chestiunile preluate din predici… trebuie să verificaţi exact. Eu îmi înregistrez toate predicile. Spuneţi-mi data şi locul şi vă spun dacă este adevărat sau folcloristică. Nu este prima dată cînd mi s-au pus vorbe în gură. De fapt aşa am şi hotărît să îmi înregistrez predicile, ca să am dovada.

      Am predicat la BAia Mare şi mi-am auzit că aş fi spusţ: „Samariteanca încerca să flirteze cu Isus” sau, în altă parte că „Evanghelia este un fel de autoexcitare a bisericii” (de fapt s-a spus mult mai rău). Noroc că am putut veni cu martori. De fapt ultima afirmaţie, purtată din comunitate în comunitate de un oarecare personaj a creat mare senzaţie printre pastori care m-ar fi omorît cu pietre, dacă aş fi fost în persoană. A avut o parte din efectul scontat. A fost unul dintre modurile în care am fost pus să plătesc pentru blogul Pătrăţosu, vorbe puse în gura mea.

      Este adevărat că pot avea expresii foarte colorate, dar de obicei mă controlez şi îmi scriu predicile, unele chiar cuvînt cu cuvînt.

      Apoi… fraza „Phihanalistul desface individul precum un copil desface un ceas, jucîndu-se cu el, şi, cînd încearcă să îl monteze la loc, rămîne cu piese în mînă”. Acest citat nu îmi aparţine. L-am citat chiar pe un psiholog şi cînd citez caut să citez cît de cît cu acribie, mai ales cînd ştiu sursa. Cînd nu ştiu sursa, anunţ publicul acest lucru.

      Da, am recitit Galateni 5:22, am recitit tot contextul.

      Dacă aveţi nevoie de alte lămuriri, vă stau la dispoziţie!

      • Maria zice:

        Nu multumesc, sunt foarte obosit in seara aceasta si nu vreau sa risc sa fiu si eu acida dar mi se pare ca masura cu care masurati pe altii nu e aceeasi cu cea care va masurati pe d-vs. Ei sunt cu sau fara bun simt, dvs faceti greseli. In cazul lor faceti atac persoanei in cazul dvs va scuzati faptele, ei uite ca sunt si eu o pseudo psiholaga m-as feri insa sa fiu pseudo teolog sau exeget.

        Citatul din predica e cel care vi l-am scris, am fost doua care am auzit acelasi lucru, si findca nu suntem intr-o ancheta judiciare nu e cazul sa va dau locul si data.

        Cit priveste versetul sugerat sigur puteti sa il citi si in contextul larg al NT si in contextul epistolei sau chiar doar pericopa nu stiu daca ati putea dovedi ca nu ni se aplica si nou azi. Se pare ca una din marile carente de la Emanuel este exegeza si nu numai. Cu gumele e drept ca eu nu prea le am si daca e vorba de glume nu cred ca am sa mai zabovesc pe aici. Cred ca, Crestinismul este o cale in care incercam sa il imitam pe Christos, Apostolul Pavel zice : „Calcati pe urmele mele precum si eu calc pe urmele lui Christos….(citat din minte, deci scuze pentru micile ineczactitati….) ” si nu prea mi se pare ca ii ardea de gluma. Dar daca totul e o joaca, va doresc joaca placuta.

        • Marius David zice:

          Stimata Maria,

          înţeleg, şi eu sînt după survolarea celor aproape 400 de comentarii. Puteţi fi acidă, nicio problemă, suport mai mult decît aţi putea crede.

          Da, este adevărat, e greu să măsurăm pe alţii cu măsura proprie, dar, credeţi-mă, cel puţin încerc. Să-mi spuneţi cîte persoane publice mai cunoaşteţi care se supun ZILNIC supliciului la care mă supun eu, să ascult, să citesc, chiar să las on line, comentarii care sînt cu totul în dezavantajul meu, să dialoghez cu persoane care evidentissime nu mă simpatizează, să-mi iau scatoalce de toate felurile.
          Este un exerciţiu disciplinat, pe care îl fac zilnic pentru motive pe care le-am expus cu alte ocazii.
          Dacă vi se pare că nu fac destul, limita spre masochism nu o voi trece.

          Despre predici, da, se poate întîmpla. Vă invit la un alt supliciu, de a vă concentra să spuneţi lucruri despre care credeţi că se agaţă soarta veşnică a celor din faţa dvs. (nu-s simple conferinţe, cursuri, la care sînt mult mai relaxat), în faţa unui public divers, cu diverse preocupări, profesii (la o conferinţă ai un public cît de cît uniform), public cu multe aşteptări, deci o presiune imensă, pe care puţini din sală o înţeleg, şi apoi să vedem dacă nu scăpaţi cîte o perluţă gramaticală.

          Da, ştiu, este uşor de criticat din bancă. Tot microbistul ştie ce trebuie să facă Mutu în faţa porţii. Mă distreau întotdeauna supraponderalii care discutau cu foc ratările Stelei, nu luaţi paralela ca pe o ofensă, trying to build a point, însă la fel de pertinente mi se par afirmaţiile despre un curriculum universitar de teologie făcute la un colţ de blog precum ale grupului respectiv. Vă reamintesc faptul că citatul meu despre pshinanalişti nu venea de la un filolog spre pshinalalişti, ci era un citat al unui psiholog.

          Îmi pare rău, de simţul umorului nu mă pot lăsa, deci s-ar putea să mai fie glume, iar de spiritul ludic, cu atît mai puţin.

          să auzim de bine. Rămîneţi pe aici doar dacă vă foloseşte.

          • Maria zice:

            Poate tirziu dar am de facut o precizare. Am vrut sa incep cu: „va multumesc” si nu cu „nu multumesc”. In rest poate ar fi bine sa nu asumati ca vorbiti intotdeauna cu neinitiati. Am vorbit in public si vorbesc in plublic si inca in trei limbi diferite, plublic din culturi diferite (nu este vorba aici de darul de a vorbi in limbi ci de darul de a invata citeva limbi, care intr-adevar este tot dar de la Dumnezeu la care s-a adaugat reponsabilitatea personala) stiu ce inseamna stresul acesta, dar stiu si ca atunci cind ne apropiem de public cu teama si cu reverenta fata de Dumnezeu si cu dorinta de a sluji pe El si nu pe noi insine, se vede. Motivatia face o mare diferenta. Nu suntem perfecti dar dorim din toata inima sa il slujim pe El si atunci suntem liberi.

            • Marius David zice:

              Stimată Maria,
              dilema oricărui pastor în faţa unui public, mai ales un public numeros este următoarea: acum pe cine sacrific? Întotdeauna vei avea de sacrificat o parte a audienţei.
              Unii vor dori o conferinţă bine informată şi cu citate exacte, se poate, asta mi-e meseria, asta am făcut azi timp de trei ore.
              Alţii vor dori o meditaţie, alţii vor dori să fie bucuraţi de ilustraţie sau să li se dăruiască un zîmbet printr-o glumă bine plasată. Etc.
              Încerc să te trec de partea cealaltă a amvonului ca să înţelegi ce se întîmplă.
              Da, unele chestiuni pot fi „vulgarizate” în sensul bun, adică aduse vulgului, publicului larg, pentru popularizarea ştiinţei. Sînt formule şi expresii prin care poţi face asta.
              De exemplu, deşi ştiu toţi termenii tehnici în care pot explica ce mi s-a întîmplat, o fibrilaţie atrială paroxistică, în aşa fel încît să fiu înţeles de medici şi să-i şi bucur pe aceştia, nu o voi face niciodată în acei termeni în biserică din motive lesne de înţeles.

              toată admiraţia mea pentru ceea ce faceţi şi cred că puteţi face diferenţa dintre o conferinţă în public şi o predică în biserică, implicaţiile spirituale de o parte şi implicaţiile epistemice de cealaltă parte.
              O conferinţă ratată mi-a lăsat mia puţine mustrări de conştiinţă şi nopţi nedormite decît o predică ratată prin care Dumnezeu ar fi putut lucra mîntuire veşnică în viaţa celor din faţa noastră. Da, ştiu, nu trebuie să ne luăm noi prea în serios, că Dumnezeu poate lucra şi fără noi… şi totuşi, adăugaţi la presiunea vorbirii obişnuite în public presiunea spirituală de cdare vorbim.

              Spuneţi: „dar stiu si ca atunci cind ne apropiem de public cu teama si cu reverenta fata de Dumnezeu si cu dorinta de a sluji pe El si nu pe noi insine, se vede”

              Da, se poate să mă fi apropiat de multe ori în cei 25 de ani de predicare cu o atitudine nepotrivită de amvon. Poate că s-a întîmplat şi cînd aţi fost dvs. în audienţă. Se poate. Nu o singură dată m-a mustrat soţia pentru predicile ratate şi au fost destule acestea. Cine vorbeşte mult… chiar şi de la amvon … greşeşte mult.
              Sîntem oameni, supuşi ispitei şi nici prin cap nu-mi trece să îmi asum infailinbiltatea ex cathedra.

              Nu, am făcut multe greşeli în amvoane, chiar azi le-am dat studenţilor un exemplu pe care îl ţin minte foarte bine, mai ales că a şi fost filmat.

              În acelaşi timp…. s-ar putea ca să ne înşelăm, să citim greşit „motivaţia” de care vorbiţi. S-ar putea să aveţi pregătirea în domeniul psihologiei, totuşi sînt sceptic în privinţa faptului că aveţi o cunoaştere atît de adîncă a omului încît să vă daţi seama „din prima” de motivaţia cuiva.

              Mă îngrijorează persoanele care afirmă „se vede, domle, e mîndru, l-am simţit eu.. mi-a spus mie nasul etc.”

              Admiteţi faptul, prin reducere la absurd, că s-ar putea ca şi în acele momente pe care le invocaţi am avut aceeaşi intenţie… de a-L sluji.

  8. v. ionut u. zice:

    ”Preşedintele Băsescu asistă relaxat, prea relaxat, la circul politic din ţară fără cheful atît de cunoscut de a mai fi arbitru-jucător. ”

    Daca-mi permiteti, ma tem ca circul politic actual este (sau are printre cauzele majore) tocmai rezultatul faptului ca Basescu a avut chef sa fie mai jucator decat ii permite legea.

    Cat despre consecventa, moralitate si interese in politica romaneasca, nu stiu daca ati avut un astfel de articol si cand s-a format coalitia PSD-PD-L (cu PC, ca de obicei, agatat pe acolo), mai ales ca atunci era coalitie pentru guvernare si nu de opozitie. Ma intreb ce o fi mai rau, cu Felix sau cu „seful mafiei personale a lui Nastase”, intre timp reevaluat si reabilitat 🙂

    In rest, ca simpotizant liberal, nu sunt nici eu prea incantat de alianta asta, mai ales ca nu inteleg exact care e macar pretextul oficial al acesteia.

    • Marius David zice:

      draga Ionut,
      nici prin gînd nu mi-a trecut să reabilitez echipa vanghelizată iliescu-năstase,
      tocmai prin folosirea acestor nume am vrut să subliniez cît de tristissimă este situaţia azi.
      Nu regret nici azi că am votat ce am votat, din păcate nu aveam alternativă.
      Dacă eşti liberal, ai toată compătimirea mea şi te rog să primeşti condoleanţe acum în acest moment greu şi dureros al dispariţiei dintre noi şi plecarea spre cele moarte a PNL-ului.

      • PaulLiviu zice:

        Circul provocat de ˝presedintele jucător˝ nu s-a terminat.
        Aveţi timp să regretaţi, cum regretă majoritatea care au votat în 2009 ˝Băsescu.˝
        Întotdeauna există alternativă, oricum cel care l-au votat, au votat cea mai proastă alternativă.
        Rezultatele se văd.

        • Marius David zice:

          încă mă îndoiesc de acest aspect.
          Ar fi fost o opţiune mai bună Felix Antonescu?

          • PaulLiviu zice:

            Dvs. sunteţi consecvent, eu rămân optimist.
            Dar pentru a fi un cuget şi o simţire cu alesul dvs. corect era să folosiţi Felix Porumbacu.
            Cuget şi simţire, sper că nu şi caracter. Pentru este o problemă de caracter pentru un preşedinte să folosească asemenea expresii, isinuări şi multe altele.
            Cu bine.

  9. sorin zice:

    o analiza clara a politichiei romanesti.
    vrem o analiza mai detaliata in cadrul uniunii baptiste acum cand este an electoral.
    ce aliante se fac pe la oradea pentru a intra din nou la guvernare?

  10. elisa zice:

    Ciprian, cum votam noi ca si credinciosi oameni necredinciosi si mai ales pe care nu-i cunoastem?De unde avem siguranta ca nu vor da legi impotriva Cuvintului?
    Nu cunosc bine pe nicicare, atunci e crsetineste sa votezi un pagin; apoi mai toti in afara
    de Ion Ratiu au cam fost nesinceri.
    Asa e, fara rugaciune nimic bun nu v-a iesi.

  11. As dori reaminti (in cunsotinta de cauza fiind), ca la colapsul partidelor istorice a contribuit substantial si biserica (dp 89), inclusiv BOR, rolul central BOR la jucat, iar cultele evanghelice si ele s-au repliat ordinului. Din segmentul baptist doar Timisoara ne-a sutinut masiv, ma refer la PNTcd in 1990, fiind intr-o vizita acolo (pe linie de partid), am ramas impresionat de tineri baptisti angajati de partea noastra, a crestin-democratiei. La Bucuresti doar individual s-au angajat câtiva, iar dupa ce un nume sonor al baptistilor s-a pus contra PNT, omul venit din USA , foarte multi au parasit partidul, nu si timisoreni, poate totul se datoreaza dl Dugulescu care nu-a ascultat de ordinele subterane. Reamintesc ca in 1996 când toata tara se pozitionase cu CDR, acelasi nume sonor il va sutine pe Iliescu (oficial).

    Am si azi ferma convingere ca daca segmentul evanghelic din România se alatura PNT, respectiv Crestin-Democratiei, asa cum s-a alaturat timisoreni, altfel stateau lucruile, aveam de mult o clasa politica. Repet, principalul vinovat ramâne BOR, care si intern cauta baga zânzanie contra evanghelicilor implicati in partid, la Coposu, iar extern pe plan local monta masele contra PNT impreuna cu milita, fosti activisti pcr, activisti fsnisti pe calendar nou. In definitiv interesul biserici era sa aibe un partid care sa-i apare/reprezinte interesele (politic), unde PNTcd, era si ramas (fie si fantomatic azi), autenticul curent CD din Ro. daca nu se distrugea sudarea PNT-biserica pe care incercam din toate puterile suda, statornici, vizam o perioada lunga, nu una pe termen scurt, dupa care tradare, sunt convins ca altfel vorbeam azi. Biserica din Ro nu are un reprezentant politic stabil ci unul provizoriu, azi PSD, mâine PDL, PRM, PC si ce vor mai fi sa fie, tare ciudata legatura, imorala mai face lutul cu fierul , adica se culca fatisi cu partide anticrestine, ca sa nu spun cu urmasi prigonitorilor ei (biserici).

    PNL, de mult a fost aranjat, cosmetizat de sistem, ascensiunea lui Antonescu mie mi se pare ciudata. Personal nu cred ca mai exista sanse a reforma clasa politica, lansa pe schena politica un partid CD (autentic, real conservator) , iar liberalismulului ma tem ca i-a sunat ceasul, dupa decapitarea CD-ului, urmeaza liberalismul clasic.

  12. Schimbarea partenerului politic conform rotativei de la guvernarea Statului face parte din doctrina BOR. Este un fel specific de a intelege Scriptura si sinergia Biserica-Stat. Nu spun ca o crtica. S-ar putea sa fie singura pozitie posibila unei Biserici echidistante pe esicherul politic.
    Nu putem critica BOR pentru credinciosia față de o doctrina proprie.

    (Marius, te rog sterge varianta anterioara, pentru ca are greseli).

  13. Melicovici zice:

    Incurcate mai sunt caile politicii, asa-i?

    • Marius David zice:

      da, şi le putem descurca, ca Alexandru Macedon!

      • adrian zice:

        ce bun ar fi un politician cu educatia, onestitatea si curajul lui Alexandru.

        • Marius David zice:

          unde-i nodul, unde-i nodul?

          • adrian zice:

            stii ca Aristobul scrie ca nu l-a taiat, ci pur si simplu Alexandru a scos pana in jurul careia fusese facut nodul, reusind sa traga astfel jugul afara. Se cheama ca l-a dezlegat au ba?!
            A doua zi Alexandru a jerfit zeilor drept multumire pentru desfacerea nodului. 🙂

            • Marius David zice:

              da, se cheamă că l-a dezlegat! E mai frumoasă legenda cu tăiatul… avem de optat între un Alexandru războinic, radical, crud, şi un Alexandru inteligent, şmecher, cu ascunziş, bun strateg.
              Adevărul că era din amîndouă plus altele 🙂
              Ups, iar vor fi unii care vor renunţa să-i mai citească pe Platon şi Aristotel,
              vă rog să nu-i spuneţi domnului care îl cercetează pe Lewis.

          • adrian zice:

            Alexandru a fost o personalitate colosala.
            Ar trebui studiat in scolile de management.
            Desigur, imperfect ca om, dar fascinant ca si conducator. Unul dintre putinii conducatori de osti care a fost tot timpul in linia intai si care obsinuia sa-si imparta averea celor mai curajosi slujitori.
            Pacat ca azi lumea nu mai citeste istoria lui Arrianus, Ptolemeu Lagos, Aristobul sau Plutarh, preferand contrafacerile hollywoodiene.

  14. crestin zice:

    ” Preşedintele Băsescu asistă relaxat, prea relaxat, la circul politic din ţară fără cheful atît de cunoscut de a mai fi arbitru-jucător” Fraza asta mi se pare a fi subiectiva, ca si cum acest presedinte ar putea fi obiectiv si ar putea apara democratia in Romania. Nimic mai fals, acest om a fost mereu subiectiv, mereu orientat pro PDL si pro – ” oricine e cu mine”. Asa a ajuns sa sustina un om ca Igas la Interne, cei din judetul Arad stiu cam ce fel de om este el, singurul merit este ca il are de nas pe Falca, cel ce a adus cel mai mare procentaj pro BAsescu la alegerile din noiembrie – decembrie 2009.
    De fapt ce se incearca acum sa se faca este fortarea mainii lui Basescu ca la alegerile din 2012 sa numeasca un prim-ministru al acestei coalitii PSD-PNL-PC. Daca la alegeri aceasta coalitie inregistrata la Tribunal ( e foarte important juridic sa fie acolo inregistrata) va avea peste 50% presedintele e obligat conform Constitutiei sa numeasca un prim ministru propus de aceasta coalitie. Daca nu va exista aceasta coalitie si nimeni nu va avea 50%, Presedintele nostru subiectiv va spune asa ” partidelor, faceti o coalitie postelectorala in care e obligatoriu sa includeti PDL, indiferent ca are 8% din voturi”. Asta este smecheria.
    Sincer nici nu stiu cine e mai periculos pentru tara asta, varanul Felix, colaborator clar cu Securitatea, sau Basescu colaborator necodovedit la Anvers si cel pe care nu il suporta nici un sef al cancelariilor occidentale.

  15. Bogdan Burghelea zice:

    Dragă domnule Cruceru,

    trebuie să încep prin a spune că mă simt dezamăgit: credeam (speram) ca pe acest blog să nu apară comentarii politice. Credeam că pentru aceasta aveţi alt blog.

    Iar în ceea ce priveşte părerile exprimate sînt de din nou dezamăgit:
    a) dacă tot măcinăm mizeria politică de astăzi, nu am văzut nici o reacţie creştină la gestul lui Sobaru (ar fi fost potrivit chiar o postare de genul că nu e îngăduit omului să se joace cu viaţa lui) – este oare negul de pe faţa boită a actualei guvernări (portocalii cu nuanţe Secu’)?

    b) „Am tras cu ochiul curios la Fundaţia pusă pe umerii actualului ministru de externe. Este un fel de curiozitate de satisfăcut din lipsă de altceva. Nu mă entuziasmez, nu aplaud. Sînt curios cum se va dezvolta acest nou proiect de politică românească”.
    Credeţi că un personaj ca Baconschi are dreptul să stea măcar în umbra lui Maniu sau Coposu?

    În rest, din păcate (sau nu?), văd că mă simt mai aproape de un om declarat de stînga – Vasile Ernu: „Da, sînt un om de stînga cu o profundă educaţie creştină. Cred că stînga, ca şi dreapta nu sînt boli mentale, ci moduri de reflecţie politică. Nu văd de ce a fi de dreapta este onorabil şi a fi de stînga este damnabil? Nu înţeleg, de exemplu, cum poţi să fii creştin şi să fii de dreapta, dar e loc de dialog şi discuţii. Încerc să înţeleg”.
    Dacă aveţi timp, citiţi totuşi articolul (fără mînie şi prejudecată): http://www.criticatac.ro/2672/da-sunt-un-om-de-stinga/

    • Marius David zice:

      draga domnule Bogdan Burghelea,

      1. nu vă înţeleg deloc dezamăgirea. Sînt preocupat de ţara mea, mă rog pentru ea şi fac şi comentarii politice, nu sînt la prima „abatere”. Nu sînt înscris în vreun partid politic, dar am voie să îmi dau cu părerea nu-i aşa? Am votat, sînt cetăţean, gîndesc printre altele, nu întotdeauna aşa profund cum aş dori, dar asta este altă poveste.
      2. Nu îmi permit mai multe bloguri, aici este locul în care gîndesc cu voce tare. Restul? Alte preocupări, alte chestiuni, nu discut de ce nu pornesc şi un blog de politică. Mi-ajung cele pe care le am în administrare.
      3. Gestul domnului Sobaru nu MERITA o reacţie. A fost un gest, aşa cum am intuit, visceral, fără o motivaţie coerentă… şi domnul respetiv nu a căzut doar de al înălţime, a căzut şi în penibil în momentul în care şi-a cerut scuze că i-a pus pe toţi într-o situaţie delicată. Doctorii l-au trimis acasă la familie şi este bine şi sănătos, dar ruşinat. Toată lumea a ieşit prost din acea situaţie şi toţi politicienii au încercat să profite. Era mult prea penibil ca să comentaăm aşa ceva.
      4. Care este problema domnului Baconschi, după părerea dvs. ?
      5. Pe Vasile Ernu îl cunosc personal şi cred că prea puţini înţeleg „stîngăcia” lui, dar, dacă voi avea timp … voi dezvolta chestiunea cu „Stîngăcia lui Ernu”.

      • Bogdan Burghelea zice:

        1. Credeam/speram să fie un blog de reflexii spirituale, creştine, nu un blog politic (indiferent de culoare), fiindcă din prima categorie avem prea puţine, iar din a doua, prea multe.
        2. Nu îmi permit să comentez – este alegerea dumneavoastră.
        3. OK, acum v-aţi situat oarecum faţă de acest incident şi vă înţeleg (dar nu aprob) poziţia.
        4. Din punctul meu de vedere trei sînt argumentele care îl descalifică pe domnul Baconschi pentru rolul de reîntemeitor al unei mişcări politice creştin-democrate:
        a) argument minor – domnul Teodor Baconschi este fiul poetului Anatol E. Baconsky, poet proletcultist.
        b) argument major 1 – domnul Teodor Baconschi a fost implicat într-un scandal de natură sexuală – problemă pe care n-a tranşat-o (n-a dezminţit-o, nu şi-a asumat-o = laşitate vinovată).
        c) argument major 2 – aşa cum 80 ≠ 170, nici la Paris, la Ambasadă, nu putea vota un om în 3 secunde, nici chiar sub păstorirea lui Baconschi.
        Deci, domnul Baconschi nu e suficient de onorabil să fie deschizătorul unui capitol din creştin-democraţia românească.
        5. Sînt foarte interesat de părerea dumneavoastră despre Ernu (omul politic de stînga şi creştinul).

        Pe curînd!

        • adrian zice:

          nu cred ca trebuie sa o luati prea in tragic.

          Si eu „trag” spre „stanga” si nu as spune ca ma simt prea confortabil cand „stanga” este calificata drept „comunism”.
          Dar nu cred ca merita sa ne suparam pentru ce fac politicienii declarati (de multe ori demagogic) de dreapta sau de stanga. Sunt subiecte de cearta mai serioase. 🙂
          Un prieten, fie si cu un crez politic opus, face mai mult decat toate partidele si filosofiile politice din lumea asta.
          Cand e vorba de politica, urasc celebrul aforism cu „amic mi-e Platon dar mai prieten mi-e adevarul”.

        • Marius David zice:

          Stimate domnule Bogdan Burghelea,
          1. reflectări spirituale sînt şi acestea. Nu văd unde este păcatul de a ne uita la istoria în care trăim, încercînd să înţelegem ce avem de făcut epntru a fi sare şi lumină.
          4. Stimate domnule, atunci mai mult de 99% din ţara asta se descalifică pentru absolut orice
          a) Vladimir Tismăneanu are şi el origini „greşite” (ce îmi aduce aminte asta de perioada comunistă cu „origini sănătoase”) şi, scuzaţi alăturarea, dar şi eu am fost făcut „fiu de securist” şi în faţă şi pe la colţuri. Nu înţeleg ce păcat este acesta atît de grav că domnul Baconsky este fiul lui A.E. Baconscky. Ca poet n-am fost impresionat, dar ca traducător a făcut o treabă excelentă. Păcat că a murit la cutremur, se pare că în ultima parte a vieţii încercase o îndepărtare de regim, îndepărtare care l-a costat.
          b) înainte de a proceda mai departe la organizarea acestei miniconferinţe, m-am interesat de acest capitol. Cred că aş fi procedat la fel în locul domniei sale. Nu numai după părerea mea este o făcătură.
          c) eu am votat chiar mai repede. Se pare că incidentul de la Paris a fost analizat şi organele competente au decis. Dacă doriţi, îl întrebăm mîine cum a fost atît de eficient.
          Şi dacă acestea ar fi cele mai cumplite fapte ale domnului T. B., este iarăşi cel mai curat din evantaiul de cărţi din care trebuie să tragem.
          5. Pe Vasile îl cunosc mai bine ca prieten şi creştin decît ca om politic şi scriitor. Îmi place mai mult cum vorbeşte decît cum scrie. Sper să nu se supere pe mine pentru ultima afirmaţie. 🙂

          • Bogdan Burghelea zice:

            Dragă domnule Cruceru,

            Este o plăcere să polemizezi cu un om care are cultura dialogului.

            „1. reflectări spirituale sînt şi acestea. Nu văd unde este păcatul de a ne uita la istoria în care trăim, încercînd să înţelegem ce avem de făcut pentru a fi sare şi lumină”.

            Fără îndoială că nu este nici un păcat. Aşa cum Christos punctează şi istoria, nu doar transcendenţa, nici creştinii nu sînt supra- sau anistorici.

            „4. Stimate domnule, atunci mai mult de 99% din ţara asta se descalifică pentru absolut orice”.

            Afirmaţia este prea generală şi prea categorică.
            Eu nu am spus că Teodor Baconschi este nefrecventabil (cum îi place lui Andrei Pleşu să tot spună) sau chiar neonorabil, ci insuficient de onorabil pentru rolul pe care vrea (sau îi dictează alţii) să şi-l asume.
            Acum sincer, îl vedeţi pe Baconschi alături de Coposu?

            „a) Vladimir Tismăneanu are şi el origini “greşite” (ce îmi aduce aminte asta de perioada comunistă cu “origini sănătoase”) şi, scuzaţi alăturarea, dar şi eu am fost făcut “fiu de securist” şi în faţă şi pe la colţuri. Nu înţeleg ce păcat este acesta atît de grav că domnul Baconsky este fiul lui A. E. Baconscky. Ca poet n-am fost impresionat, dar ca traducător a făcut o treabă excelentă. Păcat că a murit la cutremur, se pare că în ultima parte a vieţii încercase o îndepărtare de regim, îndepărtare care l-a costat”.

            E foarte interesantă abordarea dumneavoastră.
            i) în primul rînd consider şi eu că acest amănunt biografic este minor (am subliniat). Nu mi-a plăcut niciodată argumentaţia
            ad hominem şi o evit pe cît pot (ca om failibil ce mă aflu).

            Poetul A. E. Baconsky e … n-am cuvinte.

            ‚Trece-o noapte şi mai trece-o zi,
            Se ascute lupta între clase,
            Iar chiaburii se arat-a a fi
            Elemente tot mai duşmănoase’.

            Dar … nu mă pot abţine să nu spun cît de remarcabilă este butada „copiii stăpînilor noştri vor fi stăpînii copiilor noştri”. Un număr însemnat de oameni (nu doar politicieni) de vîrf au ascendenţă tot „de vîrf” în regimul comunist.

            În plus, era adevărat – eraţi fiu de securist? Ştiu că nu.

            „c) eu am votat chiar mai repede. Se pare că incidentul de la Paris a fost analizat şi organele competente au decis. Dacă doriţi, îl întrebăm mîine cum a fost atît de eficient”.

            Frazele acestea sînt ironice, nu?
            Nu ştiu matematică, dar cred că nici Bolyai însuşi nu ar putea demonstra că 80 ≠ 170.

            „Şi dacă acestea ar fi cele mai cumplite fapte ale domnului T. B., este iarăşi cel mai curat din evantaiul de cărţi din care trebuie să tragem”.

            Nu pot crede că v-a plăcut servilismul său cu ocazia înscăunării Elenei Udrea la şefia PD-L Bucureşti.

            „5. Pe Vasile îl cunosc mai bine ca prieten şi creştin decît ca om politic şi scriitor. Îmi place mai mult cum vorbeşte decît cum scrie. Sper să nu se supere pe mine pentru ultima afirmaţie”.

            De abia aştept să îl cunosc personal. Am şi eu „pilele” mele la Cluj (familia Vereş, if you can read me).

            • Marius David zice:

              Stimate Bogdan Burghelea,
              mulţumesc pentru aprecieri.

              1. mă bucur că sîntem de acord cel puţin la primul punct. trăim in istorie, ne raportăm la ea, cugetăm, criticăm, încercăm să scchimbăm, implicîndu-ne.
              2. cred că amestecaţi categoriile. Pe cine l-aţi vedea alături de Coposu? Nu cred că putem amesteca merele cu perele. Da, toate sînt fructe, dar diferenţele sînt diferite.
              3. referitor la A.E. Baconschi, versurile livrate de wikipedia nu reprezintă singurele versuri pe care le-a scris, iar lipsa de talent a părinţilor sau talentul acestora nu au legătură cu o eventuală carieră politică a candidatului.
              4. nu, remarca nu a fost ironica, iar despre întronarea Elenei nu ştiu.
              5. VAsile nu mai stă în Cluj, stă în bucureşti.

  16. Shadow zice:

    Ce-ar fi domnule pastor Cruceru, sa regreti si sa te lamentezi dupa esecurile politicii bisericesti? pastor fiind, esti si responsabil pentru esecurile Bisericii. Cu atat mai mult si dascal intr-o scoala de capatai a evanghelicilor.

    Ce cauta un ministru de externe sustinut de PDL, in cadrul Universitatii Emanuel, in contextul in care este stiuta pozitia dl Rector cu privire la amestecul Bisericii cu Statul? Este dl Teodor Baconschi un om de cultura? prea bine, dar acum este un om politic.

    Va suspectez, dl pastor de colaborare politica.

    „Iubirile fugare si curviile de ocazie” sunt de-ale lor pentru cei din politica;
    Dar ce facem cu „copii deformaţi şi ai nimănui” din bisericile noastre, cu ‘iubirile ocazionale’? sunt aceastea lucruri care trebuie tolerate in biserica? De acestea trebuie sa ne arda sufletul;

    Mai bine ne-ngrijim sa fim sare si lumina si se vor lumina si ceilalti.

    • In topicul presedentiabili am incercat explica si acest aspect, anume, biserica (indiferent de cult), trebuie avea si-o politica mai delicata care in final par compromisuri grave ce lezeaza baza, membri de rând învatati ca biserica nu se amesteca cu statul. Sa fim realisti, nicaieri în lume o biserica (instutionalizata), nu poate da cu tifla in nas statului, puteri politice, peste tot este obligata jongla la granita dintre colaborare si necolaborare. Într-un stat de drept lucurile sunt mai simple, cultele au un parteneriat transparent cu statul pe diferite domeni cu precadere cele de ordin social-spiritual. Un cult care se respecta in cadru statului de drept întretine o relatie de amicie cu statul, astfel de invitati sunt benefice cultului, in primul rând pentruca refelcta un cult rational, care se comporta civilizat, iar în al doilea rând pentruca respectivul cult (minoritar cum este cazul baptist), iese din anonimatul impus de majoritari, politicieni nu mai pot ocoli existenta cultului baptist, al universitati sale fiind obligati respecta conform legilor statului de drept, cu drepturi egale cu precadere fata de majoritari. Observ ca si in România incepe dispare conceptul de; baptisti-secta, iar unele actiuni de genul incriminat de dvs, ajuta considerabil la normalizare, mai ales in rândul maselor care daca vad-aud ca un politician cu greutate se duce si la baptisti isi va schimba mentalitatea inoculata de-a lungul timpului, pas cu pas se ajunge la normalizare. Am sa va spun o „poveste” adevarata, pe care multi baptisti o cunosc.

      Daca dupa 89, ortodocsi mei ar fi luat seama la actiunile Poetului Ioan Alexandru, daca nu l-ar fi blamat si pe el (multi fantici si azi il acuza de sectarism) , de multa vreme am fi normalizat-civilizat relatiile si de ce nu; am fi propulsat o clasa politica respectabila, un CD (crestin-democratie), autentic.

      Excesele religioase nu sunt santoase ,iar un exces poate fi si refuzul cultului întretine relati de normalitate si civilizate cu statul, cu puterea politica. Ce vad azi transpus in viata, dupa 21 de ani se afla in conceptul nostru al PNT, impreuna cu Ioan Alexandru, care împreuna cu dl Dugulescu au si declansat primele semne de normalizare, in ciuda opozitiei majoritarilor. Cred ca va mai aduceti aminte ca pâna prin 2000 majoirtatea politicienilor fugeau de cultele evanghelice ca al rau de tamâie, se prefaceau ca nu au cunostinta de existena lor, bla-bla ptr prostime, in realitate aveau destule date, recent au inceput sa recunoasca, curteze aceste culte, ceea ce nu este rau pentruca va contribui considerabil la normalizare, civilizarea natiei noastre.

      Faptul ca in final vor manipula enoriasi vota cu-o fractiune politica, poate fi discutabil, s-au comis foarte multe anormalitati dupa 2004, dar va atrag atentia ca in 1996, in 1990, voalat se sutinea la greu FSN-PSDR Iliescu si in mediu evanghelic, lesne de înteles ca agenti nedescoperiti au operat lejer, din fericire azi se face la vedere intr-un cadru legal.

      Biserica are douo componente, una de sorginte divina si cealata terestra, cea de sorginte divina nu se amesteca cu cezari, nimeni nu pune mâna pe ea, cealalta de sorginte terestra nu are alternativa este obligata duce sub protectia cezarilor, iar daca se opune cu vehementa se aplica formula dictaturilor, ceea comunista ne este inca bun exemplu pentru a trage concluziile de rigoare. Simplu ca buna ziua, iti infiltraeza agenti in institutia pe care o recunoaste fortata de conjucutura externa, in realitate te controleaza pâna in maduva oaselor si tot ca cezari vei sfârsi dansa.

      Când Sf Ap Pavel avertiza ca dupa plecarea lui vor da navala lupi, ma tem ca viza si acest aspect nu doar al erezilor, deoarece cf profetiilor lutul se va uni cu fierul. Miscarile ce au refuzat supune au sfârsit fi eliminate prin violenta dura. Este drama biserici, de care sunt sigur ca Hristos va tine cont. Sa ne uitam tot in comunism; una se halea instutional, colaborationsionismul fiind regula de aur, alta se petrecea la baza, iar acolo componentul divin se dezvolta santos, am putea zice ca aproapa nestingerit. Biserica a iesit biruitoare si contra comunismului, ptr care eu unul multumesc lui Dumnezeu ca biserica lui Hristos inca mai este in picioare. Ma tem insa ca din aceasta grea lovitura ce se da sub privirile noastre va sfârsi zdrobita, eliminata (partea divina exclus-prigonita mai dur cu mecanismul democratitei, liberalismului), o forma de unire foarte ciudata a lutului cu fierul, ceea ce ne indica sfârsitul.

      Pentru moment in România lucruile nu par fi atât de avansate, lideri religiosi au inca destula întelepciune duhovniceasca sa conduca cu destoinicie si partea terestra dar si cea divina. In cel mult 5 ani cred ca lucurile vor fi considerabil schimbate, ca si in politica vor ascede la putere nulitatile prin care Sfântul Duh nu va mai putea orienta pozitiv, adica duhovniceste acele persoane.

      • Shadow zice:

        Europa-Crestina,
        ce propui aici suna cam asa: „sa ne facem frate cu dracu pana trecem puntea” (zicala din popor)

        probabil nu traiesti in Romania, sau consideri biserica un alt fel de partid unde se pot trage sfori si face aranjamente iar compromisul este una din metode.

        • Shadow,
          intr-un anumit sens se poate spune si asa cum spuneti dvs, daca ignoram complexitatea problemei putem da si astfel de verdict. Poate veti fi observat, eu vorbesc de douo entitati a biserici, cea terestra si ce de sorginte divina pe care nimeni nu pune mâna , nimeni nu-o smulge din Mâna lui Hristos, pe aceasta entitate se da batalia cea mai crâncena inca din primele zile a nasteri ei. Am sa incerc expune o alta perspectiva;

          Sf Ap Pavel ne povatuieste fi supusi, ruga pentru stapâniri. Povata trasa de par de foarte multi dar nu mai mult decât va fi in ziua care biserica nu va mai trebui ruga pentru stapânirea antihristului, pâna la intronarea sprucatului biserica se poate si trebuie ruga pentru stapâniri, cea ce insemna si-o relatie de amicie, civilizata, nu doar, ma rog pentru tine, dar te consider dracu pe pamânt, biserica nu se roaga pentru spurcat, sunteti de acord ori ba? OK, daca vom fi de acord cu acest aspect mergem mai departe.

          Ce compromisuri poate face biserica si care nu le poate face?

          De la Sfânta Evanghelie, de la bazele puse de sfinti parinti ai biserici, respectiv dogmei centrale unanim recunoscute de bisericile ancorate in Sfânta Treime, doar de acest segment vorbim, dar si de la a nu cadea in hula impotriva Sfântului Duh, presiuni ce le observam se fac si care au rapus deja o parte insemnata a biserici , respectiv pustiirea urâcini a intrat in sfânta sfintelor. De asa ceva inca nu poate fi vorba in România, dar sigur va fi si acolo vorba de asa nebunie, deja se fac probe la greu in acest sens.

          Compromisul facut de lideri religiosi atât in comunism cât si libertate au afectat dogma /baza/ biserici? Nu. Aud cum ca Hristos ii va lepada pe totii acestia, ma tem ca se inseala amarnic, nu astora le spune Hristos pleca de la El ptr ca nu-i cunoaste ci altora care deja au inceput face ravagi si in România, nu-i nominalizez, îi stiti si dvs foarte bine. In primul rând, putini sunt si din acestia care s-au lepadat de Hristos, care au facut alt legamânt. Lepadarea de Hristos o veti vedea curând venita din partea celor mai sonori crestini, inclusiv spatiu evanghelic, astia vor face si minuni in Numele lui Hristos in prima faza, in cea de-a doua il vor declara impostor, astia au deja legamânt cu draci, dar pentru a induce in eroare biserica, partea divina, se folosesc de Numele lui Hristos. Alt aspect pe care inca nu-l vedem la lideri religiosi de azi din România, dimpotriva, se pare ca se lupta din rasputeri mentine pe linia de plutire biserica.

          Prin urmare, vom constata ca partea terestra care mai face si compromisuri NU afecteaza partea divina, dimpotriva îi este de ajutor precum este o manusa contra gerului.

          In esenta, UNiv din Oradea (a dvs), a dat o lovitura de imagine si inca una foarte buna, care pare si foarte necesara într-un moment de provocari interne (parti divine) fara precedent, orce comunicat venit din partea baptistilor va fi luat in seama, ma refer strict la provocari dure ptr biserica, dogma ei.

          Jocurile politice din culise,ba as zice chiar si negocierea voturilor sunt nesemincative atâta timp cât biserica reuseste impune si ea punctul de vedere, ca doar biserica este acea piedica, cât timp nu-i se afecteaza dogma de baza de catre cezari. Inca lumea se mai mântuie prin Har, asa provaduiti si dvs, apoi sa lasam pe Hristos salva prin Har pe cât mai multi, partea terestra are si acest rol de manusa a Harului lui Dumnezeu, ca de nu ar fi asa, unul nu s-ar mântui.

          Sper ca am putut raspunde la obiect, chiar daca voma vea perspective diferite , ma facut macar un schimb de idei, nu suntem detinatori adevarului absolut ca sa le dam la toate raspuns, mai ales intr-o lume atât de complexa.

          Doamne ajuta.

    • Marius David zice:

      Shadow, umbra îţi face rău gîndirii coerente.
      1. Da, vine, şi ce-i cu asta? Este primul? A mai fost şi domnul Geoană şi domnul Antonescu, domnul Marga.
      Am precizat atunci de ce este necesar ca într-o universitate creştină trebuie să se creeze un asemenea spaţiu de dezbatere mai ales pentru un proiect care este intitulat democrat-creştin sau creştin-democrat.
      2. Colaborare politică? 🙂
      Eu nu cred că înţelegeţi despre ce este vorba, dar vă pot explica.
      Însă nu mai după ce îmi spuneţi cum se va săra mîncarea, dacă ţineţi sarea în solniţă şi cum se va lumina casa dacă ţineţi uleiiul în sticlă.
      Succes la meditaţie!

  17. Ciprian Simut zice:

    este imposibila separarea blestemului omului de a fi si demnitar si om de cultura.

    faptul ca ministrul e asa cum e ca demnitar, de ce nu ar putea sustine o prelegere buna din care sa scoatem ceva … bun?

    • Shadow zice:

      De ce tocmai cand ocupa o pozitie politica? Nu mai sunt oamenii care pot produce ceva bun si a caror prezenta sa nu aiba conotatii negative?

      Doua optiuni:
      Dar mai intai o nota: daca ministrul vine in oras sa sustina o prelegere, cum de ocoleste Universitatea de Stat ale carei specializari ar justifica prelegerea unui om cu pregatire teologica, dar se opreste la Univ Agora care are un specific economic? Dar sunt stiute afinitatile conducerii Agona cu partidul de guvarnamant, pe cand la Univ de Stat probabil nu s-au gasit suficiente afinitati.

      si acum optiunile:
      1. ori este naivitate crezandu-se ca vor fi ingorate realitatile politice in favoarea a ceva … bun (e ca si cand ai aprecia Mafia pentru o donatie generoasa)
      2. ori este buna stiinta, si atunci sunt si interese.

  18. elibeica zice:

    Nu cred ca oamenii politici care au vorbit in cadrul Universitatii Emanuel din Oradea au adus prejudicii baptistilor. Dimpotriva eu cred ca aducerea unor oameni din clasa politica la Universitatea Emanuel si audierea lor de catre studenti este un plus pentru cei din urma. Dezvoltarea armoniasa a unor viitor pastori si teologi trebuie sa includa si acest element.
    O universitate respectabila trebuie sa-si câștige notorietatea și în acest domeniu. Notorietatea nu se castiga numai din lucruri pozitive ci uneori si din cele negative. Este important insa ca acestea din urma sa fie pozitiv speculate.
    Poate ca un om de cultura care ar putea fi adus la Universitatea Emanuel pentru un discurs este D-l Andrei Plesu. Dar poate ca acest lucru s-a incercat sau poate ca se incearca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.