Unele posibile norme cu privire la domeniul sonorului decelabile în Biblie: Eclesiast – guest post dr. Dorin Frandeş

LUMEA SONORULUI, sonosfera, ambianţa sonoră este acea parte a realităţii de care omul normal fiziologic ia cunoştinţă, prin intermediul analizorului acustic, a urechii.

Asemenea oricărui fenomen din domeniul sonorului, configuraţia ambianţei este extrem de efemeră, însă prin consecinţele pe care le generează motivează o cercetare în întreg ansamblul complexităţii sale. Ori ce analiză a ambianţei sonore poate distinge mai multe componente în funcţie de diferite repere. În Creaţie omul apare ca şi corolarul acesteia, de aceea ar fi justificabil ca, aici, pe pământ, între oameni, unul dintre reperele faţă de care se analizează ambianţa sonoră, sonosfera, să fie chiar omul. În acest caz, în măsura implicării omului, se poate face distincţia dintre ambianţa sonoră naturală, adică aceea existentă independent de om şi imixtiunile sale, şi cea care rezultă în urma unor acţiuni cu consecinţe sonore pe care omul le săvârşeşte intenţionat sau nu, în acel mediu. Este de subliniat că în cel de-al doilea caz este vorba întotdeauna despre un om concret care declanşează o anumită situaţie sonoră. Pentru majoritatea oamenilor din preajma lui imixtiunea acelui om în ambianţa sonoră va avea ca şi consecinţă constituirea unei noi situaţii sonore, de care ceilalţi oameni din apropierea lui nu sunt răspunzători. Ambianţa sonoră este, în mare parte, consecinţa unui anumit tip de comportament al celor care o habitează.

Citiţi întreg documentul în PDF AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, guest post. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

49 de răspunsuri la Unele posibile norme cu privire la domeniul sonorului decelabile în Biblie: Eclesiast – guest post dr. Dorin Frandeş

  1. ianis zice:

    Putem incadra poluarea fonica la pacatele modernitatii?

    • dorin zice:

      Evident. La capitolul mindrie. S-a apucat omul sa-si imbunatateasca preajma !
      Si a exagerat. La fel ca in cazul defrisarilor, desecarilor, incalzirii globale etc.
      Numai ca problema poluarii fonice este mai mult decit cea legata de intensitatea fondului sonor in care vietuieste (supravietuieste) omul contemporan. Ar fi foarte important sa se studieze si ce aude omul tot timpul, de dimineata pina dimineata (omul aude si in somn) nu doar cit de tare este preajma sonora. Asta insa este o discutie enorm de lunga.
      Poate alta data. Dar sunt dispus sa o port.
      dorin

      • ianis zice:

        Daca tot ati studiat fenomenul, as indrazni cateva intrebari:
        – Hypnopaedia – cat e stiinta si cat mit urban?
        – dormitul cu dopuri antifonice e benefic pentru creier? (tinand cont e deturnat de la activitatea normala, prin tacerea artificiala creata)
        – ce parere aveti de tacerea mistica practicata de unele ordine calugaresti?
        – efectul Mozart, la fel, cat e folclor si cat e realitate?
        Multumesc

        • Ioana zice:

          „Efectul Mozart” nu este folclor ci un studiu stiintific foarte bine realizat, in urma caruia s-a concluzionat (dupa o analiza empirica) faptul ca muzica lui Mozart are efecte benefice in dezoltarea orientarii spatiale, a capacitatilor de calcul mental, a centrarii atentiei, etc… la copii.

          • naomi zice:

            Bine ati revenit Ioana.

          • Ioana zice:

            @naomi
            Multumesc :). Nu am lipsit, am urmarit din public dezbaterile.

          • naomi zice:

            Totusi, ne-ati lipsit.

          • Cristina zice:

            Din pacate simt ca trebuie sa te contrazic, ma indoiesc ca studiul respectiv (daca este unul intr-adevar de luat in seama) a fost facut respectand riguros metodologia stiintifica, urmarind longitudinal efectul respectiv si reusind sa controleze ceilalti factori. In domeniul dezvoltarii studiile sunt mult, mult mai specifice pentru avea rezultate cu adevarat pertinente. Dar daca imi aduci argumente obiective (aparitia studiului respectiv in publicatii ISI) imi retrag comentariul si-mi cer scuze.

          • dorin zice:

            Ianis
            Fenomenul de hipnopedie, daca te referi la invatatul in somn (nu „dupa ureche” ci prin ureche) nu se prea practica, eu cel putin nu am venit in contact nici cu cineva care sa fie pe post de prof nici de invatacel. Dar: tracii isi cintau soliile pentru a fi mai eficiente iar codul lui Hamurapi a fost invatat prin cintare. Tot asa, prin anii 60-70 au existat metode de invatare a limbilor straine prin cintec. A aparut si bancul cu militienii care au fost supusi unor cursuri intensive si moderne de invatare a matematicii prin cintec. Dimineata militianul a fost surprins de nevasta in baie lalaind o melodie. Contrariata femeia l-a intrebat ce l-a apucat. Sincer, militianul a recunoscut ca repeta la matematica dar pentru ca a uitat textul repeta doar melodia.
            Revenind la oile noastre: pretutindeni in Biblie tacerea, ca lipsa totala a perceptiilor sonore este o amenintare, o pedeapsa. Si eu o percep ca atare. D.p.d.v.medical dormitul cu dopuri antifoane cred ca nu este recomandat deoarece deformeaza canalul auditiv si mai sunt si chetiuni de reglarea presiunii intracraniene. Daca locuiesti linga calea ferata, linga aeroport sau la marginea autostrazii sunt doua posibilitati. Ori cu dopuri ori fara. Morarul doarme fara dopuri si cei de linga mare sau de linga cascade idem. Alegerea iti apartine. Sunetul valurilor si al caderilor de apa (inclusiv fintinile arteziene) sunt sunete naturale, in capul meu ale lui Dumnezeu. Dar se vede treaba ca nu locuiesti „la bloc” Acolo sunetul caderilor de apa provine de la baia vecinilor iar restul sunetelor din celelalte universuri sonore ale fiecarei familii. De aceea militez pentru” o noua ordine sonora” si pentru inloicuirea scris cititului muzical din scolile de cultura generala cu un curs de gestionare a mediului sonor, a constientizarii de catre om, de mic copil, a faptului ca este nu numai receptor si beneficiar al sunetelor din jur ci si modificator al preajmei sonore. Cel mai eficient si cel mai inconstient.
            Aici iar incepe o alta discutie lunga pe care o lasam tot deschisa.
            Tacerea mistica e o ciudatenie doar pentru cel ce o observa de dinafara. Cel care o practica (am vizitat o astfel de manastire -Certosa di Pavia, in care locuiau calugari care au facut legamintul tacerii. Adica nu vorbeau. Asta insa nu cred ca-i impiedicau sa auda. Si auzeau tot ce se petrece in jurul lor fara ca sa intervina cu productia lor sonora ordonata in limbaje sonore. Nu stiu daca aveau voie sa cinte la instrumente. Cineva a postat a propos de o interventie a mea pe acest blog ceva din care am inteles ca in pauza, adica in perioada de tacere sunetul poate continua in mintea si sufletul ascultatorului. Sunt nenumarate personaje ale caror inima sau minte sau suflet nu stiu exact, cinta. Probabil e doar o metafora. Dar te pot asigura ca surdul Beethoven sau alt muzician celebru Smetana, cel care a compus poemul Patria mea din care face parte celebra Vltava desi nu mai auzeau preajma sonora reala aveau capul sau mintea plina de sunete si de muzica. Noi, cei „de muzica” ne/am format ceea ce se numeste „auz interior” si citind cu ochii notele ne putem imagina sonoritatea lor. De altfel cred ca o astfel de experienta deyvolta oricare cititor chiar si al textelor literare ori dramatice. La nivelul imaginarului reconstituie o imagine sonora sau chiar plastica. Si aici mai e de discutat
            Despre efectul Mozart Ioana a intervenit cred ca suficient de convingator.
            Pe curind
            dorin

          • Marius David zice:

            Bun revenit îţi spun şi eu, Ioana!
            ştiu că efectul Mozart a fost foarte contestat în alte studii şi experimente şi cu alte tipuri de muzică.

          • Cristina zice:

            Foarte bine stiti …
            Conform unor cercetatori, efectul Mozart ar putea cel mult explica cresterea pentru un interval scurt de timp performanta in unele sarcini mentale, dar nu exista dovezi ca acest lucru are de-a face neaparat cu muzica lui Mozart sau chiar cu muzica in general (Gray si Della Sala, 2007), alt studiu a demonstrat ca muzica lui Mozart nu era cu nimic mai buna pentru imbunatatirea inteligentei spatiale decat audierea unui fragment a unei povestiri horror (Nantais si Schellenberg, 1999).

        • dorin zice:

          Ioana
          Ma bucur ca ai revenit pe blog si-ti doresc un An nou mult mai bun decat cel precedent!
          dorin

        • Cristina zice:

          Studiul care sustinea efectul Mozart a fost facut pe studenti nu pe copii dar generalizat incorect la sugari (presupusii beneficiari ai efectului) iar studii ulterioare care au incercat sa-l replice au obtinut efect nul sau foarte mic iar durata se invartea in jurul unei ore.
          Alti cercetatori au aratat mai tarziu adevarata cauza a efectului Mozart: excitatia emotionala pe termen scurt, deci este probabil ca orice circumstanta care creste starea de alerta sa duca la cresterea performantei in sarcinile mentale dar improbabil sa produca efecte pe termen lung asupra inteligentei spatiale sau a inteligentei in general (Jones, West si Estell, 2006;Steele, 2000). Asa ca, bautul unei cesti de cafea ar putea face acelasi lucru ca si ascultarea unei bucati din Mozart.
          Desigur ca, asta nu inseamna ca nu-i frumos sa familiarizam copiii cu muzica lui Mozart, dar sa nu ne asteptam ca aceasta sa ii transforme in genii.

          • Ioana zice:

            @Cristina
            Promit sa revin cu argumente diseara (intre timp mai si muncim 🙂 ). Efectul Mozart chiar este unul demn de luat in seama!

          • Ioana zice:

            @Cristina
            Studiul a fost intr-adevar inceput pe studenti dar a fost continuat pe copii de varsta prescolara. Informatiile luate aleatoriu de pe internet nu ajuta nici la o argumentatie pro, nici la una contra.
            ISI ( The Institute for Scientific Information) nu este singura baza de date fiabila, exista si altele. Este foarte adevarat ca acest studiu a fost contestat si ca au aparut tot felul de idei paralele, dar metodologia aplicata si analiza datelor au fost facute de cercetatori, prin urmare studiul este unul stiintific. Asa cum am promis, voi reveni cu argumente si articole publicate pe aceasta tema.

          • Cristina zice:

            Ioana, nu obisnuiesc sa aduc argumente gasite pe internet aleatoriu, cand afirm un lucru il argumentez avand in spate studii concrete, ca in comentariu de mai sus. Sper ca si tu sa faci la fel. Daca este nevoie pot merge in detaliu aducand argumente suplimentare (studii concrete nu doar pareri personale).

          • Ioana zice:

            „Efectul Mozart” isi are originile intr-un studiu facut de Frances H. Rauscher, Ph.D (departamentul de psihologie al Universitatii din Wisconsin). De aici au pornit o serie de alte experimente si cercetari stiintifice (dupa cum s-a mai spus, unele aproband si altele contestand rezultatele lui). Iata o lista cu articole publicate:
            „Music Exposure and the Development of Spatial Intelligence in Children” – Bulletin of the Council fo Research in Music Education, 1999 (http://www.jstor.org/pss/40319006)
            „Listening to Mozart enhances spatial-temporal reasoning: towards a neurophysiological basis”
            (http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6T0G-3YB51PJ-82&_user=654849&_coverDate=02%2F06%2F1995&_rdoc=1&_fmt=high&_orig=search&_origin=search&_sort=d&_docanchor=&view=c&_searchStrId=1607495944&_rerunOrigin=scholar.google&_acct=C000035398&_version=1&_urlVersion=0&_userid=654849&md5=fc3b8e6419b2d65e152782d163716cf9&searchtype=a)
            „The Mozart Effect and Primary School Children”
            (http://pom.sagepub.com/content/31/4/405.abstract)
            „The Mozart Effect” – John R. Hughes
            (http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6WDT-458W4GP-1C&_user=654849&_coverDate=10%2F31%2F2001&_rdoc=1&_fmt=high&_orig=search&_origin=search&_sort=d&_docanchor=&view=c&_searchStrId=1607498117&_rerunOrigin=scholar.google&_acct=C000035398&_version=1&_urlVersion=0&_userid=654849&md5=75515adac9b5078b6dc482ce2e9867cc&searchtype=a)
            „Music and Cognitive Abilities”
            (http://cdp.sagepub.com/content/14/6/317.full)

            Se poate spune orice, se poate contesta, se pot face studii care sa demonstreze contrariul concluziilor lui Rauscher, dar nu se poate afirma ca studiile sale si cele care au urmat lor nu sunt cercetari stiintifice. Nu vorbim despre folclor, ci despre cercetatori care au aplicat o metoda stiintifica de analiza a datelor. Putem fi de acord sau nu, dar nu putem afirma ca sunt niste concluzii trase „dupa ureche”. Internetul este plin de informatii, atat in favoarea cat si in defavoarea cercetarii lui Raucher, asta nu inseamna insa ca ea nu a fost facuta temeinic.

          • Ioana zice:

            Am postat un comentariu care este inca in asteptare (prea multe link.uri banuiesc).
            Cristina, daca dvs. manifestati un scepticism cu privire la efectele muzicii lui Mozart, eu va pot spune (pe langa lista de articole din comentariul inca in asteptare) din practica (este adevarat, fara un studiu stiintific la baza si fara articole publicate care sa ateste umila mea parere) urmatoarele concluzii:
            – copiii care studiaza muzica prezinta in acelasi timp abilitati (peste medie) pentru matematica si fizica.
            – daca un copil incepe studiul unui instrument devreme (5, 6 ani) este mult mai usor pentru el sa obtina rezultate academice foarte bune
            – copiii care au cunostinte muzicale si sunt obisnuiti cu disciplina studiului zilnic nu prezinta deficit de atentie (de ADHD sufera foarte multi copii in scoli)
            Iata de ce eu cred in studiul lui Rauscher si voi continua sa cred cu tarie ca muzica lui Mozart este benefica, nu produce genii dar cu siguranta imbunatateste capacitatile intelectuale. Parerea mea nu conteaza si nu incerc sa va conving, sunteti libera sa credeti ce doriti, un lucru este insa cert pentru mine: efectul Mozart nu este folclor si nici o simpla afirmatie nedovedita stiintific.

          • Cristina zice:

            Sunteti libera sa credeti cum va place dumneavoastra, e adevarat ca ar fi frumos sa fie adevarat acest mit, mi-ar placea si mie foarte mult, dar stiinta este stiinta, cand o aducem ca argument atunci ne supunem regulilor ei. Asta presupune o atitudine critica asupra oricarei contributii stiintifice, aceasta atitudine avand rol de a duce la selectia valorilor si a separa stiinta de pseudostiinta.

            Referitor la concluziile dumneavoastra:
            studiile arata ca talentul muzical coreleaza pozitiv cu coeficientul de inteligenta (Lynn, Wilson si Gault, 1989), ponind de aici unii ar putea concluziona, eronat, ca expunerea la muzica mareste inteligenta. La fel si in cazul concluziei cu disciplina studiului zilnic, oare copiii care practica un sport regulat nu pot fi la fel protejati de ADHD?

            „efectul Mozart nu este folclor si nici o simpla afirmatie nedovedita stiintific.”

            oricat ne-ar placea sa credem ca e un adevar, se pare ca la momentul actual, analizand studiile care-l au ca subiect, efectul Mozart este un simplu mit.

  2. carmen zice:

    „Tăcerea este necesară ca „odihnă”, ca „semn de punctuație”, ca
    „element de contrast”, ca „loc al deschiderii semantice” în care mintea omului
    continuă, personalizând, discursul sonor anterior.”

    Eu aș continua definiția îndrăznind să afirm că dincolo de personalizarea discursului sonor anterior, tăcerea poate să-l încarce cu sensuri și trăiri de ordin psiho afectiv noi, ba chiar într-un anumit fel să îl tensioneze.

    „…și s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumatate de oră” Apocalipsa 8:1

    frumos material, un mod inedit de abordare, felicitări maestre!

    carmen

  3. Ioana zice:

    @Cristina
    Daca dvs. afirmati ca este mit, sunteti la fel de libera sa credeti asta. Nu mai are rost sa continuam aceasta polemica, v-am dat o lista de articole STIINTIFICE care sustin rezultatele unui studiu TOT STIINTIFIC. Autorii citati de dvs. sunt tot cercetatori. Faptul ca invocati pseudo-stiinta nu inseamna ca aveti neaparat dreptate. Cum de altfel nici eu nu sustin ca dreptatea imi apartine. Emitem pareri in urma lecturilor si cam atat.

    In ceea ce priveste analogia pe care o faceti cu sportul, aici e randul meu sa va contrazic. Studiul unui instrument muzical presupune actiunea a trei factori: fizic, intelectual si afectiv. Este un consum foarte mare care cere foarte multa concentrare. Nu vreau sa diminuez efortul depus de un sportiv dar va spun in cunostinta de cauza ca nu incape comparatie.

    • Cristina zice:

      Corect, e timpul sa ne oprim aici, am considerat necesar sa intervin pentru cei care citind ar fi putut fi biasati de unilateralitate.

      • dorin zice:

        Vă mulţumesc că v-aţi oprit
        Este demnă de toată admiraţia erudiţia fiecăreia dintre voi, dar aici suntem pe un blog creştin în care efectul mozart sau oricare altă urmare ar trebui constatată cu referire la Dumnezeu nu la oameni. Muzica o facem pentru El !!
        dorin

        • Cristina zice:

          Imi face impresia ca atentionarea ma vizeaza mai mult pe mine decat pe Ioana, aceeasi nuanta am simtit-o si din pozitia domnului Cruceru …
          O sa fiu foarte atenta la comentariile viitoare sa nu inoportunez.

          • dorin zice:

            Este doar o părere şi+mi pare rău că s-a ajuns aici.
            Am fost însă foarte surprins de faptul că s-a ajuns la o zonă de discuţii atât de specioasă de la propunerea desluşirii unor conotaţii referitoare la modul în care cred că ar dori Dumnezeu să sune preajma sonoră a fiilor Lui
            Cu scuzele de rigoare
            Dorin

          • elisa zice:

            Cristina,
            uita si iarta. 🙂
            nimic nu merita sa-ti faci riduri.
            Sa fii binecuvintata.

          • Cristina zice:

            Aveti dreptate in privinta indepartarii de la subiect, ne-am intins cam mult si recunosc ca am provocat intr-un fel acest lucru prin pozitia mea ferma.
            N-am putut sa ma abtin, blogul este citit de foarte multe persoane si era pacat sa se popularizeze in continuare aceasta greseala.

          • Marius David zice:

            draga Cristina,
            stii bine că încurajez dezbaterea şi ne abtţinem de la simpatii sau antipatii în faţa adevărului ştiinţific… cît se poate 🙂
            Şi eu ştiam că studiile referitoare la efectul Mozart sînt „debatable” şi că trebuie făcute cercetări suplimentare.
            Asta ne încurajează la cercetare mai departe.
            eu îmi ofer inima spre cercetare după autopsie.

          • Cristina zice:

            Nu asteptam scuze, nu m-a suparat nimeni, nu-s sensibila la replici atata timp cat au un limbaj adecvat.
            Eram putin confuza cu privire la ce se asteapta de la comentarii, pentru ca n-as vrea sa fiu departe de aceste asteptari, daca sunt, fara probleme raman doar la nivelul lecturarii.

          • ianis zice:

            în faţa adevărului ştiinţific… cît se poate
            Marius, aste e de pus in tablou 🙂

  4. Ioana zice:

    @Cristina
    Fara suparare, cred ca discutia noastra nu a fost una care sa deranjeze, nici pe mine, nici pe dvs. si nici cititorii. V-as ruga respuectuos sa nu mai spuneti ca „efectul Mozart” a fost o greseala pentru ca nu este asa. Daca nu ati fost convinsa de articole si ce s-a publicat pe aceasta tema, asta nu inseamna ca trebuie sa daramam munca unor oameni avizati prin niste simple afirmatii. Faptul ca un experiment este contestat nu ii micsoreaza valoarea, dimpotriva chiar, si in niciun caz nu il reduce la zero. Imi pare rau pentru ca am deviat de la subiectul postarii si cred ca voi urma exemplul dvs. si ma voi retrage in public.

    • dorin zice:

      Ioana te rog nu „te retrage în public”!

      Ba, mai mult, te rog citeşte ceea ce am postat la începutul lui ianuarie legat de o propunere de abordare a Bibliei şi în dimensiunea ei sonoră. M-ar interesa mult părerea ta
      dorin

      • Ioana zice:

        @dorin
        Am citit cu mare atentie tot ce ati postat pana acum. Mi se pare o abordare foarte interesanta si exceptional redactata . Consider ca era necesar un astfel de studiu si ar trebui sa va ganditi sa il publicati in intregime. Intr-un comentariu de acum cateva zile v-am multumit pentru toate postarile, pentru mine sunt foarte utile!

    • Cristina zice:

      Cat sunt in limitele domeniului meu de expertiza voi sustine ceea ce este corect si acceptat la momentul actual in perimetrul stiintific, va invit sa cereti parerea unui expert, as sugera cadru universitar in domeniul psihologiei, cu experienta in cercetare, eu se pare ca n-am reusit sa va conving.

    • Marius David zice:

      cred că disputa voastră ne-a ajutat, ne-a dat informaţii şi dintr-o parte şi din alta şi fiecare sîntem motivaţi să cercetăm mai mult.
      Nici pe studenţii mei nu-i încurajez să cadă pradă repede erorii „magister dixit”

  5. Pingback: weichenberger, fascinaţie 2, sonorul Eclesiastului « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.