Am fost fascinat întotdeauna de acest fel de manifestări. Este un spectacol al voinţei de neegalat. Cînd aşezi asemenea determinare într-un trup de asiatic… iată ce se întîmplă:

Am fost fascinat întotdeauna de acest fel de manifestări. Este un spectacol al voinţei de neegalat. Cînd aşezi asemenea determinare într-un trup de asiatic… iată ce se întîmplă:

Am observat că unii reporteri din presa românească, atît cît am avut timp să trag cu ochiul din concediu, au chiulit destul de mult de la orele de limba engleză. Traduc termenul „looter” în toate felurile posibile.
Mîine, la vreun anunţ despre lutenişti şi lăută, s-ar putea ca vreunul să facă confuzia între interpreţii la lăută şi ditamai jefuitorii.
Am văzut o imagine tristă.
Anul acesta se împlinesc 70 de ani de cînd cu Pogromul. Acum, cînd mă îndrept din nou spre Iaşi, am descoperit un alt text emoţionant despre „problema evreiască”.
Ilana Hida (fie-i memoria binecuvântată) a fost soţia lui Tibi, bunul prieten al tatii. Prietenia lor s-a legat în anii 1920, la vârsta de trei ani – când locuiau în aceeaşi curte de pe stradă Pata din Cluj – continuând şi după război (amândoi fuseseră în detaşamentul de muncă şi în lagărele naziste) până la moartea tatii. Ilana (Ilu) Lazarovici, iubita lui Tibi din adolescenţă, i-a devenit soţie după ce amândoi supravieţuiseră infernului nazist, în care îşi pierduseră familiile.
La lăută Nicolae Szekely cu o lăută construită de Gyorgy Lorinczi
Ce frumoase castele avem! Ce frumoase ferestre au!
Pastor Tullian Tchividjian este nepotul lui Billy Graham, dar nu din această pricină recomand următoarea serie intrigantă.
Dorinţa de a transforma chitara într-un instrumnent cu o apertură mult mai largă mă ispiteşte şi pe mine destul de tare. Am mai publicat despre chitarele cu 10 şi 12 coarde.
Breivik este mană cerească pentru unii comentatori de stînga. Aha, acum vedeţi, nu numai musulmanii pot fi terorişti, fundamentalişti… uite ce fac conservatorii creştini.
Prostii. Breivik este un nebun. Full stop. Ar fi făcut la fel asumîndu-şi oricare dintre ideologii. Nebuni există de toate părţile şi de toate speciile.
Iată un comentariu interesant despre analiştii care îşi dau cu părerea analiştii înfierbîntaţi:
Dupa o saptamana in care poate ca multi dintre d-voastra ati asteptat cu sufletul la gura deznodamantul operatiei de luni dimineata, va putem spune cu mare bucurie ca fetita noastra Cristiana are in sfarsit un ficatel sanatos si functional suta la suta.Operatia de luni a decurs fara nici macar o complicatie, tatal si Cristiana iesind din operatie la ora stabilita initial de doctorii care s-au ocupat de caz. Tatal si-a revenit destul de repede, dupa o zi de terapie intensiva a fost urcat pe sectie. Acum mergem, mancam dar suntem inca dependenti de anumite medicamente care sa aline durerile cauzate de operatie. Faptul ca reusesc sa va scriu este un semn bun pentru mine deoarece mintea incepe sa mi se limpezeasca (asteptam acest lucru toata saptamana). Cristiana se simte din ce in ce mai bine, acceptand foarte bine ficatelul primit.
Puţini ştiu (am întîlnit clasicişti, chiar şi patrologi care aveau ceaţă asupra subiectului) despre corespondenţa dintre Augustin şi Ieronim. Personalităţi deosebit de puternice au dialogat asupra unor subiecte asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenţia din nou astăzi.
Eu am descoperit această serie de scrisori în timpul scrierii unui referat pentru lucrarea de doctorat. Un deliciu. Multe dintre problemele pe care le întîmpină traducătorul textului sacru sînt atinse într-un fel sau altul în aceste fascinante texte.
Dănuţ Mănăstireanu mi-a indicat o sursă de internet care greblează aceste scrisori şi grupează o selecţie de texte în limba engleză aici.
Abia aştept să primesc un referat din partea studenţilor mei de la litere pe chestiune.
Astăzi am auzit că a murit o clasicistă. Absolventă a facultăţii de limbi clasice, Florica Ungur era şi cîntăreaţă de muzică populară. O femeie cumsecade, din cîte am auzit şi bine educată.
De mai multe ori am primit veşti proaste prin intermediul presei sau chiar pe facebook. Un prieten anunţă că a avut o inundaţie devastatoare. Ce să faci, dai like? Sau foamea din somalia? Îţi place?
Astăzi a murit Florica Ungur, „fii primul dintre prietenii tăi căruia să îi placă asta” 😦
Alex Bizău scrie următoarele:
Warning: Cei cu urechile prea fine ar fi bine sa nu asculte.
Incerc, in general, sa nu commentez cu privire la muzica, in sensul de a stabili ce e bun si ce nu. O fi sanatos sa asculti ce-ti place? Poate… daca-ti place ce-i bun. Nu am nici o pregatire muzica, de aceea nu este menirea mea sa stabilesc ce e bun si ce nu. Chitara e instrumentul meu prerat, de aceea ascult multa muzica “chitărită”. Desigur, sunt si intrumente muzicale care-mi displac,
În această seară, începînd cu orele 18.00, va avea loc slujba din cursul săptămînii la Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Oradea.
Schimbarea slujbei de Joi spre Miercuri s-a petrecut din pricina dorinţei manifestată de echipa pastorală a Bisericii Emanuel de a găzdui echipa Cside din acest an, pe fratele pastor Dan Paul şi pe fratele Narcis Paşca împreună cu o parte dintre cei care au participat în acest an.
Schimbarea este valabilă numai în cursul acestei săptămîni.
Cu dedicaţiune:
Inscripţie pe o tobă – Florian Pittiş
Pe măsură ce apar detalii despre Anders Behring Breivik, judecat pentru atentatele teroriste din 22 iulie de la Oslo, în care au murit 77 de pesoane, devine tot mai clar că acesta este un extremist de dreapta, a cărui ideologie are ca punct de plecare islamofobia, dar care nu se rezumă nici pe departe doar la acest aspect.
Documentul de peste 1500 de pagini, postat de Breivik pe internet cu puțin timp înaintea comiterii atentatelor, dezvăluie în detaliu ideologia sa și printre personajele istorice admirate de extremistul norvegian se află și un favorit al omului de rând din România :
Cruciatul român Vlad Țepeș a fost un geniu al războiului psihologic. Ca orice alt conducător, el avea doi dușmani: dezordinea sau trădarea pe plan intern și agresorii islamici care-i amenințau țara pe plan extern. El a fost un adevărat maestru în ORCHESTRAREA cruzimii în vederea obținerii un ui efect maxim.
Iar modul în care Vlad Țepeș a ajuns un personaj favorit în România nu se datorează nicicum manualelor de istorie, ci poeziei Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu:
La zece ani de la întocmirea dosarului de lucru, într-o mansardă roueneză, traducerea românească a Septuagintei îşi încheie drumul.
În 1996 am publicat, în suplimentul Aldine al ziarului România liberă, primul text despre urgenţa traducerii Septuagintei în limba română. Motivele principale, reluate şi argumentate în diferite studii, articole şi interviuri (a se vedea grupajul Septuaginta de pe site-ul revistei http://www.oglindanet.ro), erau următoarele:
1. Biserica ortodoxă română, în special, şi cultura română, în general, nu dispun de o traducere corectă, coerentă, validă a Vechiului Testament în versiune greacă. Septuaginta este versiunea Vechiului Testament „canonizată” de ortodoxie. Cum poate „funcţiona” Biserica fără un temei scripturistic riguros şi adecvat?
Miercuri m-am trezit la 5.00. Am pleat spre Şelimbăr. Da, chiar şi la orele dimineţii, dar mai ales la întoarcere, am stat la Cîrligu Mic. Am stat mult.
Finalmente am ajuns la Şelimbăr. Acolo? Supriză mare. Conducători de formaţii corale, lideri de trupe de laudă şi închinare (niciunul dintre termeni nu îmi place, nici lider, nici trupă, nici laudă şi închinare), instrumentişti, toţi discutau chestiunea creaţiei, creativităţii, direcţiile în muzica evanghelică contemporană, frămîntări de care sînt foarte aproape. Am obţinut un fel de învoire de la Scorniceşti pentru asta.
Mi-am ţinut seminarul mai mult cîntînd. Odihnă şi tratament pentru mine, chin pentru ceilalţi. Dar cele mai importante momente, după mine, au fost discuţiile de dinainte şi de după.
A BALLAD OF SUICIDE by
G. K. Chesterton
The gallows in my garden, people say,
Is new and neat and adequately tall;
I tie the noose on in a knowing wayAs one that knots his necktie for a ball;
But just as all the neighbours—on the wall—
Are drawing a long breath to shout „Hurray!”

Luni am trecut la lucru. Totul a început cu o traversare a oraşului. Am mers de la podul lîngă care este casa lui Ceauşescu, o făcătură, fără niciun fel de legătură cu realitatea, un fel de casă de Muzeul Satului, pînă la celălalt pod, unde este stadionul pe care Ceaşescu tatăl l-a făcut cadou ca jucărie lui Nicu Ceauşescu, o jucărie care s-a numit F.C. Olt.
Apoi, în jurul clădirii care adăposteşte slujbele credincioşilor baptişti din Scorniceşti, am început să înlăturăm buruienile, unele dintre acestea cît mine de înalte. Urzici cu spini, amestecate cu găleţi sparte, cioburi şi bucăţi de cărămizi. Proprietarii se uitau pe furiş din locuinţe la modul în care se face curăţenie în spaţiile infecte şi infestate în care se jucau copiii lor, adevărate fabrici de şerpi şi cuiburi de şobolani. Două femei s-au obosit să ne salute, bărbaţii s-au adăpostit cu ruşine cu tot. Marţi blocurile şi garajele începuseră să se vadă din bălării.
După cum aţi aflat de pe blogul meu, Silvian este unul dintre bolnavii de Lyme care a ajutat pînă acum pe alţi aproape 300 de pacienţi prin experienţa lui extremă şi prin expertiza lui extraordinară.
A luptat, incredibil…, 9 ani cu boala Lyme.
Iată concluziile lui într-un fişier audio. Μesajul are 98 de minute, dar merită ascultat.
În data de 27 iulie, la Şelimbăr, în cadrul unui atelier care cuprinde mai multe astfel de seminarii, voi susţine o miniconferinţă referitoare la creativitatea artistică cu aplicaţie la muzică – muzicieni.
Vom încerca să răspundem la cîteva întrebări legate de tensiunea care apare între interpret şi compozitor, relaţia dintre interpretare fidelă originalului şi interpretarea intervenţionistă, vom discuta ideea de „muzică creştină bună … proastă”.
Vor fi analizate anumite aspecte care ţin de stilistică, mai ales stilistica literară, versuri, poetică în creaţiile dedicate mediului bisericesc.
Pentru că nu-mi plac ascunzişurile de niciun fel şi pentru că doresc să evit orice răstălmăcire sau interpretare a trecerii mele sub jurisdicţia episcopiei greco-catolice de Oradea, public mai jos mesajul pe care i l-am trimis Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, duminică, 17 iulie 2011. Acest mesaj a fost precedat de un altul, trimis cu câteva luni în urmă fostului meu mitropolit, Iosif Pop, de la Paris, în care îi expuneam principalele motive ale desprinderii mele juridice, nicidecum dogmatice ori sacramentale, de Biserica ortodoxă română.
Din nou una dintre recentele mele pasiuni, Zelenka şi compoziţiile sale pentru oboi.
Acum Matia are din nou probleme. A venit de o lună acasă din Statele Unite, unde i s-a făcut o operaţie de plantare de ţesut în zona în care a fost înlocuită proteza maxilar.
Astăzi m-a sunat mama lui, Marilena, şi mi-a spus că lui Matia i s-a infectat zona operată. Are un fel de ulcer varicos, ceva ce seamănă cu acestă afecţiune în zona respectivă, ceea ce distruge şi puţinul ţesut care a rămas acolo. În felul acesta este compromis efortul extraordinar al medicilor din Statele Unite.
De sîmbătă, 23 iulie, începem campania anuală de misiune de scurtă durată, Countryside, programul şi atelierul de ucenicie peripatetică iniţiat de Biserica Creştină Baptistă din Cleveland, Ohio, în colaborare cu Universitatea Emanuel din Oradea şi Biserica Creştină Baptistă Sfînta Treime din Aleşd.
Acesta este cel de-al 16-lea an şi reprezintă o ediţie cu totul specială.
În 1995 cîţiva tineri din Cleveland au venit în zona Olteniei şi au petrecut cîteva zile într-un experiment misionar de scurtă durată care avea să influenţeze mai apoi, ani la rînd, mii de tineri. Bărbaţi tineri care acum sînt implicaţi în slujire în diferite părţi ale lumii au trecut prin acest program dur de ucenicie. Acum, după multe păţanii, aventuri, înfrîngeri şi biruinţe, mulţi dintre ei mulţumesc lui Dumnezeu că i-a trecut prin acele zile de foc.
Dupa trei saptamani in care am beneficiat de ingrijire medicala, medicamente si aparatura medicala de ultima generatie in capitala Belgiei, Bruxelles, putem spune din nou cu toata taria ca viata fetitei noastre si insanatorirea ei nu depind de doctori, aparatura medicala si medicamente ci depinde cu totul de Dumnezeu, Tatal nostru. In tot acest timp Cristiana ne-a tinut in fiecare zi cu sufletul la gura deoarece varicele de pe esofag (care acum este foarte dezvoltat si are foarte multe ramificatii) a produs cateva hemoragii destul de problematice chiar si pentru medicii de aici. Totusi aceste hemoragii au fost in favoarea noastra pentru ca au facut ca doctorii sa schimbe data stabilita pentru transplant.
Am întîlnit un parchetar fericit. Are genunchi de cămilă şi un zîmbet larg tot timpul pe chip. Este aproape timid, dar nu se încurcă atunci cînd îşi negociază munca.
Glumeşte des, dar munceşte serios. Are 60 de ani şi se mişcă precum un tînăr de 20 de ani cînd pune mîna pe şpaclu şi rindele.
Ştie absolut tot despre granulaţii, fibre şi lemn. Despre umiditate şi esenţe, despre lacuri şi polisări.
În loc de „bună dimineaţa!”
o chaconna un pic mai „disco” 🙂
Kapsperger-Piccinini.
As you look on the church landscape, youth are leaving the faith in droves. The modern church, overall, is struggling to reach the next generation with the gospel.
Marinel Blaj mi-a indicat un text tulburător.
Iată cum începe:
Cand m-am ridicat in doua picioare, n-am prea vazut niciun Popescu la conducerea social-economica a acelui curatel oras de pe Mures. Marele facator de bunuri si conducator de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fieraria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlaria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popestii (cu Popa, Popovici, Popovat, Popeanga) erau functionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti.
Bine că s-a mai terminat cascada cu analize, comentarii, dat cu părerea în bălţi despre felul în care bacalaureatul de producţie românească, anul 2011, bine îmbuteliat acum şi ţinut la păstrare în trei versiuni, amar, demi-dulce, dulce şi sec… că în sfîrşit putem gîndi un pic la rece pe caniculă.
Reporteri şi reporteriţe, analişti şi analiste, băgători de seamă şi experte, blogări şi editorialiste, toţi s-au chinuit să ne explice cum că învăţămîntul românesc este cu un pas înainte faţă de cel occidental, iar vesticii sînt la marginea gropii.
Acum, gîndind un pic la rece, eu cred că este foarte bine cum este. Chiar foarte bine!!! 30% de copii dotaţi să termine 12 clase este chiar extrem de bine. Asta este realitatea! Excelent! Şi părerea mea este că nu va fi niciodată mai bine, poate să se reformeze învăţămîntul românesc din încheieturi şi măduvă.
De ce?
Dana este acum pentru cîteva zile acasă. A fost externată. Se reface între două sesiuni foarte dure de tratament. Nu trebuie să vă descriu ce bucurie este pentru copii, mai ales pentru fetele cele mai mici.

În curînd va trebui începută o nouă sesiune de tratamente intensive, ceea ce presupune reinternarea la Tîrgu Mureş, despărţirea de familie pentru săptămîni.
Aseară m-am întors pe acelaşi drum, dar nu cu mai puţine aventuri. Însoţit de cel mai de încredere şofer-asistent, soţia mea, dar de această dată cu maşina plină de chitare şi tineri chitarişti entuziaşti, ne-am întors pe noapte, ca să păstrăm motorul mai rece şi să nu solicităm ventilatorul funcţional.
Cînd am ajuns în Călimăneşti … coadă, şir nesfîrşit. Zic.. Accident. Trece! Se uşurează traficul după ce scot maşinile din drum. Trec două salvări… Semn bun.
Nimic! Coadă! I-am trimis pe băieţi pe jos să vadă ce se întîmplă. Nici urmă de accident, dar am făcut 10 km în 3 ore. De ce?
Coboram pe Piatra Craiului, ultimele turnante, dar cele mai abrupte. Pun frînă în spatele unui tir şi simt imediat că nu mai am frînă. Apăs de două ori, frînează cu greu….o maşină de 2,5 tone. Opresc, miros, caut lichid de frînă scurs, nimic.
Am în faţă un drum de 1200 de km. Poţi să pleci fără chei în buzunar, fără aspirină, chiar şi fără motorină, vorba lui Alexandru Andrieş, dar nu poţi pleca fără frînă.
Am coborît pînă la Ruta 60, caut soluţii. Nimic! În final obţin un număr de telefon, îl deranjez pe un oarecare Eugen …. este ora 10 noaptea.
Facem o diagnoză rapidă prin telefon şi la lumina lanternei… Îmi dau seama şi eu că pompa mea de servo fîsîie ca un şarpe la atac.
Într-un moment extraordinar … de la celălalt capăt al firului… Eugen îmi spune…
„totuşi… haideţi 6 km înapoi, trebuie să mă uit eu… văd că dvs. nu prea vă pricepeţi”.
Aşa-i. Am mai mult de jumătate de milion de km cu diferite maşini, dar cu mecanica mă întîlnesc foarte rar şi nu am băut cafele prea multe împreună.
Mă întorc. Intru în curte, deschidem capota….Mai aveam puţin şi am fi luat foc…
Ioan recunoaşte aproape pe fiecare pagina a cărţii cum că informaţia cuprinsă în multe din afirmaţiile făcute Apocalipsă este primită pe cale auditivă. Numărul exact al oştenilor celor patru îngeri dezlegaţi face parte din această categorie de informaţie
Apocalipsa 9:16 Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.”
Se poate face şi o apreciere a duratei acestei viziuni şi se poate afirma ca fiind destul de mare. Ar fi timpul în care cei 200 000 000 de călăreţi au nimicit a treia parte din populaţia pământului chiar folosind metodele de luptă descrise complet diferite de cele tradiţionale pentru vremea în care a fost scrisă cartea[1].
Apocalipsa 9:18 „A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, cari ieşeau din gurile lor”.
Secvenţa continuă cu menţiunea că