Azi am întîlnit un parchetar fericit

Am întîlnit un parchetar fericit. Are genunchi de cămilă şi un zîmbet larg tot timpul pe chip. Este aproape timid, dar nu se încurcă atunci cînd îşi negociază munca.
Glumeşte des, dar munceşte serios. Are 60 de ani şi se mişcă precum un tînăr de 20 de ani cînd pune mîna pe şpaclu şi rindele.

Ştie absolut tot despre granulaţii, fibre şi lemn. Despre umiditate şi esenţe, despre lacuri şi polisări.

Diagnostichează exact şi repară eficient. De multă vreme n-am mai văzut pe cineva muncind cu lăcomie şi plăcere. Demult. Am stat să mă uit la el cum trage dungile de polisare şi cum înghite bucuros praful. I-am studiat cu atenţie mişcările, paşii, ca a unui luptător de kendo, paşi tîrîţi, ca înainte de atacul cu sabia.

De multă vreme nu am mai văzut pe cineva muncind „cu capul”, gîndind şi treaz, calculîndu-şi cu grijă materialele, atacul în 45 de grade faţă de fibră, apoi pe fibră, apoi contra fibrei, apoi la rotund etc.

Aveam în faţă un adevărat „intelectual” şi oare se poate face vreo muncă bună fără cap?

Scriam despre faptul că şcolim incompetenţi şi dăm diplome la leneşi. Vom avea liceeni şi diplomaţi care îşi vor scurge zilele în birouri în care n-au ce căuta, vom avea dentişti care îşi vor urî degetele în gura pacienţilor, avocate fără ţinere de minte şi pricepere la vorbire, tot soiul de nepotriviţi care ne vor nenoroci zilnic.

Dar cel mai trist lucru este că aceştia vor fi trişti ei înşişi făcîndu-şi munca o adevărată caznă, nefericiţi în lucrul lor.

Mai mare pedeapsă nu cred că se poate da fiinţei umane decît să o aşezi pentru o treime din viaţă în loc de chin şi nefericire.

Azi am fost fericit pentru că am întîlnit un om fericit în lucrul lui. Oare nu este un lucru pe care ni l-a sădit Dumnezeu în noi… dorinţa de adecvare? Oare nu-i parte din tînjirea noastră să fim apreciaţi pentru că ne potrivim în locul care ne cere şi în care ne simţim ferice?

Cui foloseşte o secretară acră, un profesor frustrat, un medic fără vocaţie, o „bancheră” amărîtă cînd am pierdut o mamă cumsecade, un zootehnist pasionat, un agricultor priceput şi o bucătăreasă veselă?

Cred că ne-au rămas puţine lucruri de rai pe pămîntul rău: muzica, viaţa de familie şi plinirea lucrului bine lucrat. Poate că mai sînt cîteva, dar cu munca stăm cîteva ore pe zi, nu-i aşa? Amar lucru şi greu de purtat pe umeri să faci fără bucurie ceea ce oricum trebuie să faci.

Azi am văzut că şi parchetarii pot fi la fel de bucuroşi precum un clasicist care descoperă un aorist rar. Curată celebrare!

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Azi am întîlnit un parchetar fericit

  1. Marinel zice:

    Frumos! Chiar că vezi tot mai rar oameni din aceştia! Cei mai fericiţi am fi însă dacă am întâlni primul om fericit al zilei în fiecare dimineaţa când suntem în faţa oglinzii, înainte de a pleca la îndatoririle noastre! N-ar arăta altfel ţar aceast? Şi când mă gândesc că am un frate (foarte drag, ce-i drept!) în biserică pentru care enigma „munca – binecuvântare sau blestem?” încă n-a fost dezlegată!

    • Marinel zice:

      Ups! „ţara aceasta”.

    • Marius David zice:

      uite, eu abia aştept să plec la lucru mîine, nici măcar nu pot să dorm,
      mă mir că după acest Bacalaureat sîngeros, totuşi avem studenţi care s-au înscris. Suprinzător de mulţi, asta în contextul în care universităţi mari îşi fac reclamă pe marginea drumului pe panourile pe care erau săptămîna trecută reclamele la detergenţi.

      • ACIDUZZU zice:

        Frate Marius,
        Nu stiu cum se face ca inspiratia amandurora (a dumneavoastra cu…parchetarul si a mea cu…”calificarea la locul de munca” se impletesc armonios peste ani, ca un pod al calauzirii aceluiasi Duh ! Drept dovada postez acum, cu ingaduinta dumneavoastra aceasta poezie adecvata subiectului, in special din punct de vedere spiritual !

        CALIFICARE LA…
        LOCUL DE MUNCĂ !
        GENESA 6 : 8-9

        Când împrejurări ciudate
        Grele-ncercănează zarea,
        Domnul pe neaşteptate
        Îşi revarsă îndurarea

        Spre un om ales de El,
        De-al ‘’califica’’ în taină !
        ( Avram, Moise, Daniel,
        Îmbrăcaţi în sfântă haină

        Au fost oameni…mult prea vii
        Să se lase ‘’duşi la vale…’’ ;
        Înfruntat-au mari stihii
        De ispite, puse-n cale…)

        Cei ce-noată împotriva
        Curentului de nimicire,
        Nu-i va rătăci deriva ;
        Ţinta lor e în IUBIRE

        Pentru Sfântul Creator,
        Dumnezeu Adevărat;
        Când îL caută cu dor,
        Cu un crez nemăsurat !

        Când a fost luat la cer
        Dup-o lungă preumblare ;
        Enoh, călător prosper
        Se pierdu cu Domnu-n zare…

        A umblat cu Dumnezeu
        Trei sute de ani de zile ;
        Lepădând al firii ‘’Eu’’
        Şi supus doar Sfintei Mile !

        …Noe, când a căpătat
        Trecere şi indurare ;
        A fost binecuvântat
        C-o sfântă…’’calificare’’ !

        Îl avu de străbunic
        Pe Enoh cel înălţat ;
        Metusala-i fu bunic
        Celui care devotat

        Credincios, curat şi sfânt,
        Noe, cel calificat ;
        Corabier pe-acest pământ :
        Primul, pe-acest lut uscat !

        Descendenţa-i merituorie
        Nu-i determină umblare ;
        Viaţa lui e o istorie,
        Pildă bună pe cărare

        Pentru cei ce vor în viaţă
        Să umble cu Domnul Sfânt ;
        Şi-ntr-o dulce dimineaţă,
        La un sunet, un Cuvânt

        Vor fi luaţi cu toţi în slavă
        Cei din Arca Mântuirii;
        A Răscumpărării Navă
        A lui Isus, Domnul Iubirii !

        Când istorii se repetă
        Şi când Domnul are-un plan,
        El alege-un om îndată
        Dar…nu-l califică-ntr-un an !

        Ci într-o viaţă-ntreagă
        Şi-nvăţându-l zi de zi ;
        Pentru-nvăţătura-i dragă
        Diploma îşi va primi !

        Nu-l face ucenic să fie
        Doar aşa, ca într-o doară…
        Îl vrea pentru veşnicie
        Şi-ucenicul să nu piară !

        Astfel, îl chemă pe Noe
        Să-l califice-n slujire ;
        Nu îl unse cu aloe
        Ci îl unse cu iubire !

        O sută de ani curaţi,
        Ca să meştereasc-o barcă ;
        Parametri măsuraţi
        Să-şi desăvârşească arcă !

        Nu era tâmplar faimos,
        Nici breslaş de viţă veche ;
        Ci s-arate spre Hristos,
        Alt Tâmplar fără pereche

        Ce Îşi “meşteri” o cruce
        Tot dintr-un lemn (de gofer…);
        Şi pe umeri El o duce
        Tot…între pământ şi cer

        (Fără despărţiri de ape,
        Ci doar…apele Mâniei ;
        Omenirea să o scape
        De fantasmele Urgiei…)

        Să fie-nălţat pe ea,
        Nu pe un puhoi de ape ;
        Ci-un puhoi de lume rea
        Şi prin Crucea-I să ne scape !

        Aşa, Noe-n ascultare,
        Împlinind Divinul Plan
        Fu calificat şi-n stare
        Într-o viaţă, nu-ntr-un an !

        Meşterind cu râvnă mare
        Arca, sub un cer senin ;
        Fără niciun nor în zare,
        Nicio ploaie cel puţin…

        Respectând dimensiuni
        Ce nu îi păreau bizare
        Şi anticipând furtuni
        Făr’ să vadă-un ţărm de mare….

        Nu ştia ce-i aia ‘’ploaie’’
        Sau ‘’potop’’ de ape multe ;
        Inima nu i se-ndoaie
        Şi de Domnul vrea s-asculte !

        Iar construcţia-i ciudată
        Clar se contura sub cer ;
        Era asamblată toată
        Doar din lemn dur, de gofer !

        Şi această conlucrare
        Dintre om şi Dumnezeu,
        Are-o importanţă mare
        Pentru-un neam stricat şi-ateu !

        Va veni potop de ape
        Cu talaz după talaz ;
        Nimeni nu va fi să-l scape
        De-un aşa cumplit necaz !

        Ale Judecăţii valuri
        Poartă arca de gofer…
        Înnecate-a lumii maluri
        Şi cu păcătoşi ce pier,

        Vor ascunde mârşăvia :
        Păcat strigător la cer !
        Sus, pe val, călătoria
        Doar în arca de gofer

        Se continuă-n tăcere
        Pân’ se-arată îndurare ;
        Până când o adiere
        De Grădină prinsă-n floare

        Blând străbate pân’ la barcă
        Şi trezind speranţe noi ;
        Noe, cu ai săi din arcă
        Ancorează-n port apoi…

        Portul este-un vârf de munte,
        Ca să-l vadă lumea toată ;
        Spălate-s păcate multe,
        Făptura-i din nou curată !

        Dupa patru mii de ani
        Iar se-nalţă înspre cer,
        Mântuind pe cei sărmani,
        Crucea din lemn de gofer…

        Poposind pe Craniul Lumii
        Şi-nălţată înspre cer,
        Sus, pe Dealul Căpăţânii,
        Pe o cruce din gofer,

        Noul Noe, atârnat,
        Desăvârşeşte mântuirea !
        Eliberează de păcat
        De îndată omenirea !

        Orice om, doar prin Hristos,
        Doar prin crucea de gofer,
        Din al morţii iad e scos,
        Ajungând în Port, în Cer !

        Doar că noul Ararat,
        Decât primu-i mult mai sus;
        Pân’ la ceruri de înalt,
        Căci l-a înălţat Isus !

        …Domnul dă calificare
        Celor care-ntreaga viaţă
        O trăiesc în ascultare
        Până-n Sfânta Dimineaţă,

        Când Corabia Salvării,
        Blând va ancora în Port;
        Marea va fi dat-uitării
        Căci eşti viu ! Nu mai eşti mort !

        Sus, pe Golgota-atârnat
        Hristos Domnul, Noul Noe,
        E răspunsul căutat
        De om, ce-are-acum nevoie !

        Chiar în mijlocul furtunii,
        Pe un lemn tot de gofer ;
        E coroana-nţelepciunii,
        E Isus, venind din cer…

        ACIDUZZU, 28.04.2010, ora 08,00-08,40

        • Marius David zice:

          Is not my cup of tea… dar .. meargă. Am înţeles că sînt persoane care vor să memoreze astlfel de versuri.
          Le-am dat adresa să vă contacteze personal.

          • ACIDUZZU zice:

            Am inteles ! Nu-i obligatoriu sa avem aceleasi preferinte la…ceai ! „Dar…mearga !”
            Cu toata sinceritatea, frate Marius, va multumesc pentru bunavointa si pentru inima larg deschisa ori de cate ori va trec pragul !
            Ma simt bine de fiecare data si totodata doresc ca intotdeauna sa las loc si de…buna ziua ! Caci asa se cade, mai ales intre fratii de aceeasi credinta. Vizitele pe blogul dumneavoastra le consider la fel de reconfortante, aidoma plimbarilor prin parc in racoarea zilei. Uneori va gasesc; alteori imi lipsiti, trebuind sa faceti fata altor preocupari din paleta cromatica a slujirii personale. Ma bucura gandul ca totusi imi intalnesc confratii intru…blogarit ! Sa fiti binecuvantat, frate Marius !

            • Marius David zice:

              Mulţumesc pentru înţelegere! Şi pentru apreciere.
              Sper să putem dialoga in continuare în ciuda preferinţelor poetice total diferite 🙂

              • ACIDUZZU zice:

                Frate Marius,
                Daca toti am fi fost creati „dupa sablon ca si…chinejii”, unde ar mai fi placerea de a ne cunoaste? Tocmai aici este frumusetea partasiei, comunicarii, exersarii „intelighentei” si intelepciunii si nu numai, ci si a omului dinlauntru, duhovnicesc !

                Cred ca nu mai este nevoie sa „ne imbarbatam” astfel reciproc ! Noi doi, cel putin, cautam altfel de legaturi spirituale care sa duca la „pacea si zidirea” noastra nu numai la tatonari facute la…periferia cunoasterii. Tocmai de aceea va apreciez foarte mult si diferenta „de gusturi” nu o consider un handicap…Stiti desigur ce spunea apostolul pescar Petru despre apostolul ex-rabin Pavel (Saul din Tars) chiar daca acesta „i-a statut impotriva…in Antiohia” (Galateni 2:11-14)? Aceste „animozitati” nu i-a separat ci i-a unit si mai mult !
                Iata ce spune Petru : „…cum v-a scris si PREAIUBITUL nostru frate Pavel,DUPA INTELEPCIUNEA DATA LUI, ca si in toate epistolele lui”. (2 Petru 3:15b-16a).

                Preauibite frate Marius, intotdeauna v-am admirat cum va exprimati, transant si fara echivoc, si….”dupa intelepciunea data”, dar aceasta nu constituie un impediment in relatia noastra frateasca, in partasia noastra !
                Domnul sa va binecuvinteze, frate marius !

              • Marius David zice:

                multumesc pentru cvintele bune,
                după cum vedeţi, aşa cum am promis, am revenit la moderare,
                am avut conecţii foarte proaste la internet pe unde am fost

              • ACIDUZZU zice:

                Scuze:
                „Preaiubite frate Marius…”

  2. eLioR. zice:

    fericirea nu tine de ca esti parchetar, zugrav, profesor, etc. o fi avand cu siguranta alte motive de fericire, si atunci si restul, inclusiv munca, se desfasoara armonios si frumos, chiar cu zambetul pe buze.

  3. eLioR. zice:

    fericirea nu tine de ca esti parchetar, zugrav, profesor, etc. o fi avand cu siguranta alte motive de fericire, si atunci si restul, inclusiv munca, se desfasoara armonios si frumos, chiar cu zambetul pe buze.

    • Marinel zice:

      Corect, nu ţine de FAPTUL că eşti parchetar, zugrav, profesor… decât în măsura în care poţi fi îndrăgostit de meseria pe care ţi-ai ales-o. Unora li se întâmplă, să ştii, eLioR!

      • eLioR. zice:

        stiu. aia care n-au familie, probabil. sau nu stiu. de ce meserii ai putea fi indragostit?

        • Marinel zice:

          O, eLioR, sunt o mulţime de meserii de care poţi fi îndrăgostit. Cunosc un tipograf care lucrează cu atâta drag încât zici că s-ar fi născut lângă maşina de tipar. Are familie, copii şi sunt cu toţii fericiţi. Majoritatea lutierilor sunt îndrăgostiţi de munca lor (întreabă-l pe fratele Marius şi-şi va spune câţiva!)

          • ACIDUZZU zice:

            Nu tu reprezinti munca pe care o desfasori ci munca te reprezinta pe tine, in special prin calitate, seriozitate, consecventa, timp si daruire….Restul sunt titluri, diplome…
            Adica,
            „tot ce incepe duce la bun sfarsit !”
            Si,
            „Sa te laude altul nu gura ta !”

          • Marius David zice:

            da, şi eu am cunoscut un astfel de tipograf… am cunoscut frizeri, strungari, toţi îndrăgostiţi de ceea ce fac.

  4. elisa zice:

    Marinel,
    munca parca a fost data totusi ca blestem. 🙂
    cam asa suna”spini si palamida”sa-ti dea pamintul;
    cu truda sa-ti scoti hrana din el;
    sa maninci piinea in sudoarea fetei tale….
    nu e vorba nici de vacanta, nici de excursii, nici de multa plimbare
    sau chiar muzica. 🙂
    Are dreptate fratele care are dubii. 🙂

    • Mihai-Sorin zice:

      Motto: ” Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” Geneza 2:15

      @”munca parca a fost data totusi ca blestem.”

      Munca nu a fost data ca blestem ci ca o binecuvantare.
      Munca i-a fost data lui Adam inainte de Eva.
      Pamantul a fost blestemat in urma pacatului iar asfel munca asupra lui a devenit o corvoada, din cauza acestui blestem pamantul da spini si palamida iar painea se castiga cu sudoarea fruntii.
      Deci nu munca a fost blestemata ci obiectul ei, ca atare ea (munca) a ajuns anevoioasa.
      Toate astea sunt scrise in Geneza la inceput.

  5. Marinel zice:

    „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
    Eu din asta înţeleg, soră Elisa, că pământul a fost blestemat, nu omul. Omul a fost PEDEPSIT la sudoare şi trudă.
    Munca era prezentă şi înainte de căderea în păcat: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească”!

    • elisa zice:

      n-am spus omul, recititi. 🙂
      ci munca. :)))

      • Marinel zice:

        Am recitit. Da, eu mă refeream la faptul că fratele acela se considera pe sine blestemat sau binecuvântat (?) prin munca pe care trebuie să o facă zilnic. Dar de aceea am citat şi „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca S-O LUCREZE şi S-O PĂZEASCĂ”! Şi, din câte îmi dau eu seama, nu era blestem munca privind „lucratul” şi „păzitul”…

        • Marinel zice:

          În plus, ca unul care am trăit o vreme din muzică, vreau să vă spun că nu mi s-a părut deloc un blestem! Cu atât mai puţin o vacanţă sau ceva uşor… Deşi era muncă… şi încă de multe ori mai grea ca a unui strungar! 😀

          • elisa zice:

            Frate Marinel,
            ma gindeam si eu , uite-asa..ca parca nimic nu mai merge in tarisoara noastra;
            ca nu stim daca e binecuvintare sau blestem peste ea?
            munca cinstita nu mai este apreciata;
            cei rai au umplut pamintul si parca nu mai vad nicio izbavire.
            Bcurtati-va in muzica si in tot ce va umple sufletul ;
            Domnul sa va fie calauza si indemn in toate .

  6. Ligia zice:

    Intrebare off-topic: urmariti cumva blogul lui Ann Voskamp, A Holy Experience? Am detectat o fraza cu rezonanta tipic ‘voskamp-esca’ pe care eu una n-am mai intalnit-o altundeva pana acum (nici in romana, nici in engleza):

    „Aveam în faţă un adevărat “intelectual” şi oare se poate face vreo muncă bună fără cap?”

    Va intreb din curiozitate profesionala… (ca traducatoare pasionata ce ma aflu 🙂

  7. ACIDUZZU zice:

    „Am întîlnit un parchetar fericit. Are genunchi de cămilă şi un zîmbet larg tot timpul pe chip.”
    Probabil era fericit din alte motive nu pentruca „munca innobileaza omul…” ci pentru ca avea „genunchi de camila”, adica inainte, in timpul si dupa terminarea muncii se indeletnice si cu RUGACIUNEA.
    Asta-i dadea satisfactie, asta-l facea cu adevarat fericit. Asta da, innobilare !

    In al doilea rand….,
    „Scriam despre faptul că şcolim incompetenţi şi dăm diplome la leneşi. Vom avea liceeni şi diplomaţi care îşi vor scurge zilele în birouri în care n-au ce căuta, vom avea dentişti care îşi vor urî degetele în gura pacienţilor, avocate fără ţinere de minte şi pricepere la vorbire, tot soiul de nepotriviţi care ne vor nenoroci zilnic.
    Dar cel mai trist lucru este că aceştia vor fi trişti ei înşişi făcîndu-şi munca o adevărată caznă, nefericiţi în lucrul lor.”

    Evident, nu ?
    Sau cum se zice in politichie: NO COMMENT !

  8. adrian zice:

    de la un anumit nivel de dedicare profesionala, orice meserie bine facuta incepe sa semene a arta.
    Cunosc programatori care nu numai ca scriu cod corect, dar il scriu si frumos. Stiu un sudor la a carui sudura ma uit ca la un tablou reusit. Chiar asa, Marius, te poti emotiona in fata unei suduri reusite?! 🙂 Eu pot!
    Exista un prag peste care daca reusesti sa treci, tehnica devine techné (τέχνη).
    Exemplul care imi place cel mai mult sunt podurile de la Cernavoda (o fi de vina faptul ca le-am pazit cu arma in mana un an de zile 🙂 ). Si podul nou este o realizare inginereasca reusita, dar podul lui Saligny are o suplete care il face sa fie o lucrare de arta (probabil pentru ca a reusit sa evite clasica uratenie datorata supradimensionarii „de siguranta” – si asta in 1895!).
    Am o mare admiratie pentru meseriasii-artisti, cu sau fara studii superioare.

    • Marius David zice:

      Ba da, ei, de asta, ca unul care nu am priceperi tehnice prea dezvoltate, stau şi mă minunez în faţa unui lucru bine făcut şi nu mă satur de admiraţie.
      Da, mă pot emoţiona în faţa unei suduri sau a unei suprafeţe pilite impecabil, oglindă.
      A propos de pod, la fel este podul de peste Olt din Slatina. O bijuterie.
      Şi cînd te gîndeşti că oamenii aceia prindeau totul în nituri, fără suduri.

      Dar o instalaţie sanitară făcută bine? Dar o faianţă pusă impecabil?
      Poate că iş de asta iubesc instrumentele, mai ale cele făcute de lutieri… este acel techne despre care vorbeşti .

      • adrian zice:

        in nituri si totul calculat si rascalculat „de mana”… Astfel de ingineri ar trebui sa aiba statui in toate institutele politehnice.

        Dar de un ogor arat, grapat si semanat impecabil, ce zici? Am un prieten (un crestin rus) care este tractorist. Cand ara el, parca aliniaza brazdele cu laserul.
        „Daca un lucru merita facut, atunci merita sa fie bine facut” (Kotarbinski). Iar un lucru bine facut capata automat valente estetice.

        • Gabriel Băloi zice:

          Iar dacă primeşte valenţe estetice , este un produs al artei , al inteligenţei spirituale. Pe de altă parte , estetica nu e altceva decît o reflecţie a realităţii , realizate prin inteligenţă.
          Şi , oare , cine surprinde realitatea (deziderat omenesc) , dacă nu intelectualul , cu sau fără şcoală ?!
          Încă mi-e greu să definesc noţiunea de intelectual !

          • Gabriel Băloi zice:

            Intelectualul-de-tip-tractorist , cu brazda inteligento-spirituală trasată în stilul laser !
            Nu m-ar mira prea tare o atare calificare !

        • Marius David zice:
            De reţinut acest lucru… dacă un lucru merită făcut, atunci să fie bine făcut.
  9. stefan zice:

    Fain text! Mult placut la mine.

  10. sorinf zice:

    buna ziua,
    aveti numarul de telefon al domnului? puteti sa-l impartasiti? multumesc mult

  11. mara25 zice:

    si pe mine ma intereseaza numarul 🙂

  12. G zice:

    „Un om care ajunge maturator de strada ar trebui sa mature strazile la fel cum a pictat Michelangelo, cum a cantat Beethoven sau cum a scris Shakespeare versuri. Ar trebui sa mature atat de bine strazile, incat oricine, din cer si de pe pamant, sa se opreasca si sa spuna ca in cutare loc a trait un mare maturator, care si-a facut bine munca. ”

    Martin Luther King Jr.

  13. Robert zice:

    Echipa de parchetari profesionisti

    Raschetare parchet vechi, innegrit, denivelat, patat, zgariat,
    raschetam si montam dusumea, parchet exotic, parchet clasic, parchet de bambus, parchet stratificat,parchet masiv,laminat.Scule si materiale profesionale perntru raschetare parchet.

    Contact: Robert 0764371360 0723230914

  14. mester parchetar: servicii-parchet.ro

  15. Robert zice:

    Echipa de parchetari profesionisti

    Raschetare parchet vechi, innegrit, denivelat, patat, zgariat,multiple efecte(periat,albit,antichizat,baituit)
    raschetam si montam dusumea, parchet exotic, parchet clasic
    (lipit de sapa,batut in cuie,flotant),
    parchet de bambus, parchet stratificat,parchet masiv,laminat.
    Scule si materiale profesionale perntru raschetare parchet.
    Pentru toate serviciile prezentate mai sus,
    Oferim CONSULTANTA GRATUITA la domiciliul clientului.

    Contact: Robert 0764371360 0723230914

  16. Bogdan zice:

    Mi-ar fi placut sa-l cunosc pe mesterul despre care a-ti scris , cred ca as mai fi avut multe de invatat de la el. Eu la randul meu ma ocup de parchet din pasiune de aproape 15 ani din timpul facultatii, de meserie sunt ofiter de marina dar am ales sa fiu langa familie si sa fac ceea ce imi place si pentru ce lucrez am o vorba „daca mie ca mester imi place ceea ce am facut atunci in mod sigur si beneficiarul va fi multumit”. Uneori cand raschetez cate un parchet vechi , chiar si de 100 de ani vechime raman uimit de cat de perfect sunt taiate lamelele , plus alte lucruri ce tineau de montaj cu toate ca pe timpurile acelea nu existau masinariile de taiat cu precizie care sunt acum. Cateva poze cu mesterelile mele le puteti vedea aici http://www.parchetar.com. Cu respect, inca un meserias fericit ! 🙂

  17. Mughiurus Sorin zice:

    Buna ziua,
    Si mie mi-a raschetat parchetul in 2009 sau 2010 dar nu mai am numarul d-lui parchetar, stiu ca era un domn in varsta, trecut de 50 de ani, acum vreau sa raschetez parchetul la apartamentul parintilor si am nevoie de nr. d-lui parchetar, ma puteti ajuta ?

    • Marius David zice:

      Al acestuia? Nu cred! eu zic să apelați la parchetarii din zonă. Acesta acum face restaurări de parchet la podele istorice. Este angajat pînă în 2021. Doriți să așteptați vara lui 2022?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.