Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Multumim mult pentru stiri!! In ultimele zile ma tot gandeam la sora Dana!
da, este necesar să continuăm să ne rugăm, sînt zile bune, dar şi zile foarte foarte rele.
Mă bucur şi eu pentru bucuria acestei încercate familii, fie ea şi o bucurie de doar câteva zile. Am încredinţarea că Domnul va lucra şi în acest caz! Multă binecuvântare familiei Achim! Continuăm să ne rugăm!
Dupa cum va spuneam, gratie avertizarii dumneavoastra, atunci cand am descoperit o capusa ce se hranea din piciorul meu de mai multe zile fara sa fi simtit ceva, am fost la urgenta.
Prezentandu-ma la „camera de garda” capusa era deja plecata, lasand in urma o zona rosie. Mi s-a administrat un anti-tetanus si am fost declarat clasat.
Multumim pentru informarea si avertizarea noastra a tuturor!
Dumnezeu sa se indure mai departe de sora si familia dansei!
Multa sanatate!
Da, trebuie urmărită în continuare evoluaţia stării de sănătate,
dacă prezentaţi simptome de gripă… imediat consultatţi din nou medicul şi inseraţi în anamneză muşcătura de căpuşă
Pingback: Ediţia Cside 2011 – “tată-fiu, mamă-fiică” | Marius Cruceru
Pingback: Ediţia Cside 2011 – “părinţi-copii” | Marius Cruceru
Pingback: Zi de post – pentru sora Dana – din nou despre boala Lyme | Marius Cruceru
Pingback: “În mustrarea şi învăţătura Domnului” – despre binecuvîntare de copil şi pedagogia noutetică | Marius Cruceru
Pingback: “În mustrarea şi învăţătura Domnului” – despre binecuvîntare de copil şi pedagogia nomotetică versus paideutica noutetică | Marius Cruceru