Marius Cruceru

Am ”lipsit” (de fapt am fost mai prezent în viață și în fiind și ființă ca nicicînd și niciodată în acest an!) 3 săptămîni! Sînt cele săptămîni din an în care fac cu totul altceva decît catedră, scris, audiențe sau alte lucruri legate de meseria mea sau lucrurile legate de obișnuințe. Vă vine să credeți că în cursul dezlipirilor de orice obișnuințe cîteva zile am stat fără cafea și TREI SĂPTĂMÎNI fără bicicletă? 🙂

Am ”ieșit în stradă”. Acesta este cel mai deplin sens al lui ”Ies în stradă” pentru mine. Este ceea  ce dă sens carierei mele academice. Altfel nu aș înțelege nimic din ce fac și probabil nici studenții mei nu m-ar mai înțelege.

S-a încheiat ediția Countryside 2017 cu bine! A fost greu, extrem de solicitant fizic (42 de grade celsius căldură în Scornicești), emoțional (mai întîi 50 apoi peste 75 de tineri între 13 și 35 de ani implicați), spiritual (am simțit realmente atacuri demonice).

Am mers pe străzi, am vorbit cu oamenii, le-am reamintit Crezul: Dumnezeu S-a întrupat pentru noi și pentru a noastră mîntuire, S-a răstignit, S-a îngropat și a înviat, deschizîndu-ne drum să fim cu El, acolo unde  a spus că ne pregătește loc.

Sînt prea obosit să dau multe detalii acum, dar voi reveni cu siguranță. Blogul acesta este și un alt mod în care îmi pot salva amintirile de valoare.

Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această experiență: studenților mei din anul I de la Greacă, în mod special lui Adrian Martin, care s-a implicat și în organizare, altor studenți de la Universitatea Emanuel; tinerilor din Biserica Română Baptistă din Cleveland – Ohio, în mod special lui Gaius Văduva, care a condus echipa venită din Statele Unite, lui Philip Chirla, care ne-a ajutat cu casieria; localnicilor, lui Iosif Văran, Titus Achim, familiilor Moisescu, tuturor celor care s-au alăturat echipelor noastre, tuturor celor care au ajutat în orice fel. Îi mulțumesc lui Iosif Mureșan și Credo Tv, care au fost alături de noi în ultimele zile, realizînd un reportaj, pe care sper să îl vedem curînd.

A fost frumos! Fac asta singur din 1985, de 32 de ani, și nu mă satur. Fac asta împreună cu studenții mei din 1998 și ei nu se satură. Dacă Domnul ne va ține în viață, vom continua!

Sîntem obosiți, dar binecuvîntați!

Bonus? Noah a văzut la fața locului: iarbă, măgar, cal, căruță, miei, oi, capre și … și-a făcut o mulțime de prieteni (numiți ”oamenii mei”, ”frații mei”, ”fetele mele”) și … a fost extrem de alintat (din păcate)! 🙂

Citește în continuare →