Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Fratele meu, stii foarte bine ca aici la noi, homeschooling nu este un subiect nou! Prin harul lui Dumnezeu, noi, sau mai bine zis Claudia, scumpa mea sotie, a facut homeschooling cu primii trei copii, iar cu Lucas, cel de al patrulea a inceput numai, deoarece, am ales un alt fel de bine mai mare! Nu voi intra in detalii! Dar ceea ce vreau sa spun este ca, uitandu-ne in retrospectiva, putem spune ca educatia data de Claudia copiilor nostri acasa a fost cel mai bun lucru si cea mai buna investitie facuta de noi! Mantionez ca Claudia a graduat de la Loyola University, deci ar fi putut avea o cariera foarte „banoasa”! Si acum, dupa ce prima nascuta este deja mama la randul ei, iar urmatorii doi sunt la facultate, iar al treilea la liceu in clasa a 11, de multe ori ne amintim cat de frumos a fost in timpul copilariei lor, cand impleteau asa frumos activitatile scolare cu cele recreative si bisericesti! Pot spune, ca fiecare din cei trei cu care am facut homeschooling, au primit o educatie sanatoasa, solida si eficienta! Claudia a putut sa modeleze „systemul” pentru fiacare in parte, in asa fel incat sa fie cel adecvat pentru tipul de personalitate al copilului!
Iti urez succes in educatia lui Noah, si daca sunt parinti care inca au dubii in ce priveste calitatile lor educationale, le-as pune intrebare: cati dintre profesorii de astazi sunt chemati sa fie „dascali” si fac slujba aceeasta cu daruire si au binele copiilor vostri la inima? Si un indemn: niciunul dintre profesorii pe care copiii vostri ii vor avea in viata nu le v-a dori binele lor mai mult decat voi insiva, de acea, faceti sacrificiul acesta, pentru ca este un sacrificiu, si educatii voi insiva pentru ca este o munca foarte rasplatita! Peste ani, va veti uita inapoi, si nu va v-a parea rau ca ati sacrificat un Mercedes sau BMW sau Cadilac sau de ce nu, o cariera pentru copii vostri! Nu va v-a parea rau ca v-ati „irosit” anii educandui pe cei carora le-ati dat viata!
Domnul sa va ajute si sa va lumineze sa faceti decizia corecta!
In caietele astea „speciale” sunt o multime de greseli, mai ales la matematica. Cum se poate asa ceva?
Eh, unii profesori produc materiale pentru clasă nu din interes, ci pentru cv. visează la un post de inspector pe specialitate.
și nu toți profesorii sînt dascăli, unii sînt doar … cadre didactice, sau cum spunea Marian Ciucă, profesorul meu de greacă din facultate, sînt doar … cadavre didactice.