Noah va împlini trei ani în cîteva zile. Învață cîteva lecții importante în viață și despre viață, despre supra-viețuire.

Dispare cînd nu te aștepți, trebuie să fim cu ochii pe el tot timpul. Este plin de energie. Deși ne-am reîncărcat ”softul” de creștere a copiilor, este un exercițiu fizic și mental demn de un sport olimpic să alergi tot timpul după un copil de 3 ani la 47 de ani.

Așa că, în cazul în care, Doamne ferește, s-ar pierde pentru ceva timp, îl învățăm să poată spune al cui e, unde stă, cum îl cheamă, cum îi cheamă pe părinți.

Spune (prea) repede:

”Mă cheamă NoahcristoforcruceruNOE și am trei ani, stau în campus, pe tati îl cheamă marus(sic!)cruceru”

Învățîndu-l, m-am gîndit dacă eu mă ”pierd” cumva, aș putea răspunde la aceste întrebări?

Uneori mă simt la limita rătăcirii între adrese false, identități concurente, activități în competiție, pierdut între proiecte, călătorii și texte. Cine sînt? Unde stau cu adevărat (acum că avem adresă temporară – hmmm, este vreuna definitivă pînă la urmă?) și cum mă cheamă?

Apostolul era în pușcărie, condamnat la moarte, bolnav, răpit de cărțile preferate, înfrigurat, frustrat de orice formă de confort minimal, fără drepturile normalității și totuși scrie unei comunități în care erau tot felul de probleme, morale, financiare, răzvrătire, învățători falși, curvie … (le spune SFINȚI!!!)

Efeseni 1
1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, catre sfintii care sunt in Efes si credinciosii in Hristos Isus:
2. Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos.
4. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,
5. ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.

Tot timpul există două perspective din care îți poți privi viața: perspectiva terenă, orizontală, omenească, firească și perspectiva cerească, de sus, Dumnezeiască, spirituală.

Poți sub-viețui sau supra-viețui. Eu am ales de o vreme să nu mai sub-viețuiesc, să îmi petrec viața sub presiunea timpului și dictatura vremilor, frustrat de contexte, circumstanțe, relații toxice sau situații neclare, căutînd un efemer succes ”spre lauda slavei” unui biet, mediocru, șifonat CV, trăind pentru un salariu lunar, cu ținta unei pensionări decente.

Cine sînt eu? Profesor universitar? Prostii, din asta ieși la pensie. Nu EȘTI ceea ce ieși la pensie. Nu ești ceea ce se termină cu un contract. Unde stau? în Nufărul? Prostii. Nu locuiești acolo de unde te poți muta. A propos, ne-am mutat de 12 ori în 26 de ani de căsnicie. Putem sta oriunde, în gazde, în chirii, pe ici pe colo, dar nu LOCUIM acel spațiu. Locuirea, în sensul așezămîntului, în sensul în care antecesorii noștri înțelegeau focul de vatră (Cîte focuri are satul acesta? 50 sau 100?), acestea sînt cu totul altceva.

Cine sîntem noi? Pentru ce trăim noi? Unde sîntem așezați? Care ne este adresa? Care ne sînt propritățile și declarația de avere?

Sîntem fii de Dumnezeu, trăim pentru lauda slavei Lui, sîntem înfiați prin harul lui, răscumpărați, iertați, îmbogățiți după bogățiile harului Său. Adevărata adresă? În locurile cerești, în Cristos și adresa ne este ascunsă cu Cristos în sînul lui Dumnezeu. Ce proprietăți avem? Tot felul de binecuvîntări cerești în Cristos.

Avem har? Cum să nu avem pace? Avem Tată? Cum să ne comportăm ca niște smiorcăiți orfani? Sîntem prinți ai Cerului, boieri steinhardieni, ambasadori ai unei Împărății care este deja și va să vie totuși, săraci-bogați, morți-vii, învinși-biruitori, peregrini-cetățeni ai Slăvilor cerești și a unei Cetăți care crește.

Sper să nu uit aceste lucruri, să le sap atît de adînc în mine, încît, și dacă voi fi senil, uitîndu-mi vreodată drumul către casa pămîntească, să nu uit cumva cine am devenit prin Har în Cristos și care îmi este adevărata adresă permanentă: în locurile cerești.

Voi fi considerat nebun! Iar constatarea celorlalți va fi cu totul adevărată … din perspectiva sub-viețuirii.

Sper să supra-viețuiesc pînă la moarte!

Uneori spunem: Dă, Doamne, românului mintea cea de pe urmă!

Eu spun: dă, Doamne, românului mintea cea de sus!