De absolvirea generației 2019 (generația fiului nostru Naum-Lucas), n-am găsit ceva mai frumos care să se situeze între bucurie și nostalgie. Mulțumiri prof. Serban Marcu pentru recomandare.
Un frumos cîntec de dragoste despre bucurie și tristețe în același timp.
Avem din nou, din cîte se pare, o serie de zile frumoase. Deci activități afară. Unii dintre noi trag cu arcul împreună cu prietenii sau copiii. Iată ce ne enervează!
Mesteacănul este copacul preferat al Nataliei. Se înțelege de ce mă interesează!
Estera recidivează! A alergat anul trecut pentru a strînge fonduri în scopul dotării secției de neonatologie din Sibiu, anul acesta o ia de la capăt.
Estera Decean este medic neonatolog. Lucrează la Sibiu. A fost invitata emisiunii mele ”Între Scriptură și ziar(e)” pe teme relaționate la specializarea dînsei. Iată ce ne spune despre scopul acestui proiect:
THANK YOU to our latest sponsor. Your contribution is much appreciated!
Urmărim cu mare interes traseul lui George Dragomir. El merge pe jos aproape 600 de km pentru o cauză nobilă: adunarea de fonduri pentru îngrijiri paliative în cadrul Hospice Emanuel din Oradea/ programul Mai dăruiește-mi o oră! (MDO)
Iată ce ne spune George:
Draga George,
Știu cum este! Am trecut pe acolo. Mintea cedează prima! Motivația! Ești absolut singur și te simți astfel! Dar noi îți ținem pumnii! Nu îți pune sănătatea în pericol! Cred că ai luat o decizie bună!
George Dragomir, un om cu un suflet deosebit, dorește să facă o faptă în care împletește aventura cu generozitatea.
Va merge pe jos cîteva sute de kilometri în cadrul proiectului nostru de adunare de fonduri pentru Hospice: ”mai dăruiește-mi o oră!”
Ce va face de fapt George? Aproape 600 de km pe jos, asta înseamnă circa 600 de euro adunați pentru Hospice!
AICI este pagina GOFUNDME pentru acest proiect al dînsului.
sursa George Dragomir
Mărturisesc: îl invidiez! Mi-aș dori să am genunchii lui și să pot merge atît de mult pe jos.
Campania noastră continuă!
Miercuri, 15 mai, începînd cu orele 19.00, ne vom întîlni (în funcție de vreme) fie afară, fie în sala de forță a grupului de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați (clădirea UEO), la fel ca anul trecut, pentru o discuție care încă are multe fațete: AUTOAPĂRAREA și apărarea celor dragi.
sursa Cristian Boldut
Vom încerca să răspundem împreună cu sensei Cristian Bolduț 4 dan, creștin dedicat, dar și antrenor de arte marțiale (una dintre cele mai dure ramuri – Kyokushin), la cîteva întrebări delicate:
Astăzi am fost la prima tragere cu arcul împreună cu cel care a cîștigat arcul pus la bătaie în atît de discutatul nostru concurs de microeseuri. Util și binefăcător timp petrecut împreună. Așa cum spuneam, relațiile, prietenia, acestea sînt cele mai mari cîștiguri din astfel de istorii.
Ne-am bucurat de aer curat, de ploaia care stătea să vină și am tras prima dată pe un vînt care depășea 45-50 km la oră. Plus tragerea cu un arc take-down pe care eu l-am încercat astăzi pentru prima dată.
Am văzut, tot pentru prima dată, cum se rupe o săgeată în aer. Tensiunea produsă de spin-ul săgeții în bătaia vîntului mi-a întors săgeata și a lovit-o din lateral în cadrul de lemn al țintei. Spectaculos!
Încercînd să explic cîteva chestiuni elementare în legătură cu tragerea cu arcul tradițional, mi-am dat seama că sînt mult mai bine sistematizate în altă parte și ar fi util să rămînă aici un mic instructaj la care să facem referire tot timpul cînd mai ieșim la trageri cu cei din grupul de ucenicie peripatetică fabrica de bărbați.
Foto folosite cu permisiune
Cîteva lucruri pe care ar trebui să le știe oricine calcă pentru prima dată pe un teren de tragere cu arcul:
14 adulți și un copil! Am încercat noi! Am plîns isteric ca să fiu îngrămădit între tablele alea pe roți. Potcoava – Floru, un drum de cam 15 km, dar era aventura vieții mele. Mergeam în ”misiune” cu fanfara.
Mi-am adus aminte astăzi la nunta lui Robert cu Andra, nepot al atît de iubitului Nea Ionel de aceste întîmplări!
Nea Ionel conducea un IMS. La 8 ani mie mi se părea acest lucru una dintre achizițiile cele mai importante în viață. Nea Ionel era eroul meu, șoferul desăvîrșit de pe IMS, care nu putea să nu fie și mecanic bun! Am urcat de cîteva ori la volan pe furiș. Am tras de roata aceea subțire învelită în ebonită de proastă calitate, am încercat să ajung la pedalele verzi, să mișc maneta lungă din dreptul cutiei de viteze. M-a fascinat mașina aceea. Mă urmărește imaginea ei și astăzi! Ce mașină! Aș dori să mai urc în una măcar o dată! Să mai conduc una măcar 15 kilometri!
sursa https://www.amsonline.ro
În armată, la Topraisar, în iarna aceea oribilă din 1989, m-am ascuns în camioanele Carpați și în IMS-urile din Parcul Auto. Era postul meu preferat la gardă. Mă așezam în așa fel în formație, ca să îmi cadă tot timpul postul acolo.
Am dormit pe banchetele acelea înguste, învelite în mușama. Am urcat și cărat stupi sub prelata aceea încălzită, am dus și instrumentele de la fanfară.
Iată și deznodămîntul în legătură cu premiul pentru concursul de microeseuri.
Ultimele zile au fost destul de frămîntate pentru mine. Am încercat să nu jignesc pe nimeni, să nu fac nedreptate nimănui, să nu dezamăgesc pe nimeni. Este imposibil.
După cum știți deja, am avut ceva evenimente generate de un regulament mult prea generos (vina mea!) și, din această pricină, mult prea relaxat în interpretare. Iată rezultatele de joi seara:
Screenshot la 23.59
Eseul nr. 4 este eseul cîștigător la concursul din anul acesta.
Aparține lui Dan Andrei Căpățînă, în vîrstă de 25 de ani, din Sibiu. Este blogger. Scrie pe Verba Volant. Cu adevărat este cel mai articulat eseu din punct de vedere literar. Istoria lui Narcis este ficțiune. Exercițiul scrisului pe blog se pare că l-a ajutat în acest caz pe Andrei. Felicitări!
S-a încheiat votul pentru concursul de microeseuri din anul acesta.
Titlul propus pentru acest an a fost ”Un bărbat ratat?”.
Premiul este un arc tradițional cu accesorii.
A fost diferit de concursurile din anii trecuți. A fost un experiment foarte, foarte interesant!
Am avut și ceva “evenimente” 🙂
Dar s-au rezolvat fericit!
Ce s-a petrecut de fapt?
După aproape o săptămînă în care votarea a mers normal, în același ritm ca în anii trecuți și am avut un oarecare control asupra procesului (menționez că fiecare votantă trebuia să ceară parola personal și în felul aceasta am avut un inventar al parolelor distribuite – într-un singur caz am făcut excepție, am permis unei petente să dea parola mai departe altor doritoare care nu m-au putut contacta direct), în ultimele două zile, mai întîi în dreptul unui eseu, apoi în dreptul altui eseu, au început să crească “anormal” voturile, fără ca eu să fi dat mai multe parole ca de obicei. Am fost sesizat și am trecut la căutarea cauzelor.
Cauza?
Ce răspuns putem avea noi după ce sîntem eliberați, iertați? Ce poate face înviatul, după ce a fost scos din mormînt? Poate să alerge de capul lui într-un hiperactivism deșănțat sau poate să se încăpățîneze să stea în ușa mormîntului, cu un pas în continuare în groapă. Între o vioiciune nenaturală stării de proaspăt iertat și o lentoare delăsătoare față de bucurie, acestea ne sînt opțiunile. Cal sălbatic sau catîr încăpățînat!
Unii vor imediat pe platformă după recuperare. Cer din nou să ne dirijeze corurile, să ne conducă închinarea, să ne conducă studiile biblice, adevărați cai greu de ținut în zăbală. Alții se cufundă într-o umbră a refuzului oricărei slujiri și într-o pseudo-umilință, care duce la lene spirituală.
Unii o iau înaintea Domnului, considerîndu-se eliberați de trup înainte de vreme și celebrînd prea vîrtos și prea zgomotos, triumfalist, eliberarea …. trăind un fel de escatologie adusă în prezent. Asta înseamnă să o iei înainte ca un cal. Alții se încăpățînează să rămînă în depresii autosugerate, în adîncuri ale vinovăției autoinduse, în paralizie mentală de genul: ”pentru mine nu mai este iertare, oare mă mai iartă Dumnezeu”.
Există niște cîntăreți cam gri în videoclipurile lor. Părerea mea este că ar trebui să-și vîndă cd-urile cu un set de lame de tăiat vene. Cam acolo bat! Nu mai e har? Oare mai sînt bun? Mă mai iubești, Doamne? Mai este pocăință? Lamentări neostoite cu priviri și îmbrăcăminte în stilul emo.
Păi, probabil că nu mai este har, dacă te bazezi pe tine! Oricum nu ești în stare să TE pocăiești! Reflexivul este refuzat acestui verb! Tot ce poți face este să te dezbraci de tine ca de niște haine murdare! Să vii sărac, orb și gol înaintea Domnului ca El să te îmbrace, El să te vindece. El te învie, El te cheamă la viață împreună cu Domnul Cristos.
9 Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
Oare ce s-o fi întîmplat între … chinul primelor versuri și izbucnirea de aici?
Ce urmează de aici este mai fascinant decît orice s-a întîmplat pînă în acest moment al lecturii în Psalm!
Precum în Psalmul 23, cînd oaia plină de scaieți devine coregent și este așezată la masă, precum în Povestea Porcului, cînd porcul devine Prinț, după ce scapă de pielea de porc, firul narativ se fracturează. Atmosfera se schimbă radical. Întunericul se împrăștie, lumina penetrează penumbra, zoaiele și jegul păcatului sînt spălate și adunate, se limpezește cerul, se curăță perspectiva. Dumnezeu se îmbunează, norii se răzbună (ca în poezia lui Coșbuc).
Nu-i destul că Dumnezeu nu ne mai stoarce ca pe struguri și smochine! Nu-i destul că Mîna Lui nu mai apasă să ne crape oasele! Nu ajunge că nu se mai îndreaptă amenințător spre noi ca să ne ferim speriați.
6 De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.
OPRIRE
8 „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
OPRIRE!
Oare cum devine un curvar și un criminal un om după inima lui Dumnezeu? Ce anume poate schimba atît de dramatic etichetele?
Vă amintiți? Ferice de cel cu păcatul acoperit? De cel cu fărădelegea iertată? Încercăm să ne găsim fericirea în cocoloșire, ghemuire peste păcat dar …
David găsește subiectul trebuitor. Ferice de omul căruia DOMNUL NU ÎI ȚINE ÎN SEAMNĂ fărădelegea. El, Domnul, numai El poate acoperi, ierta, găsi scuze, șterge, ascunde … celui neviclean, celui care mărturisește și se expune luminii precum David.
Păcatul distruge! Fizic, psihic, nu numai moral! Insomnii, atacuri de panică, depresii dintre cele mai adînci. Da, nu toate acestea sînt urmări ale unor păcate comise, dar unele sînt adînc înrădăcinate în păcate care unora le-au scurtat copilăria.
Așa cum ne spunea Augustin, sîntem creați de El pentru El și nu putem fi împliniți decît în prezența Lui și în dialog cu El, dar păcatul ne desparte de Izvorul ființării și fericirii noastre … Dumnezeu Însuși. Isaia 59:2 … ”Mîna Domnului nu este prea scurtă, dar păcatele voastre pun un zid de despărțire … ”
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
Păcatul este un despot neiertător.
Depresia sursa
Care este tînjirea noastră cea mai mare? Fericirea? Ce definiții am putea da fericirii fără să vulgarizăm subiectul? ”Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte?”
Ce anume stă în calea tînjirii noastre celei mai mari? Noi înșine! Simpla noastră existență. De aceea ea trebuie anulată! Singurul răspuns valid la viață este moartea! Singura soluție pentru a găsi nemurirea este să murim și să renaștem, dezvinovățiți de păcat mai întîi, la moartea prin scufundare-îngropare cu Cristos; apoi la moartea cea cu ieșire din acest trup, dezlegați cu totul de păcat. Trebuie să ne naștem de două ori și să murim de două ori pentru a trăi cu adevărat.
Zilele trecute am petrecut un timp de cules și adunat amintiri cu Natalia și Noah.
Natalia a grădinărit, Noah a cules frunze afectate de o ciupercă … pe care am uitat cum o cheamă, am pus împreună mraniță la copaci și … Noah a vrut neapărat să mă ajute la coasă. Un fel de joacă de tăiat smocuri de buruiană, că iarbă nu prea avem.
Am scăpat imaginea de mai jos pe o rețea de socializare și am fost mustrat aspru pentru ”neglijență”, că Barnevernetu mi-ar fi confiscat copilul pentru faza asta. Mărturisesc că nu mi-a căzut bine să fiu considerat debil mintal și instruibil în creșterea copiilor, după ce am crescut doi pînă la 27 și 22 de ani și amîndoi sînt sănătoși și pe meserie fiecare dintre ei. Fata căsătorită, băiatul … urmează.
Altcineva trebuie instruit. Copilul la câțiva anișori poate fi învățat să folosească aspiratorul, nicidecum obiecte cu lamă tăioasă. În alte țări ar fi fost sesizat Barnevernetul pentru asemenea bravuri de înaltă educație. Doar zic.
Da, în imaginea asta sînt mai multe lucruri nepotrivite.
Iată o bucată celebră interpretată de chitaristul Taso Comănescu, colaborator al Elite Guitarist. Puteți învăța această piesă sau altele accesînd resursele de pe Elite Guitarist.
În perioada 9-11 mai 2019, se va desfăşura la Iaşi a IX-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană”.
Mai jos sînt publicate microeseurile pentru concursul Fabrica de bărbați din anul acesta. Am primit 15 eseuri, dar 2 participanți depășesc vîrsta admisă în regulament, un eseu este nepublicabil din pricini pe care le voi ține sub tăcere, alte 2 au fost trimise, dar dincolo de termenul precizat. Din totalul de 15 eseuri, am reținut doar 10, cele trimise în condițiile indicate. Ultimul a sosit chiar cu un minut înainte de limita de timp.
Le citiți cu atenție, puteți discuta între voi, dar numai doamnele și domnișoarele au voie să voteze. Prietenii, frații, soții, da, sigur, vă puteți influența prietenele, surorile, soțiile et c., dar voi, băieții/bărbații nu aveți voie să votați!
Votul va fi exprimat AICI, după ce îmi cereți parola prin mesageria facebook.
Joia viitoare, în data de 9 mai, la ora 23.59, va fi anunțat cîștigătorul. Pînă atunci, spor la vot!
MENȚIUNE IMPORTANTĂ: NU ÎMI ASUM ÎN NICIUN FEL CONȚINUTUL SAU FORMA ESEURILOR.
N-am intervenit cu nimic în textele primite. Le-am publicat așa cum le-am primit, cu greșelile de formă sau logică. Chiar dacă aceste eseuri apar aici, asta nu înseamnă că sînt de acord cu toate ideile celor care mi-au trimis eseurile.
Fiecare școală de chitară încearcă îmbunătățiri ale tehnicii. Una dintre discuțiile aprinse recentissime este poziția chitarei și susținerea acesteia în brațe. De la poziția flamenco, picior peste picior și chitara la orizontală, paralelă cu solul, pînă la poziții asemănătoare violoncelistului. Una dintre soluțiile interesante mi se pare cea adoptată de Aaron Haas.
Iată o bucată celebră cîntată impecabil cu o poziție surprinzătoare pentru majoritatea chitariștilor obișnuiți cu ”scăunelul”.
Analizați cu atenție suportul din spate. Se prinde cu ventuze pe spatele chitarei.
Am anunțat rezultatele licitației aseară. L-am anunțat pe cîștigător. N-a mai dat niciun semn de viață, din păcate. Nu îi reproșez nimic. Probabil s-a răzgîndit, probabil are alte urgențe sau priorități acum sau … pur și simplu este deconectat de la orice formă de comunicare. Am așteptat 24 de ore și am încercat să îl contactez pe toate canalele posibile.
Am apelat la al doilea licitant, familia Ardelean, care a ”strigat” suma de 1300 ron.
Acum, la orele 23.59, după cum am anunțat, s-a încheiat licitația pentru bicicleta Ideal!
Avem o mare supriză! O voi anunța în cursul zilei de mîine, dacă licitanții își păstrează ofertele …
De asemenea, s-a încheiat concursul de minieseuri anunțat AICI.
Ce urmează?
Reiau un text din 2010. Mi se pare acum mai relevant decît atunci pentru viața mea personală, pentru ultimele 10 coșciuge ale unor apropiați pe care le-am văzut în acest interval. Acum privesc altfel aceste lucruri …
***
Un prieten mi-a amintit zilele trecute fimul lui Giulio Base, film în care actorul Omar Sharif interpretează rolul Apostolului Petru. Bătrîn şi cu puţine puteri, apostolul se întreabă: (redau fraza în cuvintele prietenului meu):
„“Doamne, sunt bătrân, oare ce mai aştepţi de la unul ca mine? Tu nu ştii cum este să ajungi bătrân!” Apoi îşi revine în sine şi îşi dă seama de gândul greşit. Domnul îl chema la Sine! Şi a plecat spre Roma…pentru ultima oară spre cea mai glorioasă călătorie!”
Dumnezeu ştie sau nu ştie cum este bătrîneţea? Ştie boala lungă, moartea treptată, refuzul de a privi la membrul amputat al cuiva care aşteaptă cu groază ca efectul anestezicului să treacă, dar descumpănirea şi îngrijorarea la apariţia unui nodul nou, a unei umflături suspecte, a unui ciot dureros în osul inflamat? Ştie Dumnezeu cum trăieşte o femeie sfîşietoarea descoperire a perilor albi, petelor noi postnatale apărute pe pielea feţei, pînă ieri întinsă şi albă, sau încreţirea ridurilor care nu mai pot fi acoperite de cosmetice? Cum poate înţelege Dumnezeu întristarea părinţilor care cresc un copil cu sindromul Down sau sfîşierea inimii unei mame, care îşi ridică copilul sfîrtecat dintre fiarele maşinii, fără speranţa învierii a treia zi?
Cum poate înţelege El, care nu a experimentat deteriorarea, ci numai înflorirea în vîrstă, întinerirea şi maturizarea în trup? Cum poate atunci mîntui Dumnezeu un om bătrîn, dacă n-a îmbătrînit; o femeie, dacă S-a întrupat bărbat; un copil cu handicap mental, dacă desăvîrşit S-a născut?
De unde să ştie Tatăl Fiului sau Cristosul nostru aceste lucruri. Pare să fi scăpat ieftin: o tinereţe impecabilă, un trup desăvîrşit, divin, carne şi sînge (sarx kai aima) e adevărat, cum spune Evanghelia, dar un trup care n-a experimentat îmbătrînirea, durerile naşterii sau deteriorarea mentală.
sursa
Şi totuşi, Scriptura ne spune:
Hristos a înviat!
Cine poate aduce vestea învierii cu mai multă bucurie decât sufletul curat de copil?
Urmăriți întreaga serie #SaptamanaMare la adresa: https://bit.ly/2VVLlHS
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat! – răspundem din reflex.
Dar adevărat e Înviatul tău? această întrebare ar trebui să urmeze!
Cei care citesc evangheliile știu deja că, după Înviere, se întîmplă o ciudățenie. Maria în grădină are probleme serioase în a-Și recunoaște Maestrul. Cînd Îl recunoaște însă, explodează într-un ”Rabuni” hipocoristic.
Cei doi spre Emanus, la fel. Ascultă, vorbesc, abia la ”frîngerea pîinii” Îl re-cunosc. Le ardea inima în ei, dar ceva anume, trupul Lui de slavă, oboseala lor, înfățișarea Lui schimbată, depresia lor, ascunderea Lui intenționată …
Toma cere dovezi. Dintre toate imaginile referitoare la eveniment, cea mai spectaculoasă pictură este cea a lui Caravaggio. Toma își bagă degetul în rana abia închisă, stîrnind grimasa de durere a Mîntuitorului și o nouă sîngerare. Este carne și sînge, este rană re-deschisă și o re-cunoaștere spectaculoasă: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”
sursa imagine publica
Problema identificării corecte a Înviatului este un obstacol chiar mai mare, din cîte se pare, decît identificarea corectă a Pruncului la Naștere. Acolo pare mai simplu!
Cu două bucăți superbe! Obsesii vechi! Una din adultețe, cealaltă din copilărie venită! Miserere m-a urmărit toată copilăria după moartea tatălui meu.
Sâmbătă ridică o mulțime de semne de întrebare și e plină de necunoscut.
S-au scris mii de pagini despre ce a făcut Mântuitorul în tot acest timp dintre răstignire și înviere, doar ca de multe ori, în mijlocul acestor discuții, e foarte ușor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important.
„În ziua aceea, cum spunea un prieten:
Evenimentele din timpul săptămânii au condus la punctul culminant din seara aceasta. Toate s-au desfășurat după planul suveran al lui Dumnezeu, întocmit încă din veșnicii. Și totuși, crucea unde a sfârșit Hristos lucrarea, așterne un nou început.
“Comemorăm astăzi cea mai tulburătoare zi din istorie. Omul își condamnă la moarte propriul Creator.” Ana-Ruth Maior
Urmăriți întreaga serie #SaptamanaMare la adresa: https://bit.ly/2VVLlHS
În joia mare foarte multe biserici își aduc aminte de încheierea Noului Legământ. Comunitățile de credincioși se adună în jurul unui simbol esențial al credinței creștine: Cina Domnului.
„Domnul Isus a instituit Cina Domnului pentru a ne aduce mereu aminte de dragostea Sa” Ovidiu Micula, masterand UEO
Urmăriți întreaga serie #SaptamanaMare la adresa: https://bit.ly/2VVLlHS
Discursurile usturătoare de ieri nu puteau rămâne fără reacție din partea fariseilor, saducheilor și preoților.
În spatele ușilor închise se iau decizii istorice.
„Miercuri s-au întâmplat două evenimente cruciale care au condus istoria la momentul răstignirii Domnului Isus Hristos” Elvis Păunovici, student teologie pastorală.
Da, a venit vremea! Citiți articolul lui Voicu și faceți la fel! Pînă și Isus a simțit nevoia să meargă SINGUR ÎN MUNTE și să se roage Tatălui! De neprețuit natura îmbrățișîndă!
Luatul câmpilor nu e doar rupere de ritm și nebunie temporară, ci poate fi și o gimnastică a libertății. Un fel de slow-food raportat la viteza și scurtăturile pe care ți le propune lumea zi de zi: trafic, uațap, medie socială etc.
Conotația expresiei devine, iată, pozitivă. Seamănă cu un „exercițiu de manevră”, cum se face atunci când se simulează ceva război și trupeții verifică în teren dacă, în caz de luptă cu dușmanul, mai au ceva sânge în instalație, sau doar „carne de tun” scrie pe ei.
Astăzi am vizitat librăria pentru copii Cair Paravel, o inițiativă demnă de toată isprava. Spațiul bine și cu gust organizat, cafea bună, cărțile aranjate corect, spațiate, coperta față sus, ușor de găsit și răsfoit, muzică de fond bună și în surdină, atmoferă excelentă pentru studiu și meditație, spații de joacă protejate, curate, amabilitate, profesionalism, toate acestea recomandă locul drept un spațiu în care ne putem petrece timpul în zilele ploioase care urmează și nu numai. Cărți bune? Inițiatoarele proiectului au realizat deja o selecție foarte riguroasă. Au căutat cele mai bune ediții, cele mai bune traduceri, acolo unde este cazul. Veți găsi, de asemenea, materiale mulțime în limba engleză.
La acestea se adaugă activitățile: club de lectură, ateliere pe diverse teme, activități organizate pentru copii, organizare de aniversări.
Am stat două ore. L-am luat pe Noah plîngînd de acolo. S-a jucat, se înțelege, cu Arca lui Noe! Natalia s-a pierdut între rafturi. A cumpărat 6 kilograme de cărți, vreme de două cafele și trei sucuri naturale de fructe, plus o conversație rodnică de tip brain-storming cu inițiatoarele proiectului.
Așa am hotărît să ne petrecem ”duminica noastră”, ziua noastră de odihnă, care de obicei este Luni.
Am predicat de multe ori din acest text. Cred că de vreo 30 de ori. La început am predicat tot felul de simbolisme, teologhisiri, observații, pe care cel puțin eu le-am crezut foarte profunde, pentru că am sondat contextul istoric, pentru că am avut acces la limba originală, pentru că am făcut analiza exegetică așa cum trebuie … eh, tinerețe!
Cu timpul, viața și experiența m-a mai dezmeticit și am început să văd altfel cîteva detalii, care mă trimit la lecții din propria viață spirituală, din experiența de lucrare eclesială.
Iată cîteva observații pe scurt:
Luca 19: 29-40
Quo Vadis 2019
Înscrieri QVJ aici: https://bit.ly/2Gc6WXj
#SeminariiQVJ #QVJ2019 #MariusCruceru#TeologieUEO
Da! Dragostea ca stres!
Aceasta este tema pe care v-o propun pentru această seară, începînd cu orele 18.00, la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, sala de nunți, și mîine, sîmbătă, 20 aprilie, începînd cu orele 15.00, la Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Aleșd.
Spuneam recentissime că nu prea recomand utilizarea Dex-ului în lucrări științifice. Dar pe bloguri se poate! 🙂
STRES s.n. 1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică. ♦ Ansamblu de perturbații organice sau psihice. 3. (Geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. [Scris și stress. / < engl., fr. stress].
Doriți să vedeți mai multe definiții. Iată AICI.
De ce dragostea ca … stres?
Da, Duminică, în timpul unei predici am afirmat următoarele, discutînd despre importanța limbajului tehnic exact și despre definiții corecte:
”Dacă studenții îmi trec la bibliografia eseului resurse precum Wikipedia (eu îi spun wickedpedia) sau DEX-ul, spre exemplu, le scad din prima mișcare două puncte!”
Andrei Rublev – Cei Trei Îngeri la Stejarul lui Mamre
De ce?
