Zilele trecute am petrecut un timp de cules și adunat amintiri cu Natalia și Noah.

Natalia a grădinărit, Noah a cules frunze afectate de o ciupercă … pe care am uitat cum o cheamă, am pus împreună mraniță la copaci și … Noah a vrut neapărat să mă ajute la coasă. Un fel de joacă de tăiat smocuri de buruiană, că iarbă nu prea avem.

Am scăpat imaginea de mai jos pe o rețea de socializare și am fost mustrat aspru pentru ”neglijență”, că Barnevernetu mi-ar fi confiscat copilul pentru faza asta. Mărturisesc că nu mi-a căzut bine să fiu considerat debil mintal și instruibil în creșterea copiilor, după ce am crescut doi pînă la 27 și 22 de ani și amîndoi sînt sănătoși și pe meserie fiecare dintre ei. Fata căsătorită, băiatul … urmează.

Altcineva trebuie instruit. Copilul la câțiva anișori poate fi învățat să folosească aspiratorul, nicidecum obiecte cu lamă tăioasă. În alte țări ar fi fost sesizat Barnevernetul pentru asemenea bravuri de înaltă educație. Doar zic.

Da, în imaginea asta sînt mai multe lucruri nepotrivite.

1. Nu este iarbă și noi cosim pe uscatelea.

2. Eu sînt prea gras. Greu așa la coasă!

3. Copilul e cu geacă și e cald. Mai ales că se mișcă!

4. Coasa este un obiect ascuțit, care ar putea face rău, dacă devine jucărie, așa cum sînt o grămadă de obiecte care devin periculoase, dacă copilul le folosește greșit: scaune pe care să se suie să sară în cap, colțuri de masă în care poate intra cu fruntea, creioanele de colorat pe care și le poate băga în globul ocular, ascuțitoarea de la aceste creioane în care își poate rade degetul …

5. Coasa este ținută greșit. În următoarea imagine, neafișată de frica Barnevernetului, copilul a trecut de partea cealaltă a coasei, lîngă mine, ca să mînuim corect obiectul extrem de periculos.

6. Un adult pierde timpul cu un copchil, cînd ar putea salva lumea.

7. Un tată își privează copilul de timpul de tabletă și telefon mobil și de desene animate pentru mai multe ore pe zi, lucru grav în contextul actual.

Mai sînt și alte nepotriviri și wrongteți în această imagine, dar vă las pe voi….

Am răspuns cu ce am scris mai jos și mai spun că voi continua să ofer copilului experiențe la limita periculozității maxime: vom merge pe drumurile din România cu mașina, vom bea apă de la robinet din România, vom mînca la restaurantele din România din cînd în cînd, vom merge chiar și pe jos, pe trotuar în contextul în care vreo gospodină ar putea scăpa ghiveciul cu flori în capul nostru. Acest soi de experiențe mi se par mult mai riscante decît ce am făcut în urmă cu două zile. Am răspuns prietenului meu:

Da, este posibil, așa cum în alte țări este sesizat Barnevernetul dacă copilul este urcat pe cal, dacă mîngîie botul vacii, dacă se apropie de cîini, dacă ia purici de la pisici. Părinții și bunicii noștri, unchii și mătușile nu ne-au considerat tîmpiți și ne-au ”educat” cu ”riscuri” (copilul chiar era safe ca să zic așa). Oare unde vom ajunge cu hiperprudența asta idiotizantă? Să fim serioși! Copilul a învățat astăzi cum se curăță frunzele, ,știe să dea cu aspiratorul, știe o grămadă de alte lucruri. Și știe că nu are voie cu obiectele ascuțite decît în prezența mea și sub supravegherea mea. Știu că doar pe mine mă cunoști. Dar copilul este mult mai deștept. Seamănă cu maică-sa!

Ori m-am scrîntit eu acum la bătrînețe și chiar am nevoie de instruire în creșterea copiilor, ori ceva este cu adevărat rău cu lumea noastră și considerăm că cel mai bun loc pentru creșterea copiilor noștri este în cameră lîngă noi cu ochii în patru (eventualmente cu tabletele în mîini).

Sînt la loc sigur, fizic vorbind, dar nu sînt oare pericole mai mari pentru trupurile și sufletele lor dacă nu îi scoatem să respire aer, să vadă soarele, să cadă, să se înțepe, da… să cadă din copaci cum am căzut noi, să se rupă crengile de cireși cu ei, să îi arunce iezii de pe spatele lor …

N-am crescut la țară. Sînt născut și crescut în jungla urbană, dar tot am avut parte de experiențe de neuitat în vacanțele lungi și senine de vară. Am avut primul cuțit la 7 ani și am degetele întregi, am avut cîine la stupi, am umblat la stupi în chiloți între albine italiene (mai agresive decît carpathica noastră). M-am intoxicat de mai multe ori. Am avut fracturi care mă dor și acum cînd este vreme rea. Non, rien de rien, non, je ne regrette rien vorba unui cîntec franțuzesc.

Am învățat că plita arde, am învățat că prunele cu apă și cu lapte … am învățat că grîul cosit proaspăt înțeapă în tălpi, am învățat că ciutura se sparge dacă îi dai drumul liber în fîntînă și că nu poți opri cu bărbia coarba fîntînii …

A propos: tot timpul coasa este suspendată, agățată sus, într-un loc închis cu lacăt. Eu o iau, eu o dau jos, eu o ascut, iar copilul se apropie de mine numai cînd îi spun eu (repet: e mai deștept decît cred prietenii!) și ne JUCĂM de-a cositul cînd e cazul și departe de lamă.

Ah, am uitat: avem în inventar și secere, furcă, hîrlețul mare și hîrleț mic pe măsura lui Noah, sapă și greblă pe care tot același copil le pune cu dinții (la greblă) și (la sapă) cu tăișul în jos întotdeauna, în conformitate cu instrucțiunile.

Faceți ce doriți fiecare cu nepoții și copii domniilor voastre. Sînt un tată imperfect și am ratat destule cu primii copii. Poate că încerc să recuperez multe lucruri, poate prea multe cu acesta.

Am ales calea predecesorilor: educația la locul faptei. Am o vagă bănuială că și Isus Cristos a crescut printre rindele și dălți foarte ascuțite. I-au rămas mîinile întregi prin providența Tatălui și prin grija tatălui pămîntesc, Iosif, ca să le găurim noi.