14 adulți și un copil! Am încercat noi! Am plîns isteric ca să fiu îngrămădit între tablele alea pe roți. Potcoava – Floru, un drum de cam 15 km, dar era aventura vieții mele. Mergeam în ”misiune” cu fanfara.

Mi-am adus aminte astăzi la nunta lui Robert cu Andra, nepot al atît de iubitului Nea Ionel de aceste întîmplări! 

Nea Ionel conducea un IMS. La 8 ani mie mi se părea acest lucru una dintre achizițiile cele mai importante în viață. Nea Ionel era eroul meu, șoferul desăvîrșit de pe IMS, care nu putea să nu fie și mecanic bun! Am urcat de cîteva ori la volan pe furiș. Am tras de roata aceea subțire învelită în ebonită de proastă calitate, am încercat să ajung la pedalele verzi, să mișc maneta lungă din dreptul cutiei de viteze. M-a fascinat mașina aceea. Mă urmărește imaginea ei și astăzi! Ce mașină! Aș dori să mai urc în una măcar o dată! Să mai conduc una măcar 15 kilometri!

sursa https://www.amsonline.ro

În armată, la Topraisar, în iarna aceea oribilă din 1989, m-am ascuns în camioanele Carpați și în IMS-urile din Parcul Auto. Era postul meu preferat la gardă. Mă așezam în așa fel în formație, ca să îmi cadă tot timpul postul acolo.

Am dormit pe banchetele acelea înguste, învelite în mușama. Am urcat și cărat stupi sub prelata aceea încălzită, am dus și instrumentele de la fanfară.

Am atît de multe amintiri cu IMS-ul, cu tractoarele vechi de la CAP, în care vărul meu Traian ara cîte o zi și cîte o noapte întreagă …

Obiecte prea reci iarna, prea calde vara, dar trambuline în adîncul trecutului, oglinzi deformate ale istoriilor noastre, acum restaurate, reparate, șterse de praf și puse atît de bine în adîncul cămăruțelor noastre sufletești.

Da, nu pot uita acel miros de cauciuc vechi combinat cu mirosul de benzină arsă și mușama încinsă de soare.

***

Acum IMS-ul din mintea mea este atît de pur, atît de verde, atît de curat, atît de strălucitor, atît de frumos îi toarce motorul …

IMS-ul pus bine pe un raft din sufletul meu poartă în el emoția care îmi împungea stomacul atunci cînd o vedeam pe Natalia. Am privit-o printre ramele acelor geamuri drepte de la portierele scîrțîinde, fără ca ea să știe. Printre ambele portiere. Așteptam să treacă prin dreptul mașinii, eu fiind de cealaltă parte, pîndind chipul ei prea sobru pentru cei 17 ani. O secvență de cîteva zecimi de secundă. Dar acel geam de IMS a fost una dintre cele mai frumoase rame în care a intrat chipul Nataliei. Cred că o singură dată s-a prins și mi-a zîmbit printre acele perechi de geamuri …

IMS-ul din mintea mea poartă vocile verilor mei tineri, glumele lor, calambururile și perfectul simplu de la dreapta Oltului.

IMS-ul din inima mea îmi poartă dragii și iubiții tinereților mele cheltuite în cel mai frumos fel cu putință, pe dealurile golașe și blînde dintre Valea Merilor – Sinești – Fălcuieni – Potcoava și Bircii.

Sărăcăciosul IMS mi-a dat atît de multă bogăție de sunete și imagini, de chipuri și locuri.

Sărăcie? Nu, ce bogăție! Once upon a time in … Bircii

În IMS-ul din inima și mintea mea încape o lume întreagă, nu doar 14 adulți și un copil. Cea mai dragă lume a mea, cu tot cu Gheorghiță și Mărioara, care au mers de atîtea ori cu IMS-ul lui nea Ionel … Oltenia adolescenței mele, satul îndrăgostirii proaspete … chipurile cele mai frumoase pe care le voi fi visat vreodată … cu toatele au încăput în IMS-ul acela.

Iată ce se potrivește de ascultat la acest articol: