Mai jos sînt publicate microeseurile pentru concursul Fabrica de bărbați din anul acesta. Am primit 15 eseuri, dar 2 participanți depășesc vîrsta admisă în regulament, un eseu este nepublicabil din pricini pe care le voi ține sub tăcere, alte 2 au fost trimise, dar dincolo de termenul precizat. Din totalul de 15 eseuri, am reținut doar 10, cele trimise în condițiile indicate. Ultimul a sosit chiar cu un minut înainte de limita de timp.

Le citiți cu atenție, puteți discuta între voi, dar numai doamnele și domnișoarele au voie să voteze. Prietenii, frații, soții, da, sigur, vă puteți influența prietenele, surorile, soțiile et c., dar voi, băieții/bărbații nu aveți voie să votați!

Votul va fi exprimat AICI, după ce îmi cereți parola prin mesageria facebook.

Joia viitoare, în data de 9 mai, la ora 23.59,  va fi anunțat cîștigătorul. Pînă atunci, spor la vot!

MENȚIUNE IMPORTANTĂ: NU ÎMI ASUM ÎN NICIUN FEL  CONȚINUTUL SAU FORMA ESEURILOR.

N-am intervenit cu nimic în textele primite. Le-am publicat așa cum le-am primit, cu greșelile de formă sau logică. Chiar dacă aceste eseuri apar aici, asta nu înseamnă că sînt de acord cu toate ideile celor care mi-au trimis eseurile.

Eseul nr. 1

Ce am ratat?

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu…

“Sunt un barbat ratat”…Cred ca nici un adevarat crestin nu va spune vreodata asta. Ratarea e imposibila langa Hristos. El e solutia ratarilor noastre. Din acest motiv eseul nu va avea multe referinte biblice. Am incercat sa ma gandesc ce defineste un barbat ratat.

Definitia de ratat in general nu ti-o dai singur, ti-o dau altii. Verdictul de ratat e dat din perspectiva fiecaruia a ceea ce inseamna succes. Nu ai succes in bani? Esti ratat… Nu ai succes in dragoste…ratat. Nu ai success la fotbal? Esti un ratat… Si lista continua. Suntem subiectivi cand ii judecam pe altii din perspectiva succesului.

Totusi sunt cateva idei care definesc mai bine si destul de universal notiunea de barbat ratat. Din satul bunicilor toti ii stiau pe cei 3 betivi. Niste ratati… Ultimul ban din alocatia copiilor mergea pe bautura. Nevasta unuia venea la noi si bunica ii dadea mancare si alte ajutoare. Toti stiam ca “ala ii un om de nimic”. Oameni cazuti in patima bauturii, sau a jocurilor de noroc, sau droguri… Cu cat te indrepti mai mult spre extreme, cu atat situatia devine mai tragica. Si cu mila ce o avem in suflet, ii vedem in fiecare zi printre noi…oameni ratati ce traiesc cu speranta de loto 6 din 49.

Extrema cea mai grava e atunci cand barbatul isi da seama ca e un ratat. Si asta nu vine din exterior, ci din interiorul nostru. Despre cum vedem succesul nostru ca barbati.

Am crezut ca succesul in viata defineste un barbat ca invingator sau ratat. Sinuciderea lui Robin Williams in 2014 mi-a schimbat perspectiva. Il admiram… Era pe culmile succesului. Apoi Tim Bergling (Avicii), un tanar cu cele mai tari petreceri, bani, femei… si el s-a sinucis. Probabil betivul satului era mai fericit. Niciodata nu s-a considerat ratat…

Oare un betiv care isi bea toti banii e mai castigat decat un om de succes sinucigas? Si daca ii consider ratati…totusi ce au ratat?

Personal am observat un punct comun. Ratarea nu a venit pe plan personal. Ratarea a venit din partea celor apropiati. Betivul nu era ratat doar pentru ca bea. Mai grav erau copiii infometati si nevasta batuta. Atunci cand ii neglijezi sau ranesti pe cei de care ar trebuii sa ai grija, ai gresit tinta. Chiar daca ai succes financiar, dar ii neglijezi pe cei dragi, si esti doar o poza undeva in sufragerie…ai ratat.

Succesul unui barbat in viata este ceea ce ofera celor din jur. Hristos pune clar acest principiu in special in viata de familie. Dar de cand suntem in scoala, ni se spune ca trebuie sa ne realizam personal. Reclamele ne spun ca meritam fericirea singuri daca cumparam ceva. Daca prima data te ocupi de tine sa fi implinit, apoi te uiti spre ceilalti. Eu sa fiu fericit, nevoile mele au prioritate. Ne este cultivata sau impusa aceasta cultura a Eului, a egoismului ca virtute. Total opus principiului biblic de a-ti pune aproapele inaintea nevoilor personale.

Nu e o problema moderna. E de mult… dar astazi putem vedea mai clar efectele dezastruoase a esecului masculin. Rata sinuciderilor in randul barbatilor e de 3 ori mai mare decat a femeilor. Aprox 90% din crime sunt comise de barbati. 97% din abuzurile domestice sunt cauzate de barbati.

Oare nu am uitat sa traim si pentru ceilalti? Atunci cand sotia e bolnava la pat, ratele trebuie platite, copilul are nevoie de atentie, cainele trebuie plimbat, seful te cheama si in weekend si ai nevoie de bani, dar nu mai ai timp de nimic altceva… Si poate nu merita. Copilul poate nici nu va realiza lipsurile din casa. Sotia nu va intelege si aprecia (crezi tu) efortul fizic depus…Nu vezi nici o rasplata aici…doar probleme care tot vin…constant ca valurile. Esti invingator cand te lupti sau cand renunti pentru ca efortul e prea mare? Esti ratat cand in loc sa dai cu pumnul, saruti? Chiar daca nu tu ai gresit?

O poezie citita recent zicea cam asa

Bineinteles ca vreau sa am success

Dar nu doresc succesul pentru mine

Trebuie sa am succes pentru a castiga

Destul lapte si miere

Sa ii ajut pe cei din jurul

Meu sa aiba succes

Imi imaginez timpul ca pe sageti. Toata viata tragem dupa tinte mai mari sau mai mici. Realizari personale, vise, ambitii, obsesii. Intro zi ducem mana la tolba de sageti, doar ca sa realizam ca am ramas fara, sau ca nu mai avem suficiente sageti pentru toate tintele ce ni le-am propus sa le atingem… Atunci ne dam seama de tintele cu adevarat importante. Si acele tinte pe care odata le-am crezut importante sunt acum “ca un gunoi”. Apare sentimentul de timp pierdut, viata risipita pe nimicuri.

De prea multe ori am auzit intrebarea “Pentru CE traiesti?” Bani, faima, femei… Obiecte…consumabile…efemere. Cred ca mult mai valoros e sa raspunzi intrebarii “Pentru CINE traiesti?” Si daca raspunsul nu e Hristos…sunt un barbat ratat…Pentru ca in final am ratat cerul, chiar daca pe pamant am fost cel mai grozav barbat.

…si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra…

Eseul nr. 2

Bărbat ratat sau băiețel?

Cu toții avem cel puțin o idee despre cum ar trebui să fie un bărbat și chiar dacă, de cele mai multe ori, nu putem defini cu exactitate trăsăturile ce-l definesc, reușim aproape involuntar să încadrăm un individ de sex masculin în “bărbat de succes”/ “bărbat ratat” sau în “bărbat adevărat”/ “băiat”. De fapt, eu nu cred că există bărbați ratați ci doar băieți ce s-au rătăcit în drumul lor spre maturizare, iar datorită vârstei biologice nu prea mai pot fi numiți așa.

Un bărbat ratat își va asuma foarte greu vreo responsabilitate, în special responsabilitatea față de el însuși de a-și împlini menirea, de a se maturiza, de a deveni ceea ce a fost creat să fie. Îngrozit de ideea că timpul nu mai are răbdare cu el și că nu mai poate fi un simplu copil, nu vrea dar nici nu poate să înțeleagă de ce e atât de important să iasă din cuibul părintesc, unde e cald și bine, și să se aventureze pe un drum necunoscut, într-o “misiune” de unul singur având obiectivul de a ajunge la nivelul următor: bărbat.

Chiar dacă nu vrea să audă de responsabilități, își știe foarte bine “drepturile” și, la nevoie, poate chiar să mai inventeze și el câteva. Aici mă voi limita în a spune că își va găsi cu greu o parteneră de viață capabilă să înțeleagă cât este el de special și care să-și asume deosebita onoare de a-l hrăni și îmbracă în timp ce el, cu o perseverență de neegalat încearcă să-și depășească condiția îndeplinind o nouă misiune la un oarecare joc video.

Diferența dintre un băiat și un bărbat se poate vedea cel mai bine, zic eu, în modul în care fiecare dorește să se remarce. Băiețelul își va scoate în fața jucăriile, iar cele mai multe propoziții vor începe cu “eu am…” (părinți, mașină, cunoștințe, apartament, casă, bani, etc.). Un fapt ce trebuie remarcat este că după o anumită vârstă, sub diverse presiuni, unii băieței realizează, în sfârșit, că nu se pot defini prin “eu am” și că modul corect de a o face începe prin sintagma “Eu sunt”. Ce păcat însă că nu se pot dezlipi de jucării și ajung să se definească prin “eu sunt proprietarul…” … Aceasta a fost cea mai bună ocazie să regăsească drumul spre maturitate.

Având un slogan aparent ciudat “ne plac femeile, dar iubim mașinile” putem observa că această categorie de băieți nu s-au plictisit de jucăriile lor, ci doar și-au cumpărat unele mai mari și mai scumpe. Din pasiunea cu care vorbesc despre ele vedem foarte clar intenția de a avea tot timpul jucăria cea mai interesantă în comparație cu ceilalți băieți de joacă. La o analiză mai atentă se relevă faptul că pentru ei femeile sunt doar pentru plăcut și impresionat și niciodată nu pot fi mai importante decât jucăriile. Cu toate acestea, uneori, câte o femeie ajunge să jurizeze jocul ce are în centru obiectul adorației lor: mașina. Premiul, bineînțeles, va fi o căsnicie “foarte fericită” ce va dura atâta timp cât câștigătorul reușește să-și mențină poziția.

Eseul nr. 3

Ce înseamnă un bărbat ratat în zilele noastre?

Conform unui filsof, ”Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți, ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin.” Personal, consider ratarea ca fiind rezultatul unei vieți irosite, trăite fără rost, lipsită de esență. Chiar dacă experiența de viață nu îmi asigură crezare, voi încerca să vă expun portretul moral și psihologic al unui bărbat ratat.

Viața, in întreaga ei desfășurare și complexitate, ne întâmpină periodic cu diverse circumstanțe menite să ne testeze anumite trăsături pe care le avem sau pretindem că le deținem. Moartea unei persoane dragi, eșecul în carieră, studii, relații, bolile incurabile, suferința sunt elemente ce ne zguduie temelia ființei noastre. Totuși, modul în care ne raportăm la aceste dificultăți determină rezultatul final.

Adoptând o apropiere apofatică de tema bărbatului de succes, vom privi la omul ratat, individul ce a abandonat lupta, a aruncat armele, a ridicat steagul alb și refuză să își privească inamicul în ochi pentru o finală înfruntare. Ce îl caracterizează, ce îl conduce și cum gândește un bărbat ratat?

În primul rând, un bărbat ratat nu îl cunoaște pe Dumnezeu. Pe dinafară, el poate să pretindă că este creștin, frecventează o biserică, are un anume tip de părtășie și închinare, dar viața sa nu a fost regenerată, inima sa nu a fost schimbată, simțurile sale nu au fost sensibilizate și mintea lui neînnoită.

În al doilea rând, un bărbat ratat nu se autocritică, având ca scop un echilibru între cuvinte și acțiuni, un ideal de a viețui corect din punct de vedere moral. Uneori, în cazul în care, din excesul de adrenalină și nervozitate, ”explodează” sau greșește cuiva, există posibilitatea să treacă cu vederea, din grabă și să ignore glasul conștiinței. Contrar bunei cuviințe, bărbatul ratat trăiește într-o stare vegetativă, de pe o zi pe alta, neacordând importanță cuvintelor pe care le rostește, acțiunilor executate și anesteziindu-și conștiința până aceasta nu îi mai ”încurcă planurile și neliniștește mintea”. Cu toate că riscul de a fi lăsat în nebunia minții sale blestemate este tot mai periculos, el este orbit de opiniile sale superficiale și de complacerea în inactivitate psihică, lene de a-și pune mintea la contribuție pentru a se observa și căuta ajutor.

În al treilea rând, un bărbat ratat nu este iubitor. Pe sine se iubește, da, lui îi este cel mai drag, fiindcă este egoist din cea mai măruntă fibră. El dezvoltă o grandomanie ce se dezvăluie în prezența altor persoane dispuse să îl asculte. Își laudă alegerile, este mulțumit de realizările sale și, din narcisism, are o admirație superlativă pentru sine și critică acerbă pentru alții. Iubirea pentru cei apropiați sau familie este deficitară, lipsită de sinceritate, cu așteptări invers proporționale dăruirii și sacrificiului necesare. În cazul în care rămâne singur, există posibilitatea să devină un misogin crud și rece, un om ce va încerca să își înece nevoia de dragoste prin plăceri imorale, recurgând și la fapte penale. Prin minciună, trădare, manipulare, acesta va încerca să captureze victime asemenea unui păianjen muștele. Dacă își întemeiază o familie, acesta va întâmpina pe parcurs neîntelegeri și certuri din ce în ce mai dureroase pentru mamă și copii.

În al patrulea rând, un bărbat ratat nu este disciplinat. Acestuia îi lipsesc determinarea, ordinea, perseverența și strictețea în acțiunile ce necesită disciplină. Suntem deseori ademeniți de procastinare, lene, moleșeală, plictiseală și încercăm să ”fentăm” prioritățile. Dar la un moment dat ne redresăm, ridicăm, scuturăm de lene și acționăm. Spre deosebire, bărbatul ratat se află într-un cerc vicios de dute-vino, fără scop și sens, ignorând activitățile importante și îmbrățișându-le pe cele infime, inutile ce îi irosesc timpul.

În ultimul rând, un bărbat ratat nu trage spre ținta vieții sale sau dacă o face, ratează, aude criticile celor din jur, (echivalentul strigătului ”SIN” în Grecia antică, primit de la maestru), iar din frică de eșec se va lovi de un plafon și va renunța. Ce pierde un arcaș olimpic dacă nu trage la țintă? O medalie, faima, o cunună de lauri? Dar ce va pierde un tânăr ce nu își va urma visul, pasiunile, obiectivele? Ce va pierde un copil pe post de trofeu, menit să procure laude, aprecieri și egoism ridicat părinților dacă alege un liceu sau o facultate din supunere și nu din consiliere parentală? Timp, oportunități, experință de viață și experință în domeniul preferat… Ce va pierde un bărbat căsătorit în cazul în care este curtat sau o altă persoană pare mai frumoasă decât soția sa? Mintea, familia, copiii, bunuri materiale… Ce va pierde un bărbat dacă își va îneca durerea în alcool și va urca la volan? Permisul, locul de muncă, onoarea, probabil și viața. Am oferit puține exemple, imortalizând mici experiențe la care am asistat, totuși lista poate continua.

Ne-am născut pe acest pământ, creștem și viețuim după cum considerăm cu cale și vom ajunge la un final: un moment când ceasornicul va suna ultimul ceas , când ultimul praf se va scurge din clepsidra vieții, când plămânii vor inspira pentru ultima dată, iar inima se va opri… Acel moment va da verdictul final, acela pentru care nu vom mai avea curte de apel după: destin țintit sau ratat. Cum va aluneca și lovi săgeata vieții tale? Ce voi auzi? Ce vei auzi?

 

Eseul nr. 4

Un bărbat ratat

“Mă numesc Narcis, sunt român și am 35 de ani. Mâine intru în a 36-lea an și vreau să vă prezint viața mea. Pe scurt. Un fel de post scriptum al unei scrisori mai lungi…

M-am născut în Ardeal, la poalele munților Făgăraș, într-o localitate mică, dar selectă. Lume bună, cum se spune în popor. Încă de la vârsta de 1 an, am crescut într-o atmosferă aristocrată, aș putea spune chiar încărcată de snobism. În acel an, afacarea tatălui meu a luat foc – în sensul pozitiv al cuvântului – și ne-am permis luxul achiziționării unui conac extravagant, cu împrejmuire de vegetație exotică – un SPA privat. Chiar primii pași i-am făcut pe gazonul tuns perfect de nea Costică, îngrijitorul domeniului nostru rezidențial.

De la 4, 5 anișori au început petrecerile în cinstea mea. Adică, toți partenerii de afaceri și familiile cu bunăstare din zonă erau invitate pe imensa terasă din spatele vilei pentru o petrecere care ținea o noapte întreagă. Uneori, și două nopți și o zi… Eu, școala o frecventam doar din motive de competiție. Dar nu academică. Privată fiind instituția, tata m-a învățat că trebuie să mă descurc, nu neapărat să fiu primul. Că trebuie să arăt ce am, nu ce sunt! Nu ce sunt…,” și Narcis lăcrimează…

„Am continuat să am o concepție strict materialistă despre viață și lume. Hedonism pur! Parcă numele Narcis mi se potrivea complet. Asemeni personajului mitic, totul se învârtea în jurul meu: ATV-uri, adolescente, bani, haine mai mult decât scumpe. Soarele eram eu, ceilalți erau planetele… Viața trăită scump devenise și deviza mea existențială! Frecventam acum liceul doar pentru a-mi îndeplini scopul. Școala era doar unul din mijloace. Îmi etalam opulența oricând aveam ocazia, chiar și profesorilor. Eram un tânăr obraznic, datorită răsfățului și pufului în care am vegetat în primii ani de viață.

Am decis să nu fac nicio facultate. După cele doisprezece clase și BAC-ul luat la limită îmi ajunsese! Prea multă muncă pentru un tânăr frumos și hăruit cu charm din naștere. Oricum, la ce îți folosește o facultate? O diplomă? Banul contează! Nu am citit nicio carte până la această vârstă. Am trăit doar senzorial, din imagini și video-uri, din sentimente și experiențe tari. Intrasem, pe la 25 de ani, într-un anturaj de oameni gălăgioși, cheltuitori, risipitori. Toți “prietenii” mei se bucurau de ce puteau procura lichiditățiile mele. Eram înconjurat mereu de tipi și tipe cărora le plăcea viața, așa cum spuneau ei…

Ani de-a rândul am trăit așa. Nu credeam că există altă viață. Nu îmi erau cunoscute expresiile n-am timp sau n-am bani. Le aveam pe toate. De pierdut! În urmă cu doi ani, totul s-a schimbat. Tatăl meu a făcut un preinfarct. A fost dus de urgență la un spital bun din țară, dar era necesară o intervenție pe cord deschis. A zburat la Geneva numaidecât. După câteva săptămâni, era din nou pe picioare. Vezi, ce bine, dacă ai bani…gândeam eu în sinea mea. Era ca și cum nu ar fi pățit nimic. Până într-o seară, când, pe iaht fiind, în Marea Adriatică, primesc un telefon. Se aude o voce stinsă. Mama îmi spune: Narcis…tatăl tău a murit! Vino acasă. Am crezut că o farsă, că e o glumă proastă. Apoi, întors în țară, am aflat că a avut un atac cerebral și a decedat imediat. Și eu îl credeam nemuritor! Credeam că cu banii poți face orice…

Însă, nu acesta a fost șocul cel mai mare. Bomba a fost că tatăl meu avea deschise pentru afacerea lui vreo trei linii de creditare la banci cu sume imense. Astfel, eu și cu mama mea, a trebuit să vindem totul – pământul, conacul – și să ne mutăm într-o garsonieră dintr-un orăsel vecin. Am rămas singuri- singurei. Nu ne mai căuta nimeni. Mama, care se apropia de vârsta la care o femeie se pensionează, trebuia să își caute de lucru. Cine te mai ia la 60 de ani?? plângea ea… Eu, care nu avusesem niciun loc de muncă până acum, eram debusolat. Nu cunoscusem ce înseamnă a face treabă, dacă nu implica și distracție… Azi se împlinesc 2 luni de când a plecat babacul, mâine împlinesc 36 de ani. Ar trebui să fiu la apogeul vieții mele. Dar, ma simt un bărbat ratat! Simt că am pierdut ținta, nu am niciun scop în viața. Sunt un ratat!”

Aceasta e povestea lui Narcis. Istoria unui bărbat ratat, în floarea vieții. Problema e că sunt mulți Narciși astăzi. Nu muncesc, fac școala doar cât e nevoie, până la limita abandonului școlar. Se joacă Counter Strike până la 30 de ani. Pe banii părinilor, în casa părintească. Se văd prea mari pentru a fi tratați ca niște copii, dar se văd prea fragili să își găsească un loc de muncă și să se țină de el. Să ia viața în propriile mâini, se se autoîntrețină. Ce să mai vorbim că nu se gândesc la întreținerea altora, din moment ce nici pe ei nu pot să se susțină – mă refer la căsătorie. Unii sunt băiețandrii de bani gata, cu sloganul carpe diem. Cum e și băiatul narcisist din povestioara noastră. Nu investesc în nimeni, în afară de propria lor persoană. Nu văd mai departe decât astăzi, aici, acum. Nu își fac planuri, ci doar supraviețuiesc de pe o zi pe alta. Îndopându-se alimentar, vizual și auditiv. Trag de fiare, dar creierul le e mort! Se împopoțonează cu țoale de firmă, dar în suflet bate vântul. Alți bărbați la vârsta Narcișilor au deja unul sau doi-trei copii. Cresc deja viitori bărbați… adevărați!

Pentru mine, un bărbat ratat e cel care a prelungit prea mult starea de adolescență, permanetizând-o. Cel care nu și-a înțeles menirea, care a ocolit – intenționat sau semi-conștient – scopul pentru care a fost creat de Dumnezeu pe pământul acesta.

Eseul nr. 5

Un bărbat ratat

Nevoia de semnificație caracterizează ființa umană încă din primele momente de conștiință, până în ultimele clipe ale vieții. Frica de insucces este caracteristică fiecărui individ cerebral, când își vede raportul resurse-realizări invers proporțional. Este necesară distincția dintre simțământul de ratat și actul în sine de a fi ratat. Un bărbat poate fi socotit un ratat de alții, însă el să știe că nu este adevărat. Sau poate fi considerat un bărbat de succes, însă el să fie un ratat cu succes. Simțământul de ratat este relativ, pentru că poate proveni dintr-o imagine de sine inferioară, născută din comparație, dar se poate socoti un ratat, și atunci când așteptările sale sunt nerealiste. Ilie s-a uitat la împrejurări și când nu a văzut rezultatul așteptat, îndreptându-se spre Horeb, s-a considerat cel mai ratat om din tot Israelul. Acest simțământ este înșelător, mai ales dacă sursa lui este comparația sau așteptările nerealiste.

Actul în sine de ratat este cel mai grav. Poate să nu fie resimțit, omul poate alerga nestingherit cu piatra în pantof, inconștient de starea sa de nesimțire, precum leproșii când își pierd analizatorii tactili. Ce înseamnă un ratat în secolul XXI? Ratatul din acest secol poate fi socotit un om de succes după standardele secolelor anterioare, și nu ar fi corect să îl evaluăm după un tipar variabil. Avem nevoie de mai mult. Ratatul din secolul XXI trebuie să fie același cu cel din secolul I și cu cel care a ieșit din Eden. Vă prezint două exemple: Moise și Isus Cristos. La Meriba Moise acționează diferit de modul în care i-a spus Domnul, și în loc să vorbească stâncii el o lovește. În cele din urmă apa vine, poporul este săturat, iar Moise este considerat un om de succes. Dar nu este așa – perspectiva celestă îl prezintă pe Moise ca un ratat. Acest lucru a dus la interdicția de a intra în Canaan. De ce? Nu L-a sfințit pe Dumnezeu, datorită neascultării. Al doilea exemplu. Tânărul învățător Isus din Nazaret moare la vârsta de treizeci și trei de ani. Lângă cruce, dacă s-ar fi făcut o analiză a vieții Sale, s-ar fi putut spune că este cel mai ratat om din istorie, cu maximum de resurse, moare dezbrăcat, în floarea vieții, pe o cruce în suferință pentru niște idealuri oarecum ciudat-absurde. Însă Cerul a dat verdictul: a fost cel mai de succes bărbat al tuturor timpurilor. Ce L-a făcut pe Isus să nu fie un ratat? Ceea ce s-a întâmplat în Ghetsimani, când a spus: Nu voia Mea, ci a Ta, indiferent de cost. Aceste două exemple oferă înțelegerea despre succes și ratare din perspectiva lui Dumnezeu. Dorința de glorificare a lui Dumnezeu, manifestată prin ascultare, reprezintă actul de succes al unui om. Neascultarea, trăirea în păcat, pentru sine și prin pofte îl face pe om să fie un ratat, indiferent cine ar fi și ce ar realiza. Dacă Ilie ar fi privit lucrurile nu prin ochii săi, ci prin această realitate a ascultării, nu s-ar mai fi scris capitolul peșterii depresiei în care a zăcut.

Pornind de la înțelesul biblic al ratării, doresc să prezint o perspectivă personală a acestui concept. Aceste dimensiuni le abordez într-un aspect spiritual, personal și relațional.

Prin dimensiunea spirituală înțeleg relația mea cu Dumnezeu. Cred că un bărbat este ratat când falimentează să mai poarte chipul Domnului Isus, fapt care va influența și celelalte dimensiuni. Ascultarea prezentată mai sus înseamnă formarea Chipului sfânt, lucru decisiv, inclusiv disciplinele spirituale precum citirea Bibliei, rugăciunea, lauda, postul etc.

În dimensiunea personală înțeleg relația care o am cu mine însumi. M-aș socoti un ratat dacă nu mi-am pus toți talanții în negoț, dacă nu am folosit resursele primite, precum predicarea, recitarea, memorarea, o grijă atentă pentru igiena minții și dezvoltarea personală. Un aspect deloc de neglijat este sănătatea fizică, un bun care dacă este pierdut, este pentru totdeauna, restul doar mai cârpești ici-colea.

În dimensiunea relațională lucrurile sunt diversificate. Orice creștin trebuie să aducă un aport relațiilor pe care le are, iar influența lui trebuie să ajute la formarea Chipului Domnului Isus în ceilalți. Prima relație a bărbatului este cea cu soția. Cred că un bărbat este un ratat în momentul când a falimentat în familie, prin poftă, prin ignorare sau egoism, când ignoră sfatul lui Pavel ca să își iubească soțiile ca pe trupurile lor.

În dimensiunea relațională intră și prieteniile. Unele se merită păstrate, iar altele nu. Un prieten ratat este cel care privește relația în termenii oportunismului, când se folosește de relații, în loc să fie folositor relațiilor. Ar mai fi de spus ceva și despre dușmani. Predica de pe munte ne învață ce se facem cu ei. Un bărbat ratat va dori să fugă de bătălii, să îi fie teamă de confruntarea iubitoare, acestea fiind făcute prin rugăciune.

Dacă îmi pierd afacerea nu e un indicator al ratării; sunt încredințat că Domnul știe și Își are planul Său perfect prin care mă va desăvârși. Dacă nu reușesc să îmi cumpăr mașina sau casa sau să am vacanțele pe care le-am visat nu înseamnă că sunt un nimeni care mi-am ratat viața. Dacă voi avea parte de ele, le voi lua mulțumitor ca o binecuvântare sfântă. Poate că nu voi avea șansele în viață pe care le au alții, însă acest lucru nu mă absolvă de la neascultare, de la neîmplinirea voii personale a lui Dumnezeu. Când șoapta ratării ne va curta gândirea, pentru că la fiecare vine, cel mai înțelept este să ne măsurăm cu rigla ascultării: am inima curată pentru că am făcut ceea ce mi-a încredințat Dumnezeu să fac? Indicatorul neascultării arată ratarea pentru un bărbat.

Succesul vieții de creștin înseamnă o serie de noi începuturi. Rateul ei este abandonarea luptei printr-un fatalism entropic, care nu trădează altceva decât un caracter viciat. Cum arată un bărbat ratat? Este acel om care a falimentat să poarte chipul Domnului Isus, cu toate implicațiile sale personale și relaționale.

Pentru toți ratații: fiți oameni de succes divin, restul sunt doar chestiuni adiacente!

Eseul nr. 6

Bărbatul ratat?

Cum arată portretul unui bărbat ratat? Asta depinde de cine este „modelul” și cine este „pictorul”. Pentru că dacă vei pune eticheta cu „ratat” pe Abdu din tribul Mursi, ratat doar pentru că nu a mers la facultate, vei părea nebun. Sau dacă îi vei spune unui bărbat care încă merge la supermarket cu arcul că el este un ratat doar pentru că nu câștigă minimul pe economie, tu vei părea ciudatul. Iar dacă vei întreba un profesor, îți va spune că doar un ratat va pica bacul. Dacă vei întreba cu puști de liceu, îți va spune că ratații sunt cei din „friend zone”. Sau dacaă vei întreba un om de afaceri îți va spune că cel ratat este cel care încă nu câștigă 2-3 mii de euro pe lună, iar cu siguranță un călugăr îți va spune că ratatul se bucură de plăcerile trecătoare.  Din acest motiv, este important să înțelegem că fiecare poate fi ratat, dar ratat în felul lui. Ceea ce te poate face pe tine un ratat, pe mine mă poate face un om de succes. Pentru că, pentru mine, o lună buna este o lună în care câștig poate 1000 de euro, dar pentru Mark Zuckerberg, asta ar însemna falimentul. Greșala pe care noi o facem este să credem că antonimul cuvântului „ratat” este “succes”. Nimic mai fals. Poți să ai o stea pe Walk of fame la Hollywood sau poti să ai o grămadă de zerouri în cont, 4 zerouri la mașină și tot un zero să rămâi. Cred că ratat este bărbatul care încă nu își cunoaște ținta, asta înseamnă că îi va fi imposibil să o atingă. Ratat este bărbatul care nu știe pentru ce trăiește. Ratat este acela care nu înțelege potențialul din el, astfel ținta lui este fie prea departe, fie prea aproape. A fi ratat înseamnă să nu îți înțelegi chemarea, este ca și cum iei o veoza, și în loc de bec, pui un cartof și te aștepți să lumineze. De asta depresia este atât de des întâlnită, și rar găsești pe unul care nu a avut parte de ea. Asta pentru că alegem sa ne rupe cârca prin Germania sau să ne trăim viața doar pentru a plăti niște dobânzi.  Ratatul nu este acela care a încercat să își atingă țelul și a eșuat, ci ratat este acele căruia îi este frică să încerce. Să încerci să îți atingi ținta neștiind care este ea, este ca și cum ai încerca să participi la turul Franței cu o bicicletă fitness. Vei pedala, vei transpira dar nu te vei apropia de linia de finish,nici măcar cu un milimetru. Dacă nu cunoști scopul pentru care exiști, pentru care ești aici și acum, ești un ratat. Semnat, un bărbat care nu și-a atins încă ținta, dar fac tot ce ține de mine s-o apuc!

Eseul nr. 7

Un bărbat ratat

Ciudat! Privind la lumea înconjurătoare și la puzderia de „masculi” dezorientați, am ajuns să înțeleg că a fi ratat nu înseamnă a rata o țintă, ci a fi ratat înseamnă a nu avea o țintă sau „a înceta lansarea de săgeți” către o țintă. Ce doresc să spun prin aceste cuvinte împrumutate din lumea arcașilor? Doresc să spun că bărbatul care nu și-a stabilit un scop spre care să se îndrepte sau cel care a încetat să mai depună efort pentru a-și atinge scopul, este un bărbat ratat.

Pentru a explica mai bine felul în care arată bărbatul din prima situație, cel care nu are un scop, am o rugăminte pentru doamnele și domnișoarele care vor fi citit primul paragraf. Imaginați-vă un bărbat cu care sînteți într-o anumită relație (frate-soră, soț-soție, tată-fiică…)! Acum, imaginați-vă că îi puneți următoarele întrebări și primiți următoarele răspunsuri: Ce facem astăzi? Nu știu. Vrei să mergem la cumpărături? Cum vrei tu. Cum arată hainele de pe mine? Nu știu. Crezi că trebuie să zugrăvim casa, dragule? Nu știu. Dragule, de ce te-ai căsătorit cu mine? Nu știu. Crezi că trebuie să le dăm dulciuri copiilor noștri? Cum vrei. Nu este enervant un asemenea bărbat? Majoritatea răspunsurilor sale sînt și vor fi „cum vrei tu”, „nu știu” și alte formule magice prin care îi dezvăluie dezorientarea.

Care este legătura dintre lipsa unui scop, dezorientare și un bărbat ratat? Susțin cu tărie că lipsa scopului în viața unui bărbat este cauza dezorientării. Bărbatul care nu are un punct final către care se îndreaptă, nu are nici direcție. Dacă bărbatul nu a stabilit că vrea să fie un tată protector, un soț iubitor, un om responsabil, adică nu și-a stabilit anumite scopuri, va deveni o entitate fără identitate. Este ca un om care plutește pe o mare fără hotare, îndreptîndu-se către nicăieri. Astfel că, lipsa unui scop îl conduce către dezorientare, iar dezorientarea îl conduce către dobîndirea unei etichete, și anume BĂRBAT RATAT.

Dar lipsa unui scop nu este singura cauză care are drept efect dobîndirea acelei etichete menționate mai sus. Consider că și bărbatul care se află în cea de-a doua situație, cel care a renunțat să mai depună efort pentru a-și atinge scopul se îndreaptă spre același destin, doar că pe un drum puțin diferit.

Această situație este prezentată foarte bine printr-o imagine care mi-a trecut de multe ori prin fața ochilor. În acea imagine erau doi oameni, care săpau unul deasupra altuia pentru a ajunge la diamante. Omul care săpa dedesubtul celuilalt a ajuns foarte aproape de diamante, însă, văzînd cît de mult s-a chinuit pentru a ajunge acolo, a renunțat să mai depună efort înainte de a găsi diamantele. În schimb, omul care săpa deasupra celuilalt, era mult mai departe de diamante, dar se îndrepta către diamante cu o viteză aproape ilegală. Poza nu oferă finalul întîmplării, ci le permite celor care o privesc să construiască unul. Acesta este finalul meu: Omul care a renunțat să ajungă la diamante, adică la scopul său, s-a întors acasă rușinat și nu a mai început niciodată să caute diamante. În schimb, omul care se afla mai departe a ajuns la diamante, îndeplinindu-și astfel scopul. Pe care dintre cei doi îl considerați un bărbat ratat? Permiteți-mi să cred că răspunsul dumneavoastră și al tuturor oamenilor este primul om.

Bănuiesc că omul din prima situație era romîn. De ce? Pentru că îmi imaginez felul în care a plecat ca să își atingă scopul. Îmi imaginez faptul că a stabilit în propria sa minte că trebuie să ajungă la diamante din prima încercare. Îmi imaginez cum toți oamenii care îl cunoșteau au venit să-i spună că nu va reuși, că este o prostie ceea ce încearcă să facă, iar, cînd s-a întors acasă fără diamante, au venit din nou la el să-i spună celebra frază „ți-am spus eu!”, în loc de a-l încuraja, la fel cum muma lui Ștefan cel Mare l-a încurajat pe Ștefan să se întoarcă la război. Noi, romînii, sîntem invadați de gîndul că trebuie să reușim din prima tot ceea ce ne propunem. De aceea sînt foarte mulți bărbați care au renunțat să mai depună efort pentru a-și atinge scopul după prima încercare. Pentru că: „ce rost mai are?”

Acum, la finalul acestui eseu, după ce am încercat să prezint cauzele care duc la etichetarea unui bărbat ca bărbat ratat, îmi imaginez ceva interesant. Poate că motivul lui Dumnezeu, atunci cînd ne-a dat un scop etern, și anume acela de a-l glorifica pe El, a fost și acela de a nu ne lăsa să ajungem bărbați ratați. Poate că El ne dă voința și înfăptuirea și pentru a nu ne lăsa să ajungem în situația în care am renunța să mai depunem efort pentru a ne atinge scopul. Da, știu! Sînt niște speculații…

Eseul nr. 8

Un bărbat ratat?!

Înainte de orice alt lucru încep prin a-mi cere iertare, dar afirm că nu îmi pare rău, dacă prin acest eseu voi fi dat la iveală ”secretele” mucoșilor și a ipocriților care știu să joace teatru (cum numai profesioniștii o pot face) atunci când în preajma lor sunt persoanele de sex opus, dar care în viața personală sunt mediocri, mizerabili. Dacă prin ceea ce voi scrie, voi aduce lumină în mintea unor domnișoare, care va atrage cu sine renunțarea la relația de prietenie actuală, repet: îmi cer iertare, dar nu regret nimic.

Ce este un bărbat ratat? Sunt multe de scris, și nu am pretenția că prin acest eseu epuizez subiectul…poate aprind doar o mică scânteie…, dar înainte de toate și cel mai important, consider că un bărbat ratat este cel care nu îl are pe Cristos ca Domn și Mântuitor în viața sa.

Poate voi fi contestat cu privire la această afirmație, pentru că sunt atâția bărbați de alte religii și de la care avem de învățat multe în ce privește cum ar trebui să fie bărbatul. Nu contest că putem lua lecții în anumite domenii de la unii dintre ei, dar să nu pierdem din vedere că dincolo de orice scop nobil pe care un bărbat l-ar putea avea în viață cu privire la familia sa, menirea lui este să fie preot în casă, și atât cât ține de el, trebuie să îi conducă pe ai săi la Domnul Isus, singurul care poate oferi mântuirea și viața veșnică prin Jertfa Sa de la Calvar. Tot ce voi scrie în continuare rezultă din neîmplinirea primei condiții. Bărbatul ratat este studentul care atunci când iese de pe ușa apartamentului miroase a

”Paco Rabanne” sau ”Giorgio Armani”, dar în cameră mirosul de nespălat este mai rău decât în cocina de porci. Tipul acela de persoană care mereu se uită în oglindă înainte de a pleca, dar care uită că cea mai bună oglindă pentru el este camera dezordonată și întoarsă pe dos, mai rău decât după război. Este băiatul acela gentil când stă de vorbă cu fetele, dar care la un meci de fotbal, volei, sau orice altă competiție sportivă își pierde cumpătul dacă echipa lui nu se descurcă prea bine.

Un bărbat ratat este cel care până la căsătorie este gata să îi aducă iubitei și luna de pe cer, dar după ce se vede cu sacii în căruță, se transformă într-un monstru. Devine egoist: condus doar de propriile interese; nesimțit: după o masă copioasă trage un râgâit puternic de cred vecinii că e cutremur sau se pârțâie de zici că are contract cu rușii în vederea livrări de gaze. Ce mai, într-un asemenea caz îi dau dreptate unui profesor universitar care amuzându-se de cei care cred că omul a evoluat din maimuță, spunea că au greșit; și că de fapt prin comportamentul său, bărbatul pare să fi evoluat din porc…

O altă trăsătură a unui bărbat ratat este infidelitatea. Omul care deși are soție, sau își cunoaște viitoarea soție, atunci când este în cercul lui de neisprăviți, discută și despre nevasta lui Ion, și de prietena lui Vasile…mai rău de cât atât este cel care este robit de pornografie sau chiar mai grav, cel care își permite să curvească cu alte femei ușuratice, considerând că toate aceste aventuri demonstrează cât e el de bărbat.

Un bărbat ratat este cel care își impune autoritatea în fața soției sau a copiilor prin forța fizică sau prin ridicarea tonului. Este bine știut că femeia ”paralizează” la răcnetul furios al bărbatului, iar când vine vorba de forța fizică, într-un mod clar bărbatul domină și la acest capitol. Dar să abuzezi de punctele vulnerabile ale celor de lângă tine ca să te impui, aceasta nu arată decât nimicnicia celui în cauză.

Bărbatul ratat este cel care fuge de muncă. Care este dispus să câștige prin necinste financiară, întrucât aceasta presupune o doză mai mică de efort; sau și mai rău cel care stă pe banii munciți de nevastă…

Un bărbat ratat este cel care consideră că lucruri precum: aspiratul în casă, spălatul vaselor, ștersul prafului, schimbarea unui scutec al copilașului sau hrănirea lui, îi umilește demnitatea și eul personal.

Bărbatul ratat este cel care are mereu așteptări de la soția lui: să fie respectat, îngrijit, iubit, slugărit; genul de om care vrea ca în schimbul puținului efort depus să fie recompensat cât mai mult.

Bărbatul ratat este omul fricos, care nu este dispus să își asume niciun risc pentru cei dragi. Îmi povestea cineva drag că i-a fost dat să vadă în fața ochilor un bărbat care se rotea după fusta nevestei lui în încercarea de a scăpa de un câine. Un asemenea om nu este bărbat.

Bărbatul ratat este acel pămpălău care nici măcar din greșelile lui nu este dispus să învețe. Este atât de încăpățânat și rigid, că dacă el crede că betonul se sparge cu capul și nu cu pichamărul, stă și dă cu capul de beton până cade jos fără a vedea vreun rezultat, decât niște contuzii severe.

Un bărbat ratat este cel care crede că dacă are bani are totul la picioare. Se spune că fetele își ating maximul de frumusețe undeva după 27 ani, iar un bărbat după 100.000 euro.

Dacă prima parte a observației poate fi adevărată, a doua este sigur greșită.

Un bărbat ratat este și cel care se focalizează exclusiv pe aspectul fizic, să fie un pachet de mușchi dar al cărui caracter este infect (”mormânt văruit”).

Dar tot un bărbat ratat este slugarnicul, care nu are nicio autoritate în casă, a cărui opinie sau viziune nici nu este băgată în seamă, dar care are totuși întotdeauna ultimul cuvânt în fațasoției: ”Cum spui tu draga mea”.

În încheiere am o veste mai puțin fericită dar realistă pentru toate domnișoarele care augânduri de măritiș. Numărul de bărbați ratați este în creștere, ponderea lor este tot mai mare de la un an la altul. Așa că: FIȚI CU OCHII ÎN PATRU!!!

 

Eseul nr. 9

Luca 15:11 :„Isus a mai zis si pilda aceasta: Un om avea doi fii” .. restul este istorie. Restul este o pilda foarte cunoscuta, predicata la cele mai multe din evanghelizarile noastre si parca tot mai des intalnita. Tot mai multi fii care isi cer partea lor de mostenire. Fii care cer ceea ce li se cuvine.. fii care cer totul, desi ei inca nu au strans nimic. Suntem generatia care vrem totul. Generatia care cere totul de la Dumnezeu. Generatia care vrem sa aruncam muntii in mare ( Marcu 11:23 ) dar nu stim ca muntele acela este defapt inima noastra, inima prea necredincioasa si fricoasa sa creada pe Cel care este Calea, Adevarul si Viata. Suntem generatia care vrem sa cerem totul, doar ca sa risipim totul mai tarziu, si atunci cand risipim totul sa ne dam seama ca doar langa Tatal nostru este belsug de paine.

Cineva spunea ca diavolului nu ii pasa de cat bine putem face, atata timp cat acest bine vrem sa il facem maine. Am ajuns sa fim experti in amanare. Suntem expertii care mai degraba mergem sa incercam perechea de boi, decat sa-L urmam pe Isus ( Luca 14:19 ). Suntem experti in a fugi ca si Iona departe de fata lui Dumnezeu, nefiind responsabili de furtuna pe care o putem aduce in vietile altor oameni. Lasam pe maine ceea ce putem face astazi si suntem specialist in a uita.. a uita ce am invatat candva de la Dumnezeu. Specialisti in nepasare, specialsiti in indiferenta. Tot mai multi dintre barbati/baieti uita sa invete de la Isus. Uita ca Isus a zis ca trebuie sa fim blanzi si smeriti cu inima. Uita ca trebuie sa fie preoti in casele lor. Parca tot mai multi tineri „crestini” cauta cartea Osea in Tora .. tot mai multi baieti „crestini” stiu un singur verset.. „Isus plangea”, desi Isus inca plange pentru noi fiindca suntem analfabeti Biblic. Amanam pentru maine ziua pocaintei, uitand ca ziua de maine va fi a noastra doar daca va vrea Domnul.

Avem nevoie de radacini adanci in Hristos. Avem nevoie de 1 Corinteni 13 in vietile noastre. Fiecare baiat si fiecare barbat trebuie sa tanjeasca dupa dragostea care izvoraste din inima Celui ce si-a dat viata pentru noi. Doar ca azi, baietii trebuie acceptati asa cum sunt. Astazi Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, si nimeni nu are voie sa spuna cuiva daca este bun sau rau. Cine suntem noi sa spunem cuiva asta ? Barbatul ratat nu a fost acel vames care lua banii oamenilor si care mituia oamenii. Barbatii ratati au fost fariseii care puneau in spinarea oamenilor sarcini prea grele de dus si nu s-au intors niciodata la Dumnezeu.

Barbatul ratat este barbatul care isi foloseste ochii pentru a privi cu dispret si inima pentru a purta ura in ea. Foloseste cioburile urii pentru a zgaria oamenii si cioburile vorbirii fara rost si fara intelepciune, si atunci cand trebuie sa exprime iubirea Celui ce l-a invatat atata timp sa iubeasca, acesta arunca ura inaintea lui si inaintea discutiilor pe care le are. Ca si barbati, ar trebuii sa facem diferenta intre „liber in Cristos” si „liber fata de lume”. Suntem liberi in Cristos atunci cand ne rugam, nu atunci cand ne cerem partea de mostenire fiindca noua nu ne mai place in casa Tatalui. Suntem liberi in Cristos atunci cand iubim, dar sa nu iubim filistencele, asa cum a facut Samson care a sfarsit fara ochi, fara putere si aproape sa sfarseasca si fara Dumnezeu. Suntem liberi in Cristos atunci cand dormim linistiti ca si Petru ( in inchisoare ) doar ca astazi noi pacatuim, si nu mai dormim bine nici in patul nostru. Barbatul cazut in haul nestiintei si nepasarii o sa mearga inainte spunand ca „nu judeca” s-a transformat intr-un „nu judeca prea tare” fiindca el nu mai vrea sa auda cuvintele vietii, el vrea doar sa isi ghadile urechile si sa auda lucruri placute.

De cele mai multe ori cuvintele negandite, pot deveni un foc mistuitor si mi-as dori ca nimanui sa nu ii se fure bucuria de azi, ramanand cu necazul de maine.

Eseul nr. 10

Ce înseamnă un bărbat ratat ?

Bărbatul ratat este bărbatul liber, neîmblânzit, asemenea armăsarilor bătrâni pe care nu s-a pus veci frâul din Camargue sau preeriile americane. Frumoși de privit, admirați pentru suplețe inutili de capturat și păstrat.

Un bărbat ratat zburdă întotdeauna liber. Liber de program, liber de dârlogi, liber de șef, liber de femeie, liber de munca începută, liber de Dumnezeu, liber de groapă.

În ciuda celei de-a doua șanse, refuză să se ridice la înalțimea provocării sau a potențialului propriu și mușcă încălecătorul, îi impinge piciorul in panoul manejului.

În comunitatea credincioșilor, este ”cel cu numerele”, este îndeplinirea fără crâcnire a rânduielii, care își pune ca țintă inainte, ceea ce poate atinge și o atinge. Credincios care apoi promovează în ierarhia sacerdotală până devine antrenorul comunității, ținătorul de scor pe tabela calificării la Paradis.

Este bărbatul care în alegerea fetei pe care s-o curteze, oscilează între defectele primei de pe listă și ”între atâtea lucruri în comun” cu următoarele două. Este cel care se încarcă cu atenție, cu zâmbete și ocheade, cu încurajări din flirtul conjunctural, hrănind speranțele femeilor pentru a fi sigur că are opțiuni. Este soțul ursuz, perfect transparent cu povara regretului că s-a căsătorit pripit în îndrăgosteală oarbă și surdă.

Este genitorul unor plozi care se rușinează la asocierea fețelor cu numele comun de familie. Plozi care au strâns din pumni a răzbunare pentru nedreptățirea mamei lor, auzind sfada mamii și-a tatii din bucătorie.

Muncitorul barbat ratat, care la un moment dat s-a ridicat la înalțimea ștachetei, dar apoi a abandonat-o, a transformat-o in rezistatul la un job timp de 8 ore, abia așteptând să ajungi acasă să te cufunzi in gaming. A cărui unitate de măsură a timpului este durata unui episod pe Neflix.

Pentru el înșuși este o colecție de frici, pe care le contemplă în pivnița anilor săi, găsind acvarii tot mai mari pentru ele, până ajung să-i dospească peste margini și să urce bulbucăind pe trepte.

Este omul care face jurăminte fără a le planifica indeplinirea, care planifică fără a împlânta lucrurile în realitate, care amână in favoarea următorului anotimp prielnic, până când sămânța mucegăiește și rugina subțiază lanțul.

Ratarea bărbatului în orice ipostază a lui, e refuzul de a-și duce călărețul cu creier mai mare pe drum, nu spre tufișurile de pe buza rapei.