Disciplinele spirituale – III Solitudinea

sursa imaginii

Nici solitudinea, nici pelerinajul nu sînt prea cunoscute și practicate în mediul evanghelic, iar postul este un fel de Cenușăreasă a disciplinelor spirituale. Evanghelicii sînt mult mai înclinați să dea importanță disciplinelor minții și disciplinelor comunitare: citirea și predicarea Scripturilor, închinarea prin cîntare, ”părtășia” cu cei credincioși, slujirea publică, sărbătorirea și comuniunea liturgică. Discipline precum supunerea, deși este o disciplină comunitară, din pricina faptului că individualismul este parte din patologia urmașilor Reformei, nici aceasta nu este prea populară.

Dacă Cel prin Care toate s-au făcut și Care domnește peste toate, Care a experimentat comuniunea și dragostea din veci, fără vreun început și fără vreun sfîrșit, dacă Cel Care s-a dat din dragoste pentru noi la cruce, iubind pînă la capăt, slujind ca un rob pe ceilalți, vindecînd și oblojind rănile, dacă Marele Păstor al Turmei S-a retras să fie Singur ca să vorbească cu Tatăl, atunci neapărat și noi avem nevoie de această disciplină a separării, secluziunii, solitudinii.

Isus practica anahoreza, retragerea din spațiile locuite și se ducea în locuri pustii, locuri pustiite de oameni, de hrană, de apă. ”Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă la o parte, într-un loc pustiu.” Matei 14:13 sau ”După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, la o parte. Se înnoptase, și El era acolo” Matei 14:23 sau în Evanghelia după Ioan: ”Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.” Ioan 6:15

În Matei 4 ni se spune că Însuși Duhul L-a ”urcat” într-un astfel de pustiu, pentru a fi izolat cu totul și cu scopul precis de a fi ispitit de diavolul. Astfel de pelerinaje în ascensiune sînt deja un tipar veterotestamentar: Moise se suie pe munte pentru a sta cu Dumnezeu și a primi Legea, fără comunitate și hrană (Exod 34:281), Ilie este ”urcat”, la rîndul lui spre înălțimi pustiite, fără comunitate și hrană (1 Împărați 19:8). Isus, Moise și Ilie, trei pelerini, care au postit fiecare cîte 40 de zile în mod miraculos, se reîntîlnesc pe Muntele Schimbării la Față. Mi se pare fascinantă această reuniune pe un alt munte.

După ce vom fi învățat să Îl ascultăm pe Dumnezeu, studiind Adevărul său revelat, Sfintele Scripturi, observînd și celebrînd adevărurile legate de creația Sa, printr-o curiozitate răscumpărată, după ce vom fi învățat să medităm și să ne rugăm, trebuie să asigurăm cadrul cel mai potrivit pentru cele două. Solitudinea nu reprezintă numai asigurarea contextului în care se poate întîmpla studiul și rugăciunea, însingurarea este o cerință sine qua non pentru dialogul cu Dumnezeu. În Predica de pe Munte, în Matei 6:6, sîntem sfătuiți să ne retragem singuri, în ascuns pentru a ne ruga, pentru că Tatăl care vede și ascunzătoarea noastră ne va răsplăti tot în ascuns.

Dacă începem să citim, să ne rugăm, alunecăm vrînd-nevrînd spre a treia disciplină spirituală. Vom simți nevoia izolării, secluziunii, îndepărtării, separării de aglomerație, de lume cu ispitele ei, de creație cu ispitele ei, de comunicare cu ispitele ei… ca să scăpăm de zgomotul de fond al lumii pentru a auzi astfel mai clar vocea lui Dumnezeu.

Această însingurare se petrece în contextul postului și a unei călătorii care asigură distanțarea de cetate și pregătirea sufletului pentru starea de liniștire sufletească. Dacă studiul ca disciplină spirituală are două componente: studierea revelației scrise și studiulnaturii, dacă stăruința are alte două componente, meditația și rugăciunea, solitudinea este, de asemenea, practicată alături de alte două obiceiuri spirituale: se petrece în pelerinaj și post. Prin pelerinaj (călătorie cu un scop spiritual sau/și didactic bine definit) ne separăm de comunitate, prin post ne separăm de orice fel de stimul senzorial și de orice stimulent care ne-ar putea deturna de la focalizarea atenției noastre spre cele nevăzute.

Cum poate fi practicată secluziunea, separarea, solitudinea, alături de post și pelerinaj?

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Disciplinele spirituale – III Solitudinea

  1. Pingback: Disciplinele spirituale – III Solitudinea | Ciprian I. Bârsan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.