Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
OPRIRE!

Oare cum devine un curvar și un criminal un om după inima lui Dumnezeu? Ce anume poate schimba atît de dramatic etichetele?

Vă amintiți? Ferice de cel cu păcatul acoperit? De cel cu fărădelegea iertată? Încercăm să ne găsim fericirea în cocoloșire, ghemuire peste păcat dar …

sursa foto 

David găsește subiectul trebuitor. Ferice de omul căruia DOMNUL NU ÎI ȚINE ÎN SEAMNĂ fărădelegea. El, Domnul, numai El poate acoperi, ierta, găsi scuze, șterge, ascunde … celui neviclean, celui care mărturisește și se expune luminii precum David.

David scrie psalmul 51 și îl trimite la mai marele cîntăreților ca să fie cîntat în auzul tuturor. Nu face niciun fel de economie de publicitate. Păcatul îi era deja cunoscut. Consecințele se știau. Gărzile șușoteau, femeile îl puneau în bancuri, văduva lui Urie era în așteptarea unei rezoluții împărătești.

Vedeți afirmațiile, David își asumă: păcatul MEU, fărădelegea MEA, nu MI-AM ascuns! Și Domnul îl acoperă, paradoxal, prin transparență. Îl consideră nevinovat, cînd își pledează tocmai vinovăția. Îl dezvinovățește pe cel care se acuză.

Nu tocmai asta se întîmplă la Cina Domnului?

Ne cercetăm pe noi înșine, ne etichetăm drept nevrednici și tocmai din această pricină devenim vrednici. Schimbăm dosarele de învinuiți cu Isus Cristos. Nevinovatul devine vinovat, vinovații devin puri, neprihăniți. Totul este acum în lumină și descoperit.

N-ați observat? Satanei nu-i place lumina!

Discuția dintre Nicodim și Isus se încheie în capitolul al 3 lea din Evanghelia după Ioan tocmai în această cheie a Luminii care este venită în lume, care cheamă ascunsul la vedere, dar temătorul de lumină nu vine ca să nu i se vădească faptele făcute în întuneric.

David iese în lumină și plătește cumplit păcatul lui, dar rămîne în lumina mărturisirii. Se face de rîs, se face de plîns …