Campania ”Oare eu cît mai pot #rezista?” pe Digi TV și alte noutăți – UPDATE VIDEO

Îi mulțumesc domnișoarei Bianca Firezar pentru inițiativa de a prezenta proiectul nostru la Digi TV. Îi mulțumesc pentru entuziasmul tineresc și pentru dorința de a ajuta cauze nobile prin meseria de jurnalist pe care o practică. Sper să își păstreze astfel sufletul pe toată durata exercitării acestei profesii extrem de dificile, dar atît de frumoase.

sursa Digi TV

Se dorea o știre cu ceva imagini. M-am trezit după amiază că ajung invitat la Digi TV Oradea. Lucrurile s-au ”complicat” spre bine 🙂 . Mulțumiri celor de la Digi TV Oradea pentru modul în care s-au aplecat asupra acestei campanii umanitare.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | 2 comentarii

SHOAH – update, alte două variante video

 

 

Un film de văzut! Este lung, dureros! Mi-a fost recomandat de un cititor al blogului meu. Este greu de urmărit. Sînt 11 episoade. Toate sînt încărcate de youtube.

Vara asta intenționăm un pelerinaj la Mauthausen, Viena – Mauthausen și apoi spre Flossenburg, lagărul în care a fost ucis Dietrich Bonhoeffer

UPDATE – ALTE DOUA VARIANTE VIDEO

https://www.youtube.com/watch?v=zcMfWE73XaQ

 

https://www.youtube.com/watch?v=oqOrPyU-goo

Mulțumiri domnului Samoilă pentru sesizarea acestor ultime variante!

 

Publicat în filme de văzut, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Scrisori către Dumnezeu | 2 comentarii

Între Scriptură și Ziar(e) – ”Oratoriul Patimile și Învierea Domnului” – cu dirijor Emanuel Bălăceanu

Am anunțat acest eveniment AICI. Vedeți mai multe detalii în emisiune!

Citește în continuare

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Intoleranța toleranței – Don Carson (pentru Serile Iris)

În pregătire pentru serile de mîine și de Duminică seară!

Pe lista de lecturi:

Citește în continuare

Publicat în serile Iris | 2 comentarii

Serile Iris – Creștinul secolului XXI și celelalte căi (credințe) – Toleranță versus Dragoste

Am ajuns la penultima temă a seriei de prelegeri Creștin în secolulul XXI. Una dintre temele cele mai grele. Sîntem într-o vreme în care corectitudinea politică aproape că ne strivește libertatea de a mai gîndi liber. Politica va fi fost arta negocierii în cetate, arta negocierii pentru conviețuire, nu pentru supraviețuire. Politica religioasă s-a dovedit a fi extrem de complicată de-a lungul secolelor. Creștinii înșiși abia dacă au putut conviețui între ei. Drept credincioși față de eretici, catolici față de ortodocși, tradiționaliști față de reformatori. La fel s-a întîmplat și în interiorul altor religii.

Acum apar noi zori de conflict. Pîrîiașele se strîng în rîuri, rîurile în fluvii, fluviile se varsă în două oceane, care se ciocnesc fără a se amesteca. Adevărate Tsunami-uri ne așteaptă la întîlnirea dintre cele două ape. Ce vom face?

sursa gospelherald.com

sursa gospelherald.com

Citește în continuare

Publicat în serile Iris | 2 comentarii

Un nou pelerinaj cu bicicletele – in memoriam Dietrich Bonhoeffer: Viena – Lagărul Mauthausen – Lagărul Flossenburg (și retur?)

Pelerinajul nu este deloc o disciplină spirituală prea populară între evanghelici. Am încercat să o impun, alături de conceptul de ucenicie peripatetică, prin grupul informal Fabrica de bărbați. Este un proiect de vreo 15 ani de lucru. Mulți studenți mi-au spus că au reținut mai puțin din orele de greacă 😦 decît din orele petrecute în afara clasei, la călărie, la tras cu arcul, la tras cu arma de foc, în plimbările prin pădure …

După cum știți, dragi prieteni, am făcut în ultimii ani cîteva pelerinaje pe biciclete. Pînă acum Auschwitz-ul ne-a fost destinația. Am meditat la soarta copiilor care și-au găsit sfîrșitul acolo.

Primul, în memoria Evei Heyman ( o adolescentă evreică din Oradea, care ne-a lăsat un jurnal sfîșietor), al doilea, în memoria Anei Frank, o altă autoare de jurnal. Anul trecut am mers în Italia, traversînd tunelele lui Mussolini în jurul Laco di Garda.

Anul acesta plănuim să atingem două obiective: Lagărul Mauthausen, care nu este atît de cunoscut ca Auschwitz-ul, dar mult mai fascinant, după părerea mea. Al doilea obiectiv este locul în care a fost spînzurat Dietrich Bonhoeffer, Flossenburg, în Germania.

Vedeți AICI, AICI și AICI ce spun despre Mauthasen.

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, lacrima din colțul ochiului, Scrisori către Dumnezeu, Zidul rugăciunii | 12 comentarii

Votați pentru o bursă de acordat Școlii de muzică Logos

AICI aveți toate informațiile!

Scoala de Muzica Logos a intrat luna aceasta intr-o competitie online, pentru a castiga 500$, bani cu care vom acoperi bursele de studiu pentru elevi. Fiind un concurs organizat de catre o firma din SUA, Glory Gates Quartet s-au oferit sa ne reprezinte si le multumim pe aceasta cale. Thank you, Rich McIntyre!

Rugamintea noastra este sa ne veniti in ajutor si sa votati in fiecare zi, pana la sfarsitul lunii aprilie. Dati click pe acest link: http://woobox.com/83nm68
si urmariti imaginea cu corurile scolii de la concertul de Craciun. Va rugam sa dati si share acestui link, pentru ca si prietenii dvs sa ne sustina cu voturi.

Va multumim pentru sprijin!

Publicat în acțiuni umanitare, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

Concert Eveniment – ”Oratoriul Patimile și Învierea Domnului” de Paul Constantinescu – dirijor Emanuel Bălăceanu

Sub bagheta dirijorului Emanuel Bălăceanu, se vor afla pe 29 aprilie la Cluj-Napoca: Orchestra CONSONANTIS din Cluj-Napoca și corul reunit format din: Corul Mixt de Cameră al Universității EMANUEL – Oradea, Corul Con Spirito – Cluj-Napoca și Corul Evanghelic – București, alături de soliștii Ruben Mureșan, Antonela Bârnat și Geani Brad.

Citește în continuare

Publicat în Anunturi, Muzica, Scoala de muzica | Un comentariu

Sucevenii au alergat pentru campania umanitară Hospice Emanuel OECMR (420 de km = 420 de euro) – am trecut de 3000 de euro

Patru suceveni entuziaști și largi la inimă (Ovidiu Lucescu, Adi Dumitrescu, Hritcan Cristi și Iosif Cirstean- Tucu), dar și tari la picioare și-au pus o zi la dispoziția altora. Ar fi putut să folosească această zi pentru ei înșiși, pentru familie, pentru alte activități. Au alergat pentru campania inițiată de Hospice Emanuel. Le mulțumim!

Iată AICI dovada Strava.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | Un comentariu

Cum aflăm voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Punem semne sau nu? UPDATE

Săptămîna aceasta, în cadrul evenimentului QVJ, voi susține un seminar (discuție cu întrebări și răspunsuri, după expunerea problemei) legat de călăuzirea spirituală prin semne.

Ați auzit probabil de genul acesta de practici:

”Dacă trec 5 dacii logan roșii pe drum spre Beiuș, mă duc într-acolo, dacă nu, stau acasă!”

”Dacă mă sună Gigi în următoarea jumătate de oră”, spune Lenuța în genunchi în fața Domnului, ”atunci el să fie soțul meu”

Dacă mîine dimineață mă trezesc înaintea alarmei de la ceas, merg la examen, dacă nu, înseamnă că Dumnezeu nu mă va ajuta!

Pot să fac un inventar de sute de astfel de ”semne”, unele, cele mai năstrușnice, absolut reale.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte | 5 comentarii

Paștele – Crucificarea și Învierea prin ochii copiilor … de la UEO

Iată ce povestesc vecinii noștri! Stăm cu toți pe același etaj.

Citește în continuare

Publicat în intrebările lui Naum, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

”O scrisoare neașteptată”

 

 

Publicat în Schimb de iutuburi | 2 comentarii

Cîntec de leagăn pentru copiii care vor adormi … pînă la … Înviere

Cîntec de adormit copii pentru … . Era să scriu … pentru totdeauna! Dar nu este bine!

Copiii din Siria sînt gazați. Copiii din Egipt mor în biserică de Florii. Copiii din Thailanda și Indonezia sînt abuzați, violați, apoi uciși în ritualuri demonice.

Este un cîntec de adormit copiii diagnosticați cu boli terminale.

Acum, cînd ne amintim de somnul trupesc al Domnului în mormînt, să cîntăm un cîntec de leagăn.

Să cîntăm un cîntec de leagăn pentru copiii care vor adormi … pînă la Învierea cea mare, cea de obște!

Lisa Gerrard este una dintre cele mai puternice voci, cu un ambitus impresionant, o grăsime și culoare greu de întîlnit. Poate cînta orice, de la operă, la muzică de film. Are un vibrato bine controlat, înălțime perfectă la fiecare sunet, glissando-uri minuțioase, închideri și deschideri de vocale studiate cu o acribie greu de imaginat.

Iată versurile:

Citește în continuare

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Muzica, Zidul rugăciunii | 11 comentarii

Isus Cristos, acest … ”Terminator”, pupa-I-aș tălpili ..

Cristos a înviat dintre cei morți, călcînd moartea cu moarte! Boldul cuiele îl scot! Bun!

M-am întrebat de multe ori, de ce n-a venit așa … pur și simplu, ca Terminator, la vreo 33 de ani, să ne spună despre ce este vorba, să ne facă schema mîntuirii pe nisip, să ne vestească bunele intenții ale lui Dumnezeu față de umanitate și apoi … să plece pur și simplu (răstignit sau nu, îngropat sau nu!). În această economie a evenimentelor, cu această teologie a parousiei fără întrupare, fără enantropie, moartea și învierea ar părea simple accesorii. Absolut inutile!

Citește în continuare

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Quo Vadis Juvenis? – ediția a 4-a

Am ajuns la a patra ediție a evenimentului Quo Vadis Juvenis? = Întrotro te îndrepți, tinere?

Este un eveniment care are ca scop orientarea în carieră și nu numai. Este un fel de ”zilele porților deschise” la Universitatea Emanuel.

Sînteți așteptați cu drag, dragi liceeni!

Iată mai multe detalii AICI

Publicat în Fabrica de barbati | Un comentariu

Săptămîna patimilor – vineri – apă – Ordine în timp: cînd nu aveți timp, dați timp copiilor!

Boala încă se ține scai de mine. Pentru că n-am putut ieși să merg la slujbe, mi-am făcut ordine în timp. Am lăsat obiectele la o parte.

Nu prea am avut energie să fac altceva. Ce să mai spun de ordine în cărți? Am încercat ordinea în colecția de instrumente, dar și aici a fost rost de gîfîială.

Aș fi vrut astăzi să îngrop obiectele inutile, zi de îngropăciune și Prohod fiind. A muri în Cristos înseamnă, deopotrivă, să murim și față de lume și față de tot ce ne ține legați de pseudoviață, de ceea ce pare viață, dar nu este de fapt: activități și posesiuni.

Cel mai greu este de decis în privința timpului nu atunci cînd îți lipsește, ci într-o zi ca astăzi (fără cursuri, fără conferințe sau călătorii, fără întîlniri, fără slujbe, fără audiențe, fără cumpărături), zi de post cu apă.

Am ales să petrec timp foarte mult cu Noah. Am citit, ne-am jucat, am construit, am cîntat, ne-am plimbat prin clădire de colo-colo. Ceea ce pe mine m-ar fi plictisit (jocul de vreo 10 ori de-a David și Goliat – eu sînt Goliat de obicei, dar facem cu rîndul, din cînd în cînd vrea să fie el Goliat) pe el îl entuziasmează enorm.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, disciplinele spirituale, homeschooling, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

Vești bune despre campania ”Oare eu cît (mai) pot #rezista?” (OECMPR) – campanie pentru copiii și tinerii diagnosticați cu boli terminale

  1. Astăzi am mai primit trei donații pentru campania noastră (vezi AICI), după ce ieri a intrat o sumă foarte importantă din partea unei singure familii. Ajungem astfel la 2990 de euro. Mai avem 10 euro înainte de Paște ca să ajungem la 3000 de euro! Ce bine ar fi să putem celebra această sumă încurajatoare acum cînd, în mijlocul bucuriei pascale, ne putem gîndi și la cei care sînt în suferință!

2. De asemenea, se derulează foarte bine lucrul la afișe, meme-uri, cu scopul viralizării. Mai multe firme de design și-au arătat disponibilitatea de a ne ajuta. Veți vedea rezultatele rulîdu-se pe blogul meu și pe pagina de facebook a Hospice Emanuel. Rezultatele grafice vor rula pe rînd în spațiul virtual.

3. O altă nouătate: SE POATE ÎNOTA! 1 KM în apă valorează 10 euro!!! Înoți un km pentru hospice, acoperi 10 euro!

copyright Voicu Bojan

copyright Voicu Bojan

Vă amintiți campania lui Voicu?

Pînă atunci:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | 4 comentarii

”Mielul lui Dumnezeu, care vine să ridice păcatul lumii” – Samuel Barber

Samuel Barber – Agnus Dei, unul dintre compozitorii mei preferați.

Iată, o altă bucată.

Citește în continuare

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Săptămîna patimilor – Joia Cinei Celei de Taină – pîine și vin – relațiile

În ziua Cinei celei de Taină, Isus ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții. El a spălat picioarele ucenicilor înfășurat în ștergar și cu porunca iubirii pe buze.

Ne spune Scriptura … i-a iubit pînă la capăt. De aceea a făcut acel gest atît de umilitor, dar atît de necesar și normal.

Astăzi, amintindu-ne de Cina Domnului și de faptul că ne-a poruncit prin Apostol să ne cercetăm pe noi înșine înainte de apropiere, mi-am făcut ordine în relații. Le-am luat pe rînd: familie, biserică, prieteni, ne-prieteni, dușmani (n-am! oameni care mă dușmănesc, da!). Dați-mi un singur nume, arătați-mi un singur om în fața căruia n-aș putea sta la masă, să îl privesc și să îi spun că nu-i port pică de niciun fel! Unul singur!

Eh, dar nepăsarea sau disprețul nu-i iubire! Am încercat și asta: ”cutare a murit pentru mine, nu mai există! Gata!”.

Citește în continuare

Publicat în disciplinele spirituale, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Oameni, theologia in nuce, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

Săptămîna patimilor – ziua a patra – pîine, apă, case, oameni și rînduială în cămara cu boli

Astăzi am căzut. Hrana minimală, pîinea și apa, nu asigură destule resurse organismului pentru lupta cu boala. Foarte mulți carbohidrați, prea puține proteine. Pînă astăzi toată familia mi-a răcit. Eu am rezistat. Am un sistem imunitar de invidiat. Dacă aș fi fost în continuare doar pe legume și fructe, aș fi scăpat și de această dată. Dar răceala m-a doborît. Febră, frisoane (cum n-am mai avut demult), stare generală proastă, iar în gît am avut niște sîrmă ghimpată.

Dar n-am renunțat la tură… Am mers încet, cu o medie orară de pensionară, m-am îndreptat spre Apateu (ce nume! parcă derivat din apatheia, starea de netulburare și nepătimire a grecilor, de care vorbesc deopotrivă și Cicero și Augustin în latină).

Am vînat case părăsite și bătrîni voioși, verde, cai, biserică de sat.

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Sanatate | Un comentariu

Săptămîna Patimilor – ziua a treia – Pîine și apă, drumuri de pădure

Astăzi am început restructurarea, reașezarea, ordinea (biroul și cărțile, echipamentele sportive, computerul și mail-urile, gîndurile) . Cărți multe, emailuri prea multe, lucruri foarte multe, gînduri și mai multe.

Am început cu lucrurile și cu gîndurile. Gîndurile se limpezesc printre codri și pe cărări de deal și între coclauri, în cîntec de păsări și urmărind căprioarele alergînd, urmărit de cîini și frica de mistreți.

Pîinea făcută de Natalia este prea bună. Trebuie să îmi pun rație! Pîinea este neagră, densă, dulce! Pădurea este verde, tînără, liniștită!

La pîine și apă am adăugat tura prin pădure pentru liniștirea gîndurilor. A mers perfect! N-am simțit foamea, n-am simțit lipsa apei. Am plecat fără pompă și fără apă, eroare pe care nu o fac des. Am adăugat altă eroare. Am plecat fără niciun plan, cu gîndul de a mă rătăci intenționat. Am nimerit prin locuri necunoscute, pe urme de porci mistreț. Nu plec singur de obicei în asemenea ture.

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Eyesavers, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii | 2 comentarii

Săptămîna patimilor – a doua zi – Pîine, apă și efort

Domnul Isus a spus: Eu sînt Apa Vieții!

Domnul Isus a spus: Eu sînt Pîinea Vieții!

Domnul Isus a spus: Fericiți cei care înfometează și însetează după neprihănire! 

sursa Flickr – autor Jakub Homolka

În săptămîna patimilor din acest an am hotărît să practicăm cu întreaga familie disciplina simplificării. Voi încerca, alungînd alte lucruri din viața mea, să văd dacă se poate trăi o săptămînă, toată Săptămîna Mare, numai cu pîine și apă, celebrînd astfel spusele Mîntuitorului. Voi încerca să meditez astfel la înfometarea și însetarea spirituală.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

Săptămîna Patimilor – prima zi

Gata! Am intrat în Săptămîna Patimilor din anul acesta. În fiecare an am încercat să fac altceva pentru a medita la chinurile sufletești și trupești ale Mîntuitorului.

Anul acesta aș fi vrut să merg în Maramureș într-un pelerinaj de circa 500 de km. Vremea nu mă ajută, dar am inventat altceva. Va fi timp de secluziune, de însingurare, de efort și înfometare. Meditație și rugăciune, lecturi masive. La aceasta nu renunțăm.

Oricum voi bate Maramureșul și Bucovina în anul acesta. Cineva interesat?

Precum albinele fac purgație și zbor de curățire în stupi, așa trebuie să ne curățim lăuntrul primăvară de primăvară, pregătindu-ne pentru încercările și ispitele verilor încinse.

sursa 

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

”Chiar dacă … ”

Este una dintre bucățile mele preferate. Are o istorie complicată. Versurile sînt atribuite diferitor autori. Cel mai des, lui Traian Dorz. N-am găsit confirmarea finală că ar aparține dînsului. Poate mă ajutați. Melodia provine din spațiul ex-sovietic (vedeți acordurile, inserția si-ului major septimă în succesiunea la minor, urmată de dominantă cu septimă).

Versiunea aceasta este înregistrată la lansarea cărților lui Vasile Ernu la Oradea. El a cerut acest cîntec, după ce i l-am cîntat în birou.

Este cazul să ne amintim de acest cîntec acum, după anul 2016, an în care persecuția împotriva creștinilor ne-a dăruit cei mai mulți martiri din ultimii 50 de ani, după datele VOM.

De asemenea, se poate cînta cu gîndul la Siria de acum.

Am mai comentat AICI despre cîntec, dar se pare că toate înregistrările sînt pierdute, de aceea reiau înregistrarea.

Îi mulțumesc Angelei Gherasim pentru înregistrare și editare.

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, Fisiere audio, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii | 13 comentarii

Încurajator!!! Au sosit primele donații în campania OARE EU CÎT (MAI) #REZIST?

După cum știți deja, am pornit campania Oare eu cît (mai) #rezist? 

Nici n-am apucat să lansăm identitatea vizuală a campaniei, n-am apucat să terminăm procesul de creare a instrumentelor de viralizare și (după ce am primit mai multe oferte de afișe, bannere, memes, care mai de care mai inspirate) au venit deja primele donații.

1000 de euro din partea unui cuplu – 500 de euro el, 500 de euro ea!

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | Un comentariu

Ce crede o văduvă tînără despre Biserica secolului XXI?

Sînt fiu de văduvă. Mama avea 27 de ani cînd a rămas văduvă. Înainte de 17 decembrie 1975 am fost alintații tuturor celor din biserică. Am simțit toate brațele și umerii celor care doreau să îi alinte pe copiii păstorului. Se știe: copiii păstorului au statut privilegiat. Alintați și hîțînați pînă peste poate.

după o lună de singurătate

după o lună de singurătate

 

După 17 decembrie 1975 am simțit rapid cum brațele se desfășoară și mulți umeri ne-au părăsit. Au rămas doar cîteva familii lîngă noi. Restul bisericii? Cu totul absentă. A fost harul și mila lui Dumnezeu că am supraviețuit spiritual, a fost mila și harul Lui că am supraviețuit fizic.

Cînd am citit articolul de mai jos parcă am retrăit o parte din copilărie. Are biserica nevoie de mai multe instalații audio, de mai multe lumini, de mai multe aparate de făcut cafea pentru pauza de la 10.30? Nicidecum! Iată de ce are nevoie biserica: de ceea ce spune Iacov, religiunea curată și neîntinată este să îi cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor. Este nevoie de relații, de în-fățișări, în locul fățăriei, de prezență, nu doar de participare, de dragoste, nu doar de milă. 

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Biserica Baptista, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii | 6 comentarii

Seri de tineret (Puterea lumii vs. Puterea lui Dumnezeu)

Iată ce lucrează Dorin Mureșan în paralel cu serile ”Cu Irisul deschis”. Gînd la gînd cu bucurie!

 

 

Sursă: Seri de tineret (Puterea lumii vs. Puterea lui Dumnezeu)

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Harponul pentru Balena Albastră

Da, a fost găsit! L-a găsit Firea și ai ei. A smucit de harpon și a tras peștișorul albastru la suprafață și l-a făcut balenă. Stătea el cuminte acolo și zgîria cu coada cîteva minți neliniștite, acum s-a umflat. Și marea problemă nu este cea a jocului cu balenuța. Marea problemă în acest caz este cea a jocului de scenă a decerebrelului și alor lui, expuși copiilor. Din lac în puț, vorba unui prieten!

Priviți ”cool”-mea penibilului:

sursa

Nu pot să nu strig: ASTA ESTE ȘCOALA?

Citește în continuare

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale | 5 comentarii

O nouă campanie umanitară Hospice Emanuel pentru copiii și tinerii diagnosticați cu boli terminale – ”Oare eu cît (mai) #rezist?”

După rezultatele excelente ale campaniei de anul trecut, odată cu venirea vremii bune, dupa 1 aprilie, am început o nouă campanie care îi vizează pe copiii și tineri diagnosticați cu boli terminale, aflați în îngrijirea ”Hospice Emanuel – Oradea”. Iată primul anunț AICI.

Titlul

Titlul acestei campanii este: ”Oare eu cît mai pot rezista?” De ce?

De ce se intitulează campania noastră așa? Este o întrebare cu două direcții semantice.

Orice sportiv se întreabă: Oare eu cît pot rezista? Pentru amatori sau profesioniști deopotrivă există provocarea limitei maxime. Eu mă întreb, după cursa de 400km în 24 de ore, oare voi rezista la o cursă de 500 în 24 de ore? Dacă o voi face, atunci 500 de euro vor fi donați pentru centrul în care își vor trăi ultimele zile cei din Hospice.

Dar aceasta este și întrebarea pe care o are fiecare diagnosticat cu o boală terminală: OARE EU CÎT VOI MAI PUTEA REZISTA? Se întreabă bolnavul, se întreabă familia, se întreabă supraviețuitorii, se întreabă cei care au recidivele? Oare voi (mai) rezista și de această dată? 

Am luat întrebarea de pe buzele lor, am confiscat și deturnat #REZISTUL din stradă (oricum nu mai era folositor!) și am așezat-o pe buzele noastre: Oare eu cît pot rezista pentru ei?

De ce? 

Numărul acestor copii și tineri este din ce în ce mai mare an de an și unii dintre ei au nevoie de un centru bine dotat, specializat, în care să primească îngrijiri complexe. Pentru moment  îngrijirea se face la domiciliu, cu un efort extraordinar din partea personalului medical, cu aparatură care trebuie transportată de fiecare dată la pacienți, unde nu întotdeauna condițiile sînt cele mai bune, cu prețul de timp al transportului în diferite locuri ale orașului sau chiar în afara orașului Oradea.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | 20 comentarii

#REZIST – total 40 de zile

S-au încheiat 40 de zile. Am dus 40 de zile propria mea variantă de #REZIST.

De ce? Mi s-a părut că strada a luat-o în altă direcție, care nu mă reprezintă neapărat, și că s-a fîsîit în buna tradiție românească: ne-am făcut vînt ca un bivol și am căzut în fund ca o vacă, vorba mătușii Florica. Sper ca indienii să mă ierte pentru analogie!

În 12 martie erau în jur de 3000 de oameni în București. 300 în Cluj și cam atît. Nimic în alte orașe din țară. Asta după ce fățăroșii Anonim i-au alungat pe cei care au îndrăznit să aducă și pancarte pro-viață, dar i-au primit pe cei care au avut pancarte pro-homosexualitate. Parcă #rezist era oricum despre altceva, nu-i așa? Atunci de ce unii au voie să adauge mesaje paralele, alții nu!

Stați, nu dați, vreau doar să îmi spun părerea, așa proastă cum o fi! Știu că deja este o infracțiune de opinie să atingi și cu un fulg ce s-a întîmplat acum cîteva săptămîni. Și totuși …

Confuzie și fîsîială românească clasică! Trebuie să o încriem la OSIM. Oricum strada n-a cîștigat nimic mai mult, după părerea mea, decît curajul încordării mușchilor în fața politicienilor și foarte foarte multe formule de umor inspirat. De ce spun că nu s-a cîștigat mare lucru? Băieții buni o vor lua de la capăt! De ce? Daea! Într-o țară în care un om poate să spună că iese cu mitraliera în stradă și nu este exclus din partid, nici nu prea pățește nimic legal, ar trebui să spună strada ceva, nu? Nimeni, nimic!

De aceea sînt dezamăgit. Problemele mari au rămas. Strada nu le va rezolva oricum, dar generația #rezistului nici nu mai simte miza. Ne-au potolit? Poate pe voi …

Am ales alt #rezist. De ce? Pentru că nu consider că DOAR astfel de presiuni și numai pentru astfel de obiective reprezintă soluția. Poate fi un steag ridicat, poate fi un semnal, dar nu soluția. Poate fi termometrul, care ne arată febra, dar nicidecum tratamentul. Mișcările de stradă au fost doar un calmant administrat unei boli care își va înnoi durerile. Manifestațiile au fost doar o alinare vremelnică pentru o cangrenă care ne devorează membrele națiunii, un cancer cu metastaze generalizate pe tot trupul poporului.

Dacă milităm în stradă pentru unele chestiuni precum ordonanța 13, iată o listă întreagă mai jos pentru care ar merita să milităm, de asemenea. Stricăciunea din mentalul poporului nu trece prin pancartare, oricît de plină de umor sau genialissimă va fi fost aceasta. Legea grațierii va trece într-o formă sau alta oricum! Veți vedea! Iar olguț-dae-kalasnikoveștii ne vor face în continuare legile și de rîsul nației.

Afirm, în ciuda multora, că trăiesc în mijlocul unei națiuni păgînizate, stricate moral, care trebuie reeclesializată, reevanghelizată. Afirm că soluția este mult mai adîncă decît nivelul caldarîmului pe care mărșăluim. Educația de lungă durată, acțiuni precum cele ale lui Dinu Munteanu sau profesioniști ca Adrian Samoilă reprezintă nădejde. Strada vine și se duce. Noi, din păcate, rămînem ca neam în nămolul purcelei reîntoarse la balegă, iar cățeaua a revenit la propria-i vomitătură. Mi s-a cam aplecat și de ridicarea de nas în sus a lui Johannis și de luările sale de poziție numai cînd îi place și cînd primește ordine să facă sau nu referendum. M-am săturat de capi ai bisericilor care își ridică reverendele în fața statului, făcîndu-și bezele și trimițîndu-și pupici, într-un filrt scîrbos. M-am săturat inclusiv de soluții cioloșiene și nicușordănești, mult aer în baloane pentru nimic (ce dezamăgire USR-ul, nu-i așa?). Orice om cît de cît educat politic și economic rîde pe înfundate de programul ăla cu 100 de puncte, dar … de… e la modă să simpatizezi tehnocrații, cînd clasa politică este nefrecventabilă. Acest Dacian, Mesie de urgență, ne va salva! Să fim serioși! Iar, dacă îndrăznești să comentezi cumva împotrivă, gata, ți-ai luat-o. Nu poți fi decît un psdist nenorocit și atît! Ori una, ori altul! Nimic între! Nu avem voie să stăm în lateral.

***

Ce am făcut în perioada aceasta de fapt? Am transformat toate mesele în mese lichide, sucuri de legume și fructe, cu excepții din cînd în cînd. Cînd nu am avut ce face, am mîncat cîteva legume, cîte o ceapă tăiată, cîte un praz sau o roșie. Cînd am fost invitat în călătoriile mele, am făcut puțin nazuri, dar am rămas la legume. Le mulțumesc gazdelor pentru înțelegere!

Cam atît. Postul lui Daniel, cu alte cuvinte!

Mă simt bine. Mi-am dus activitățile absolut normal în toată această perioadă și corpul meu a rezistat excelent la acest soi de presiune. Plus șapte kilograme în minus 🙂 .

M-am rugat sau am meditat 40 de zile la bolile mele spirituale, la nevoile mele duhovnicești, la patologia nației, la stricăciunile spirituale ale poporului. Am încercat să văd lucruri bune și lucruri rele. Pentru unele am stat, împotriva altora m-am exprimat. Am #REZISTAT pentru, am #REZISTAT împotrivă. Am încercat să construiesc ceva în dreptul meu. Pot fi acuzat de lașitate sau de o atitudine defetistă. Pe toți cei care mă acuză îi invit să stea alături de mine cel puțin o săptămînă într-un post agresiv, în săptămîna mare, doar cu lichide, ca să vedem cît este de ușor să scandăm, să vorbim, să pălăvrăgim pe burta goală. Eu cred în puterea postului și în forța rugăciunii. Mai mult decît în alte forțe. Fiecare să facă după încredințare. Eu am făcut după încredințarea mea. Nu știu cît va fi fost folositoare patriei. Mie sigur mi-a fost de folos!

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 4 comentarii

#REZIST – ”Oare eu cît (mai) #REZIST?” – lansarea unei noi campanii umanitare – ziua 40

Astăzi este ultima zi din cele 40, un șir de zile în care am încercat să îmi duc sufletul la păscut în pășuni verzi și să beau din apă mai limpede, cum ne spune Psalmul 23. A fost un șir de zile în care am încercat să mă decontaminez de bolile poporului meu sau/și de intoxicațiile generației mele, de propriile mele boli spirituale. Mîine, mai multe explicații.

Odată cu începerea sezonului sportiv de primăvară-vară, pornim alături de Hospice Emanuel Oradea o nouă campanie umanitară.

sursa http://www.emanuelhospice.org/

De aproape un an lucrez cu mîndrie alături de dînșii. Anul trecut am desfășurat o campanie intitulată ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți”. A fost o campanie dedicată copiilor diagnosticați cu boli terminale, o campanie foarte reușită datorită vouă, dragi prieteni. Am folosit cele mai lungi zile ale verii pentru a alerga în favoarea celor care vor fi trăit zile foarte puține, copiii care sînt în grija Hospice și au nevoie de un centru în care să își trăiască chinurile bolii într-un cadru decent. Iată rezultatele AICI. Peste 12.000 de euro adunați. Peste 40 de sportivi implicați.

Pornim din nou, deturnînd #REZISTUL în continuare.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Zidul rugăciunii | 5 comentarii

#REZIST – comunicarea și cuminecarea – ziua 39

Natalia m-a întrebat: ”Cînd termini?” Regimul meu înghesuit și îngust devine deja o povară pentru întreaga familie. Mai avem oficial o zi. Ieri au fost ispite mari cu meniul de ziua ei. Dar cine #rezistă … # rezistă și gata! 😉 Altfel ce farmec ar mai avea? Oricum zilele următoare moldovenii ne vor ”lovi” iarăși cu ospitalitatea lor! 🙂

Pînă atunci…

Cineva mi-a scris într-un comentariu cam așa:

pentru comunicarea normala, sanatoasa, autentica nu vreti sa rezistati? impotriva permearii si pervertirii sufletului uman de catre retelele de „socializare” care ne fac semenii si mai ales tinerii sa gandeasca doar in termeni de „share, like, hashtag, check-in”? apropo, cum se pronunta in limba romana #rezist? diez-rezist? hașteag-rezist? suna bine?

sursa comentariului aici

sursa imaginii

Da, sînt de acord, comunicarea este una dintre rănile cicatrizate ale generației care comunică superficial în abuz, dar căreia se pare că îi lipsește înțelegerea. Rana cicatrizată își pierde sensibilitatea. Doare la vreme rea și atunci îți aduci aminte pe care mînă sau pe care picior o vei fi încasat. Comunicarea defectuoasă își arată colții la vreme rea, în familie, în societate, în biserici. Noi ca neam vorbim mult, dar comunicăm puțin. Avem o aplecare spre palavră, spre poliloghie, lucru care ne satisface setea de alteritate, dar acestea sînt otrăvitoare, precum apa de mare la sete. Bei, setea este tot mai mare și apoi te ucide.

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii

#REZIST – SIDA și o poveste cutremurător-dulce – ziua 38

Da, prima dată am aflat de la cei care se ocupau de Leagănele de copii. Era o boală stranie. Mulți copii bolnavi. Secret de stat. Nimeni nu spunea ce au. Diagnosticarea era interzisă. ”Manipularea” suspecților trebuia făcută cu grijă. Acei copii bolnavi și abandonați erau ascunși pînă la eventuala moarte.

S-a aflat mai tîrziu realitatea cruntă și crudă, după 1989. Era SIDA și eram una dintre țările cele mai expuse. Constanța era pe primul loc în topul județelor din România, apoi urmau cîteva județe din Moldova, printre care și Vaslui și Iași.

Astăzi mă rog pentru toți cei care au fost afectați direct sau indirect de această ciumă a secolului XX.

Iată o poveste de lumină dintr-o lume plină de întuneric. O poveste spusă de un cuplu pe care l-am cunoscut la Londra în urmă cu cîțiva ani. Îi mulțumesc lui Viorel Popescu pentru permisiunea de a publica povestea lor aici. Mi-a fost o mare mîngîiere în perioada aceasta de tăiere a voii.

Astăzi a fost o zi grea. Ziua Nataliei, cu mîncare cu una cu alta, dar eu … la abstinență. Povestea aceasta mi-a slujit drept mîncare:

foto Viorel Popescu

foto Viorel Popescu

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, exerciții de admirație, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii | Un comentariu

#REZIST- liniștea – ziua 37

”Ia … dați liniștea aia mai tare!”. Ați auzit vorba asta? Parcă am citit-o undeva.

Astăzi m-am retras spre liniște. A fost preț de 50 de km cu bicicleta spre Mierlău, Șumugiu.

Am auzit fiecare sunet, sunete de care sîntem lipsiți în marile orașe, sunete sufocate de zgomotul zumzăitul motoarelor.

Ca nație sîntem destul de zgomotoși. Ne-liniștiți și ne-liniștibili.

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 6 comentarii

#REZIST – modificarea Constituției (comunicat CpF) – ziua 36

Astăzi și mîine sînt zile speciale legate de procedurile pentru modificarea constituției.

Ce se întîmplă astăzi și mîine? Iată un comunicat din partea Coaliției pentru familie:

Cu ajutorul lui Dumnezeu, mâine, 28 martie 2017, în camera Deputaților din Parlamentul României este planificat votul în plen pentru modificarea articolului 48, alineatul 1 din Constituția României, în conformitate cu solicitarea celor 3.000.000 de cetățeni.
Conștienți de importanța acestui vot, vă cerem să mijlociți în rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru ca parlamentarii să fie prezenți, să fie inspirați de adevărul și modelul biblic cu privire la familie și să-și onoreze jurământul făcut cu mâna pe Biblie.
Dumnezeu a promis că în Hristos Domnul să binecuvânteze toate familiile pământului, care se întemeiază pe legământul de căsătorie încheiat între un bărbat și o femeie.
În mod cu totul special mâine suntem chemați să ne rugăm ca bunul Dumnezeu să binecuvânteze familiile cetățenilor României și pe toți parlamentarii care Îl vor onora pe Dumnezeu prin votul lor.
Din partea Coaliției pentru Familie,
Prof. univ. dr. Paul Negrut
Publicat în dulce Românie | Un comentariu

#REZIST – educației sexuale din școli – ziua 35

Zilele trecute am auzit despre o chestie scîrboasă. Un profesor hiperentuziast s-a apucat să predea sexualitate copiilor din primele clase gimnaziale. Le-a explicat că sexul anal este cel mai dureros. Probabil vorbea din proprie experiență, ceea ce nu ne interesează chiar așa de mult, dar ne interesează faptul că acei copii s-au dus acasă să îi întrebe pe părinți ce-i aceea.

Vă imaginați reacția de furie, mînie, frustrare. Și-a depășit omul atribuțiile? Nu! Sistemul școlar european prevede ore de educație sexuală încă de foarte devreme.

Avem deja manuale pentru predarea procesului tehnologic prin care se realizează noile ființe umane cu imagini și frazeologie absolut scandaloase.

Vineri am vorbit despre aceste lucruri la biblioteca Gheorghe Sincai din Oradea: Familia, cel mai potrivit loc pentru a vorbi despre sex.

Cîteva linii de discuție și întrebări:

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, Fabrica de barbati, homeschooling, inventarul stricaciunilor spirituale, Zidul rugăciunii | 3 comentarii

#REZIST – avortul (marșurile pentru viață) – ziua 34

Astăzi mergem la marș. Eu în Sibiu, Natalia în Oradea cu micuțul nostru, dar mergem. Zilele acestea pînă în Paște, așa cum am promis, voi face de veghe o zi și o noapte în programul 40 de zile și nopți împotriva avortului, inițiativă pornită de clujeni.

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Zidul rugăciunii | 5 comentarii

#REZIST – frica – ziua 33

Am recitit în aceste zile portretele lui Rădulescu-Motru și Daniel David. Frica joacă un rol important în economia noastră emoțională ca români. Sîntem un neam fricos. Viteji la aglomerație, dar în general fricoși, mai ales atunci cînd sîntem izolați și puși la încercare.

Ar merita cîndva să încercăm a realiza o taxonomie a fricii  românești.

Am fost un fricos cînd eram copil. Rămas fără tată de mic, de la vîrsta de 5 ani, crescut într-un cartier de golani, între frații Gangal, Pasnicu și Onofraș, mi-a fost frică. Pînă la prima înjurătură de mamă și pînă frații Gangal au vrut să ia ceasul dăruit de ziua mea. Am făcut bătăi pînă aproape de intrarea în școala de corecție. Slavă Domnului pentru doamna dirigintă Silvia Durnea, binecuvîntată fie-i amintirea, că ea m-a salvat de o asemenea soartă! Dar asta este altă istorie …

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii

Biserica și subvențiile de la stat – Paul Negruț

De citit tot articolul pentru Congresul de mîine. Da, știu, unii vor poza în gică contra numai pentru că Paul Negruț a spus-o, deși pînă și aceștia sînt de acord cu toate argumentele articolului.

Deși nu există motive logice, teologice, doxologice, biblice, istorice să luăm bani de la stat, nu se vor lăsa convinși numai pentru că o spune cine o spune și pentru că grupusculul din care fac parte spune altfel.

Să citim totuși SINE IRA ET STUDIO și să tragem concluziile care se impun:

Răspuns la argumentele în favoarea acceptării subvențiilor de la stat

Răspuns la argumentul nevoilor financiare ale bisericilor

În funcție de specificul nevoilor, bisericile au trei variante biblice:

  • să ia modelul bisericilor din Macedonia care din „sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie” (2 Corinteni 8:2);
  • să solicite ajutor de la alte biserici surori;
  • să încurajeze lucrătorii spre modelul apostolului Pavel în a face ceva potrivit aptitudinilor proprii;
  • să nu se lanseze în proiecte administrative irealiste și ineficiente. Propovăduirea Cuvântului are prioritate față de „slujirea la mese”.

Nevoile materiale nu justifică apelul la „birul Cezarului”.

Răspuns la argumentul salariilor mici

Citește în continuare

Publicat în Între Scriptură și ziar, Biserica Baptista, Dezbatere, dulce Românie, guest post, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 10 comentarii

#REZIST – subvențiile de la stat pentru baptiști – ziua 32

De astăzi se adună baptiștii pentru un congres extraordinar la Timișoara. Vor fi două zile de dezbateri asupra unor modificări la statut. Printre acestea și problema subvențiilor de la stat.

În următoarele ore voi publica un punct de vedere legat de acest subiect.

Așa cum spuneam, primirea subvențiilor de la stat pentru orice activitate legată de cult (plata personalului cultic, plata personalului administrativ, clădiri) reprezintă un compromis identitar de neacceptat în baza unei argumentări care vizează un pragmatism deșănțat. Să o spun un pic mai delicat: e curvie!

sursa http barbarashdwallpapers com

surreal-hd-wallpaper-with-man-and-shark-surfinghttp barbarashdwallpapers com

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 35 comentarii

#REZIST – muribunzii – ziua 31

Ieri am dat peste acest filmuleț. Lucrînd cu muribunzi, nu sînt de acord cu aceste concluzii.

Cel puțin nu în spațiul nostru. Este adevărat, nu avem un studiu pe sute de muribunzi pentru spațiul est-european. Merită făcut.

Pînă atunci …

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 5 comentarii

#REZIST – flirtul Bisericii cu statul …. și invers – ziua 30

În acestă seară voi relua la Timișoara prelegerea pe care am ținut-o într-o altă formă la Cluj, la serile Cu Irisul deschis, ”Creștinul secolului XXI și Cetatea”. Una dintre ramurile tematice care trebuie atinse aici este relația Bisericii cu statul.

În urmă cu ceva timp am mai scris despre aceste lucruri.

sursa

Unul dintre stîlpii identitari pentru baptiști l-a reprezentat tocmai separația Bisericii de stat. Este parte din istoria noastră, a anabaptiștilor și baptiștilor. Îi disprețuim pe toți martirii care au fost decapitați și arși pe rug pentru aceste idei, dacă începem să ne vindem libertatea pe un blid de linte.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 18 comentarii

#REZIST – folclorul – ziua 29

Astăzi iau un interviu unui om extraordinar. L-am cunoscut în urmă cu 20 de ani. Prof. univ. dr. Ioan Haplea.

Vom vorbi în cadrul emisiunii Între Scriptură și ziar(e) despre folclor, specialitatea domnului profesor.

sursa www.intrenoaptesizi.wordpress.com

Citește basmele unui popor și vei avea fereastră către mentalul colectiv al acestuia, ascultă cîntecele unui popor și vei avea ușa deschisă spre sufletul acestuia.

Folclorul românesc este decăzut și decade. Se manelizează.

Între timp:

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii

#REZIST – pentru mileniali în Biserică – ziua 28

În această seară voi fi din nou la Iris. În finalul prelegerii din seara aceasta voi prezenta niște capete de soluții pentru generația milenialilor. Soluțiile nu-mi aparțin. Am împănat cîteva observații pe o structură generată de alt autor.

Iată articolul AICI: ”10 Things You Won’t Find in a Church That Attracts Millennials” de Frank Powell.

Voi rezuma puțin articolul, cu propriile mele concluzii și voi traduce subtitlurile pentru cei care nu cunosc limba engleză, pentru că mi se pare foarte important ce spune autorul. Nu sînt peste tot de acord cu soluțiile și sugestiile dînsului, dar reprezintă, vorba englezului, food for thought. Pericolul unei asemenea abordări va fi sesizat în timpul prelegerii: putem pleca de la nevoile clientului și să generăm o mentalitate eclesială de tip consumerist, cu rădăcini în marketingul și manangementul contemporan.

sursa 

Powell, cu tot scepticismul unora față de mileniali, identifică motive de optimism, dacă încercăm cu orice preț să îi înțelegem. Este unul dintre motivele pentru care sînt atît de activ on line și am de mult timp un cont foarte activ pe facebook. Problema, afirmă dînsul, este că nu putem să ne transferăm în punctul acestora de vedere și să identificăm adevăratele crize pe care aceștia le au. Faptul că Biserica a rămas în urmă cu generațiile nu este nicio noutate. După părerea mea majoritatea bisericilor locale nu mai răspunde nici la problemele generației mele sau a 80ciștilor, ce să mai spunem la mileniali?

Iată cei 10 factori, împănați cu ale mele comentarii, care îi îndepărtează de Biserică pe cei născuți în jurul anilor 2000, factori pe care Powell îi identifică cu o bună intuiție:

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, cugetări de pe bicicletă, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 5 comentarii

#REZIST – Biserica – ziua 27

Astăzi și mîine voi vorbi despre Creștinul secolului XXI și comunitatea sa eclesială. Dificil subiect.

sursa www.boatdesign.net 

Dacă ne-am modificat concepția despre noi înșine, atunci în logică urgentă ne modificăm imaginea despre asocierile dintre noi. Noile eclesiologii sînt marcate acum de noua noastră imagine de sine. Dacă intră în concurență confortul față de caracterul nostru, atunci probabil persoana eclesială degenerează în individul consumator. Globalizarea, urbanizarea, consumerismul, toate acestea și alte fenomene ale contemporaneității au creat noi comunități eclesiale, noi regrupări, care dau socoteală mai degrabă sociologiei decît eclesiologiei ortodoxe. Noile liturghii se petrec pe sticlă, noua biserică este biserica de pe sofa. Creștinul secolului XXI este în pericolul de-comunizării, de-eclesializării sau în pericolul de a face parte din comunități pseudo-eclesiale, cu false speranțe că acestea vor fi relevante pentru necredinciosul secolului XXI.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Serile Iris – Creștinul secolului 21 și comunitatea sa eclesială/Biserica

sursa Sabin Gherman

sursa Sabin Gherman

 

Dacă ne-am modificat concepția despre noi înșine, atunci în logică urgentă ne modificăm imaginea despre asocierile dintre noi. Noile eclesiologii sînt marcate acum de noua noastră imagine de sine. Dacă intră în concurență confortul față de caracterul nostru, atunci probabil persoana eclesială degenerează în individul consumator. Globalizarea, urbanizarea, consumerismul, toate acestea și alte fenomene ale contemporaneității au creat noi comunități eclesiale, noi regrupări, care dau socoteală mai degrabă sociologiei decît eclesiologiei ortodoxe. Noile liturghii se petrec pe sticlă, noua biserică este biserica de pe sofa. Creștinul secolului XXI este în pericolul de-comunizării, de-eclesializării sau în pericolul de a face parte din comunități pseudo-eclesiale, cu false speranțe că acestea vor fi relevante pentru necredinciosul secolului XXI.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, inventarul stricaciunilor spirituale, serile Iris | 10 comentarii

Tibi a reușit!!!

Am experimentat și eu ceva asemănător, păstrînd proporțiile. Exorcizări de spaime și rele spirite, disciplinarea minții în călătorii în singurătate. Cei 400 de km în 24 de ore mi-au fost cea mai grea încercare. Tibi îmi dă curaj pentru alte încercări de acest fel, mai ales văzînd că funcționează. Iată ce ne povestește Voicu, după ce a aflat de victoria de care ieri și alaltăieri mă îndoiam deja:

„În lume există mii de competiții de anduranță, însă numai câteva sunt cu adevărat demente: le poți număra pe degetele de la o mână. Visul meu ar fi să le iau pe rând, una câte una.

sursa

Deocamdată, 6633 Arctic Ultra rămâne, de departe, cea mai grea provocare – cursa vieții mele -, poate și fiindcă a fost cel mai bun loc de ucis demoni, amintiri, traume și iluzii.

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati | 2 comentarii

#REZIST – prostia românului – ziua 26

Reiau aici cîteva rînduri scrise cu ceva timp în urmă, conștient fiind că prostia nu ne ocolește pe niciunul, nici noi pe dînsa, conștient fiind că fiecare dintre noi avem tezaurul nostru de prostii și prostioare, conștient fiind că prostia este comună oricui împărtășește condiția căzută, păcătoasă:

sursa Retro Planet

Când eşti mort, eşti mort numai până la Înviere. Când eşti prost, eşti prost pentru totdeauna!”

Anton Pann

„Ştiu că sînt prost, dar, cînd mă uit împrejur, prind curaj”

Ion Creangă

„Asa cum exista pompieri voluntari, exista, bineinteles, si idioti voluntari. Numai ca primii sunt foarte utili, iar ceilalti extrem de inutili si periculosi.”

Teodor Mazilu

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

Proverbe 8:5

Dacă Isus în Predica de pe munte ne interzice să-l numim făţiş pe aproapele Prostule sau Nebunule, aceasta nu înseamnă că proştii şi nebunii nu există. Aceştia există, trebuie identificaţi cu atenţie şi, în cazul în care sînt rezistenţi în prostie, trebuie ocoliţi. Dacă exorcizarea nu funcţionează, atunci excluderea din proximitatea lor ne este singura opţiune.

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 7 comentarii

#REZIST – drogurile – ziua 25

Am un prieten care a consumat droguri de mare putere. A fost eliberat! Era cît pe ce să moară de cîteva ori.

L-am întrebat:

Cum este acum, cînd ești eliberat de droguri complet?

Eliberat? Eu sînt un consumator de droguri inactiv. Dacă mi-aș spune că sînt eliberat complet, aș pierde deja războiul. Am cîștigat numai cîteva bătălii și mă lupt în fiecare zi. Dumnezeu mă ține în fiecare zi prin harul Său!

M-am înfiorat, dar are atît de multă dreptate. Oare nu este așa cu orice dependență?

sursa 

Astăzi am aflat că utilizarea drogurilor în liceele în care învață copiii de bani gata din orașele mari ale țării este cît pe ce să scape de sub control. Fenomenul capătă proporții catastrofale. Polițiștii antidrog sînt depășiți.

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii

#REZIST – pentru civism – ziua 24

În urmă cu ceva ani s-au tăiat teii Iașiului din fața Palatului. Mare suferință a fost și pentru mine, ieșean adoptat, plimbat veri la rînd pe sub florile lor. O prostie greu de aranjat pe rafturile muzeului idioțeniei românești. Pur și simplu nu-i găsim eticheta. Am înțeles că s-au plantat ceva copaci din Japonia. De cine? De primarul ăla care își fugărea amanta prin primărie. Sper că e prin pușcărie pe undeva acum. Nu pentru tei, ci pentru amenințări și hoție.

sursa iasi1.ro

În vremea aceea mulți ieșeni s-au revoltat, însă un tînăr, pe care îl știu de mic copil, fiul domnului profesor Eugen Munteanu, mentor al meu pe linie filologică, Dinu Gabriel Munteanu a făcut ceva mai mult decît să își exprime păreri de rău la o cafea. A pornit o inițiativă civică și aceasta a magnetizat atenția, a produs impact.

Așa da! Sper să învățăm ceva din asta!

Astăzi #REZIST pentru astfel de oameni și pentru astfel de idei și inițiative. Bravo! Curaj! Să nu ne calce în picioare fără să strigăm măcar!

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii